864 matches
-
n-o mai fi. Vremea grea a vremuit, Anișorii s-a-mplinit, Soțioar-am logodit, Nuntă mare i-am nuntit. Io, de ciudă, de necaz, Nici la masă n-am rămas, Ci d-acolo m-am sculat, Tot la Domnul m-am rugat, Târnăcop am apucat, Sapa-n mână am luat, Și la vie c-am venit Să urăsc ce-am fost iubit: Și tai viță Din mlădiță, Strugurași Cu buturași, Și-i tai, măre, din tulpină Ca să-i sec la rădăcină!". Michelet spunea
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
iasă, Nouă sama să ne ieie Drumu-n casă să ne deie! Oratorul arată scopul vizitei sale. El prezintă mireasa ca pe o floare pe care ar vrea s-o ducă în casa mirelui: Că noi iată, am venit, Cu trei târnăcoape de argint Să scoatem floarea din pământ, S-o scoatem cu rădăcină, S-o sădim la mire-n grădină. Floarea ca să înflorească Și să nu se vestejească... După ce dă sfaturi mirilor și-i laudă pentru a fi buni gospodari, oratorul
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
când cumpărase o făbricuță de la o familie de mocani români, mic burghezi. Familia Coltofeanu era o familie de comercianți tradiționali, care făceau import de metale, cu precădere din Anglia. Aveau o făbricuță, numită „Ciclop“, unde făceau unelte simple - sape, greble, târnăcoape etc. După Primul Război Mondial, când economia s-a schimbat radical, afacerile nu se mai făceau pe cuvântul dat și comenzile din Anglia nu mai soseau înaintea facturilor, când omul avea timp să-și scoată banii din vânzări. Deci Coltofenii
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
hermeneuticii lui Eliade, situația este aceea a unei "realități epifanice" pe care Ilaria încearcă să o rezolve, mințind că a găsit comoara în noaptea de Sfânta Maria, "dar n-a apucat s-o dezgroape pentru că până să vină Lixandru cu târnăcopul, comoara s-a afundat ca o săgeată, adânc, în pământ"500. Dacă semnele ("afundarea", ascunderea) corespund mitologiei comorilor, momentul - sărbătoarea Sfintei Maria - deși sacru, nu este unul al "arderii" comorilor. Substituirea căldării cu aur din visul Moșului cu ulcica de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ucenicul alături și am plecat la birouri, unde aveam de treabă. În timp ce ne întorceam, cam pe aproape de podul de fier care traversa șoseaua și calea ferată peste Trotuș, văd că se apropie un grup de câteva sute de mineri, cu târnăcoape și lămpi de carbid ce se îndrepta sp re birourile Societății, de unde veneam noi. Curios, mă opresc, las să treacă convoiul și mă întorc și eu după ei, să văd ce se întâmplă. Când ajung în fața administrației, unde era construită
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
era de 3,2 mc pe zi de pămînt folosit la ridicarea digului care în final va înconjura Balta Mare a Brăilei, fiind astfel redate agriculturii mii de hectare de pămînt: "Peste trei metri cubi de pămînt trebuiau dislocați cu tîrnăcopul și cazmaua, încărcați cu lopata în roabe și cărați pe o distanță de cîteva zeci de metri, la început, pînă la cîteva sute, mai tîrziu, cînd digul se înălța, iar gropile de împrumut se îndepărtau tot mai mult de baza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
devenit notar. În loc să atragă maiestuos înspre tării cupole, clopotnițe sau zigurate, Dumnezeul ceresc și-a ascuns, aici, chiliile, rezervele de apă, camerele mortuare. Iată pentru ce exegeții au renunțat la lornioane, și-au suflecat mânecile și au pus mâna pe târnăcop și pe lopată, încă de pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. Când Sfânta Scriptură a început să-și arate slăbiciunile sub scalpelul filologilor și al istoricilor (contradicții, interpolări, neverosimilități), spiritele evlavioase s-au apucat, în plină criză a modernității, să caute
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai răcoroasă și vegetația mai subțire și mai plăpândă. Păduri și iar păduri, în care predomină mesteacănul. Apar și brazi plantați, pini, sălcii, plopi tremurători. În lungul terasamentelor drumului de fier lucrează în mare majoritate femei. Pentru mânuirea lopeților și târnăcoapelor poartă mănuși groase de păr. La Kiev: monumentul lui Vladimir, cel care, împreună cu cneaghina Olga, a botezat pe slavi. Tot din acele timpuri istorice ne povestește de Asoldi de Sviatoslav și Pereiaslav care au făcut expediții cătră sud. Amintiri despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
scutură d’e lut ș-o pun’e-n clop” Orațiile de nuntă așază despărțirea de mediul familial sub protecția metalului lunar din compoziția instrumentului masculin, a cărui prețiozitate rituală este în acord cu statutul miresei: „Căci am venit/ Cu târnăcoape de argint,/ Sî scoatem/ Floricica din pământ,/ S-o scoatem cu rădăcină,/ Șî s-o răsădim/ Lamparatu-n grădină,/ Acolo locu-o să-i priiască,/ O să crească,/ Să-nflorească/ Și să nu mai vestejească” (Albele - Bacău). Accentul apăsat pus pe dezvoltarea fetei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
îi conduce steaua la casa miresei. Unirea celor doi se așază astfel sub protecția divinului, unele actualizări dând chiar o formă religioasă orației, ca efect recent al creștinismului. Femininul vegetal este pețit prin metafora răsădirii benefice: „Căci am venit/ Cu târnăcoape de argint,/ Să scoatem floricica/ Din pământ,/ S-o scoatem din rădăcină/ Și s-o sădim la împăratul/ În grădină,/ Ca acolo să rodească,/ Sănflorească,/ Locul sa-i priiască,/ Să nu se mai ofilească” (Cașin - Bacău). Târnăcoapele de argint sunt
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
am venit/ Cu târnăcoape de argint,/ Să scoatem floricica/ Din pământ,/ S-o scoatem din rădăcină/ Și s-o sădim la împăratul/ În grădină,/ Ca acolo să rodească,/ Sănflorească,/ Locul sa-i priiască,/ Să nu se mai ofilească” (Cașin - Bacău). Târnăcoapele de argint sunt un alt indiciu al solarității masculine ce vine acum să „smulgă” fecioara din cadrul ei familial și să o ducă „peste mulți munți” într-un ciclu existențial nou. Flăcăul vânător nobil și fata ciută din colinde își trăiesc
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a făcut apariția o idee impunătoare și, odată cu ea, s-a făcut saltul spre o alta, care Își atingea contextul, sensurile posibile, peste ani, În Cuba: „Vom vedea dacă, Într-o bună zi, vreun miner Își va lua de bunăvoie tîrnăcopul și se va duce să-și otrăvească plămînii cu o bucurie lucidă. Se spune că așa e acolo unde flacăra roșie luminează zorii zilei ce va veni. Așa se spune. Eu nu știu.“ De fapt, În Cuba, În 1964, Che
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mina cea mare, legate, În ciuda urii dintre ele, de nevoia comună de a trăi, pe de o parte, și de a specula, pe de altă parte... Vom vedea dacă, Într-o bună zi, vreun miner Își va lua de bunăvoie tîrnăcopul și se va duce să-și otrăvească plămînii cu o bucurie lucidă. Se spune că așa e acolo unde flacăra roșie luminează zorii zilei ce va veni. Așa se spune. Eu nu știu. CHUQUICAMATA Chuquicamata Chuquicamata e ca un decor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Aici m-am întâlnit și am muncit în aceeași brigadă și echipă cu Bruder Dominic și Bruder Augustin, frați ai Școlilor Creștine. Miile de deținuți politici din lagărele de la Salcia, Strâmba, Stoenești, înălțau în Insula Mare a Brăilei cu hârlețul, târnăcopul și lopata diguri de apărare în fața apelor Dunării. Era o muncă istovitoare, mai cu seamă pentru oamenii bătrâni, pentru cei neobișnuiți cu muncile fizice și pentru cei cu sănătatea șubredă. Eu eram unul dintre aceștia, căci din ziua de 4
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
un fel de paraziți cu licență, care urmăresc admirativ paginile cu pixul roșu și la sfârșit constată că n-au consumat deloc pasta. Din reflex sau din invidie, fiecare generație simte nevoia să-și demitizeze predecesorii și să umble cu târnăcopul pe lângă statuile în viață sau din ceruri. Nu cred că facem excepție și sunt convins că, dincolo de ritualul în sine, efortul ca atare înlătură o anume doză de impostură. Însă în cazul Antoanetei Ralian lucrurile stau altfel din două motive
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
un cucui, intrarea și deplasarea prin galeriile române ne obligă să avem spatele mai aplecat și o permanentă grijă a capului. Galeriile sunt înguste, de forma trapezoidala, pentru a suporta mai bine apăsarea muntelui. Totul a fost săpat manual, cu târnăcopul și cu dalta în rocile mai moi, iar când dădeau de roci mai dure, le înfierbântau cu foc, după care aruncau apă cu oțet, până ce crăpau. Drumul galeriilor urca sau coboară, șerpuiesc în lateral, se ramifică formând labirinturi în căutarea
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
că evreii din Orléans („și sarazinii din Spania”, adaugă celălalt cronicar) l-ar fi convins pe „Prințul Babilonului” (probabil Califul din Bagdad) să distrugă templul. „Bazilica mormântului Domnului fu rasă până la pământ” de către sarazini, „dar când Încercară să dărâme cu târnăcoapele de fier mormântul, nu reușiră” <endnote id="(93, pp. 130- 133)"/>. Legenda a fost construită În jurul unui fapt istoric. Într- adevăr, În 1009, califul anticreștin și cam dezechilibrat al-Hakim a distrus biserica Sfântului Mormânt (numită În arabă Kanisat al-Kiyama, „Biserica
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Tot felul de minuni din ăstea, care fac viața frumoasă acolo, dar grea. S. B.: Tot în urma celebrei vizite a șefului de la Divizie din vara lui '89, am mutat fierul vechi de pe o platformă de beton, am spart platforma cu târnăcopul și am plantat acolo varză. Și am udat varza aia tot restul verii. Cum am sădit-o în iunie, așa era și în septembrie: nici n-a murit, nici n-a mai crescut. Dădeam cu hidrantul cu apă și după
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
care-și aminteau cu drag și nostalgie de România, unde ambii fuseseră profesori universitari și el și scriitor apreciat. Ne-au povestit că odată sosiți în Israel au luat-o de la "O ",trebuind să muncească de dimineață până seara, la târnăcop, hârleț și lopată, până le țâșnea sângele din palme, dar spuneau că a meritat, făcând-o pentru "Țara lor". Aveau acum copii mari, o vilă superbă și trăiau dintr-o livadă de citrice și o fermă de păsări! Într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care-i cădeau în mână: cărți, călimări, dictafonul, aruncându-se la sfârșit el însuși peste asasin. Totul se petrecuse în câteva minute. Ultima luptă a lui Troțki. Luptase ca un tigru - mușcându-l pe asasin de mână și smulgându-i târnăcopul de spart gheața... N-am reușit să citesc niciodată Istoria revoluției ruse, în schimb am citit de două ori Ma vie, scrisă de Troțki în închisoare, apoi în exil, carte în care se dezvăluie un mare talent literar. Tot în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în antrepriză cu o firmă veroneză. Însă opera de demolare a suprastructurilor, care se sedimentaseră în timp, a fost încredințată unei echipe de tineri voluntari, conduși de neobositul don Desenzani. Un du-te vino de muncitori în miniatură, înarmați cu târnăcoape, lopeți și roabe, abat, transportă și acumulează munți de moloz. Zi după zi reușesc să recupereze câte o cameră, care se transformă în dormitor sau sală de clasă. Trebuie să se grăbească pentru că iarna bate la uși și pătrunde fluierând
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
era un oraș îngrămădit. Cu excepția arterei moderne, Via Nazionale, deja începută sub Pius al IX-lea, și a bulevardului Victor Emmanuel care lega Piața Veneției de Borgo 28 Vaticanului, Roma era un labirint de străduțe întortocheate, fără trotuare. Astăzi, după ce tîrnăcopul și-a făcut treaba, lărgind "căile imperiale", însuși centrul Romei s-a schimbat. Ce turist ar putea acum să-și imagineze că Micul palat al Veneției, cel care își înalță fațada spre piața San Marco, retras, în spatele Marelui Palat al
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pentru a le săvârși. Dar legionarii au rămas stâncă de piatră, de neclintit, cu ochii la cer, scrutând zări viitoare. Ei nu au abandonat lupta în țară și oriunde, oferindu-și voluntar piepturile morții, scut neamului săpat de mii de târnăcoape pentru a-l doborî. Mișcarea Legionară a dat cele mai mari jertfe în închisori, în minele de plumb, în luptele din munți și pe toate câmpurile de luptă, bilanț greu pe care mișelnicii vor să-l îngroape, dar legionarii au
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și eu m-am Înscris Într-o astfel de brigadă, ca să nu pierd bursa. În brigada asta, de la Facultatea de Litere, țin să amintesc că era și Pius Borza, care era pianist, și trebuia să se lupte cu lopata și târnăcopul acolo, săracul... Acolo am stat cinci săptămâni și abia venisem acasă, când am fost arestat din comuna mea. De acasă ați fost arestat? Nu de-acasă, eram la primărie. Eram În relații bune cu notarul și, fiind pe la el, pe-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne-am Întâlnit la Gherla și ne-am așezat undeva În cimitir, lângă o cruce, și i-am explicat ce s-a Întâmplat. Așa era la Canal. Acolo lucram la cota 2.80 la Mamaia, era tare pământul, numai cu târnăcopul și cu hârlețul mergea... Încărcam vagoneții și săpam acolo și ne uitam la amiază că vine „cămila”... „Cămila” era o căruță cu două butoaie, În care aveam de mâncare, și arăta ca două cocoașe. Era cumplită treaba... Dar acolo nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]