7,229 matches
-
aceea, oamenii au făcut alt dig, dar meșteșugul pietrarilor de demult se uitase. Așa cum vedeți, digul trebuie acum întreținut în fiecare an, ca să ne bucurăm de liniște și siguranță la adăpostul lui. Din când în când, în nopțile de toamnă târzie, se vede o licărire deasupra apei și oamenii de pe-aici spun că e piatra, care-și caută locul în dig. Iar când apa tresaltă așa, într-un val mai mare, spun că piatra se rostogolește spre mal. Ba unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
sfatul dumneavoastră. Au mai discutat Încă o bună bucată de vreme. Strădania profesorului părea că dă roade. Gruia devenea din ce În ce mai Încrezător În forțele sale. ― Și acum, să urmăm zicerea care spune: călătorului Îi șade bine cu drumul... Seara de toamnă târzie, cu răcoare plăcută, a venit ca o mângâiere de mamă pe fruntea arsă de griji a lui Gruia. Involuntar, a dus mâna, ca În copilărie, când căuta mâna mamei așezată pe fruntea dogorită de „fierbințeală”... Gândul la acele momente au
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Felicia, nici Victor nu mai aduseră vorba după întrevederea cu soții Măgureanu. Aflând de relația lui sentimentală, Ticu obiectă în stilul său că s-ar fi cuvenit să se ocupe deocamdată doar de învățătură și-i reaminti de căsătoria lui târzie, în timp ce Mafalda se arătă bucuroasă și dornică s-o cunoască pe viitoarea noră. Acel an legă totuși multe destine printre colegii și colegele lor. Și voi?... Ce mai așteptați? îi tot întrebau unii și alții. Când ne chemați la nunta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
este ca și paralizat. Nu poate face o mișcare, nu poate rosti o vorbă. O clipă are impresia că a descoperit în ochii necunoscutului alți ochi pe care nu putea să îi uite. Ochii lui Margo... La oră de după amiază târzie, profesorul bate cu timiditate la ușa camerei de gardă din spital, în căutarea doctoriței Alindora Bosch. Simte nevoia să plângă pe umărul cuiva, să își descarce conștiința prea încărcată de reproșuri, să găsească înțelegere și sfat. Alindora îl ascultă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
poate bănui frumoase, în armonie cu statura sveltă, bine proporționată, care nu poate fi disimulată de îmbrăcămintea grosolană. Cu atât mai puțin poate fi descifrat chipul micuț al fetiței. Se pare că este frig, foarte frig, pare a fi toamnă târzie, căci iedera de care este năpădită casa este aproape văduvită de frunze. Dora este cuprinsă de o stranie emoție, care devine din ce în ce mai intensă, pe măsură ce realizează ce asemănare izbitoare există între casa din fotografie și casa lor de la marginea pădurii. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Șiroaie de sudoare înghețată se preling de-a lungul spinării, a coapselor, a gâtului. I se pare că aude șoapte și uși care se deschid și închid cu precauție pentru a proteja somnul unicului musafir din casă. Abia spre zorii târzii ai nopții lungi de iarnă o cuprinde un somn scurt și neodihnitor. În sala de muzică sunt așezate scaune dispuse în formă de potcoavă, cu capetele strânse spre pian. Nu poate să își privească vecinii ; scaunul ei are drept spătar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o întrebare. De ce ? De ce ții neapărat să mergi pe urmele lăsate de tatăl tău cu jumătate de secol în urmă ? La ce slujește această cercetare, chiar presupunând că vei găsi ceea ce cauți ? Oare faptul că ne-am întâlnit, o întâlnire târzie, deci cu atât mai prețioasă, nu îți poate schimba intențiile ? Realizezi riscurile la care te expui ? Hotărârea mea este de neclintit, iar întâlnirea noastră este un talisman rar pe care îl voi păstra ori și ce ar fi să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
simbol al unei întâlniri și despărțiri unice. A mai înțeles că trăirile emotive ale mamei, atunci când cânta la pian, se transmiseseră și fiului. Da, doar atât ! Trebuie să facem ultimele pregătiri și să ne odihnim, la miezul nopții, plecarea ! Răspunsul târziu al lui Dragoș vrea să pară impersonal. Sania spațioasă este și de data asta încălzită de dogoarea cărămizilor fierbinți. Șuba de blană este la fel de protectoare. Dora este încotoșmănată într-un cojocel, iar capul îi este înfășurat într-o "bertă" cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ea fusese o nebuloasă care abia, abia, începe a se desluși. Gândurile îi sunt întrerupte de o frânare bruscă a atelajului. Realizează că se găsesc în fața unei case pierdute în mijlocul nămeților, o casă cu o singură fereastră luminată spre noaptea târzie. Brațul lui Ciprian o ajută să coboare. Este puțin amorțită din cauza nemișcării îndelungate, în rest gândirea și simțurile îi sunt nealterate. Își scoate o mănușă și se ciupește de obraji spunându-și : Este adevărat, nu sunt fantasme !" În întâmpinarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în picioare lângă masa din holul comun mă aștepta într-adevăr ea, copilul meu adorat. Numele ei a țâșnit cu o forță tra-gică din gura mea : "Minodora ! Minodora !" Nu mă puteam opri din lacrimi, din îmbrățișări, din sărutări. Într-un târziu moment de răgaz, am privit-o. Fetița mea înfloritoare, fetița mea pură și diafană nu mai exista. În locul ei se găsea o tânără palidă, încruntată, cu o cicatrice sângerândă pe obrazul stâng. Doar ochii erau ai ei, ochii lui Simion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pământ... Numai ce bătrânul ajunse la ai săi, că urgia a și început ca un semn de revărsare a mărinimiei creștinești asupra celor din cetate. Bubuiturile și răcnetele de durere se auzeau până către Târg, la Humulești, Sacalușești, Vânători și Târzia. Din ceruri noiemvri vărsa ploi cu găleata și înmuia pravul de pușci. Vântul dinspre miazănoapte pătrundea până la oase. Sângele albastru al leșilor a devenit vâscos, încât nici nu se mai scurgea din leșurile rămase pe câmpul de bătaie... Și tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să te întreb dacă o mai primești, s-a adresat în șoaptă fiul Sorin, prin ușa întredeschisă la dormitorul părintelui său. Tocmai la ea mă gândeam... Poți să-mi spui de pe unde ai pescuit-o la ora asta atât de târzie? Chiar că am pescuit-o... Tocmai la Stăvilar unde am fost la o chermeză cu câțiva colegi și colege. O pereche dintre ei s-au izolat de grup și au surprins-o chiar în momentul când se pregătea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pielea lui s-ar fi sălășluit un cu totul alt om, că nu mai este așa de vesel și de vorbăreț ca înainte și s-ar părea că numai îi ninge și-i plouă întruna ca în zilele de toamnă târzie... O fi având și el motivele lui, dar pe care nu dorește așa, una-două, să le aducă chiar el în gura satului. De aceea, oamenii îl văd tot mai îngândurat, tot mai nemulțumit și închis în sine ca și cum nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dea demisia din viața de om? Nu vorbesc despre sinucidere, ci despre demisie. Și cum ar arăta o asemenea demisie?... Doamne, Dumnezeul meu, subsemnata, profund nemulțumită de faptul că amăgirea aceea divină, iubirea, mi-a hrănit sufletul doar în adolescența târzie, protestez împotriva deciziei tale de a mă arunca definitiv în mahalaua sufletului și solicit aprobarea demisiei din funcția de om. Cu aleasă prețuire, A... Așa ar trebui să sune textul? Este suficient de clar, de respectuos? Și ce voi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
serată... Nimic nu te apropie mai mult de Dumnezeu decât dragostea. În acele zile am fost cel mai aproape de Dumnezeu... Doamne, Dumnezeul meu, subsemnata, profund nemulțumită de faptul că amăgirea aceea divină, iubirea, mi-a hrănit sufletul doar în adolescența târzie, protestez împotriva deciziei tale de a mă arunca definitiv în mahalaua sufletului și solicit aprobarea demisiei din funcția de om... Atunci, pentru prima oară de când am luat-o razna prin lume, am înțeles că mi-am găsit echilibrul. Un cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
prieten de-al meu m-a rugat pe mine să am grijă de apartamentul său, de pisica lui. Numai vezi că, și eu trebuie să plec. A intervenit ceva. Și e urgent. Sigur că te ajut. Și, într-o după-amiază târzie, iată că trec pe la el. Când mă opresc în fața clădirii, aflată chiar în centrul orașului, și mă uit în sus, simt ceva. Nu e un déjà-vu, însă e un sentiment familiar: acei nori. Simt că îi ating. Amețesc. Ai pățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
două nunți în cartier în seara aceasta; nici una nu va ține o veșnicie. Și, cum spunea refrenul lui Rolling Stones, timpul e de partea lui. Tabloul al II-lea (Șapte ani mai târziu) Locul: Matsushima, Japonia. Timpul: o după amiază târzie. Anotimpul: vara. Personajele: lucrător în industria celulozei și hârtiei; colega și iubita acestuia (din lipsă de inspirație, aceeași din tabloul anterior); polițist în exercițiul funcțiunii; asistență numeroasă. Punerea lanternelor pe apa oceanului la Matsushima atrage, anual, mii de spectatori din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
jivine, să înduri dorul de locul unde te-ai născut sau să înduri tot felul de chinuri la care vei fi supus de către canibali sau ființe nevăzute. -Lasă glumele, prieteno, și să ne pregătim de drum, a zis într-un târziu Căiță după ce a ascultat-o îndelung pe Buburuza. -Căiță, te rog frumos vreau să iau cu mine și pe Ciric, zise mieunând Zvârluga. -De unde știi că vei merge și tu? -Am tras cu urechea, zise mândră Zvârluga. -De ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
adepți. Eu însumi admir viziunea hindusă a acelui anonim atotcuprinzător în care se poate depăși separarea individului (ătman) de originea sa, principiu universal ce pătrunde întregul (brahman). Pentru hinduism, mistica este în centrul religiei cel puțin din vremea perioadei vedice târzii a Upanișadelor celor mai vechi. Și eu cred că Dumnezeu nu se poate găsi doar în înaltul cerurilor, ci și în inimi, în sufletul nostru purificat. Aici el îmi este mai intim decât îmi sunt eu mie însumi. Totuși, nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
secole ale erei noastre Isus era reprezentat ca un tânăr imberb, "Păstorul cel Bun". Cele două reprezentări cele mai vechi ale Crucifixului datează din secolul V: nu un Cristos suferind, ci victorios și în rugăciune. A fost arta perioadei gotice târzii cea care a făcut din suferința lui Cristos tema principală a reprezentărilor sacre. Reprezentarea cea mai impresionantă îi aparține lui Matthias Grünewald la Colmar, în ajunul Reformei, pe care am observat-o adesea, împreună cu cea spiritualizată a lui Cristos înviat
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
plăcut să o facă să sufere, căci nu era un om rău. Se îmbrăcă încet și, după un mic dejun luat în tăcere cu Camelia, plecă spre serviciu cu sufletul apăsat de tristețe. * Prin ferestrele aburite lumina zilei de toamnă târzie se strecura cu greu. Ploua fără încetare. În biroul redacțional, dotat ultramodern, Bart lucrase toată dimineața, silindu-se să pună la punct suplimentul bilunar al „Investitorului”, care urma să iasă la sfârșitul acelei săptămâni, centrat tematic pe evoluția pieței energetice
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
totul valoarea contractuală de care vorbeam mai sus: nici tu, "petiționarul", nu-ți puneai mari speranțe în ceea ce făceai și nici Dumnezeu nu se mai sinchisea prea tare de dorințele tale! Am trăit acel moment nietzschean cândva pe la vârsta adolescenței târzii. E adevărat că nimeni nu proclamase în jurul meu faimoasa formulă "Dumnezeu e mort!" (am crescut, totuși, într-o societate extrem-conservatoare, în care până și blasfemia era apanajul activiștilor de partid și-al securiștilor!) Dar e limpede că intrasem într-o
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]
-
scheletul minimalist, modern sau postmodern al lui Shaekespeare. Deși spectacolul respiră dintr-o simplificare a anecdoticii structurii piesei, el adâncește înțelegerea universalului uman spre care țintește de-a dreptul didactic oricare din ultimele texte teatrale ale lui Shakespeare. Toate romanțurile târzii, Poveste de iarnă, Cymbeline, ori Furtuna însăși, reprezintă adevărate lecții fundamentale și ultime de virtute, desfășurate pe fundalul unor intrigi implauzibile, îmbinând senzaționalul cu scandalosul, periclitând parcă definitiv dreptatea, dar sfârșind la fel ca în farse, prin a le media
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
denudările piesei, prin minimalismul și esențializarea semelor cu care lucrează modern regizoarea Nona Ciobanu și își face scenografia elocventă light-designer-ul Iulian Băltățescu, în semioza acestui spectacol respiră simbioza artelor, sunetelor și luminilor. Iar transcendența vizată cu atâta stăruință în romanțurile târzii shakespeariene se dezbracă de lestul unei fabulații care nu caută plauzibilul. Resortul acestei spectacol original cu ,Furtuna" a fost inspirația vizionară, impecabila mânuire a tehnicilor spectacolului și a dialogărilor intertextuale, ori a colajelor, care prescurtează dezinvolt și dezbracă de ficțiune
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
eu » Avea 25 de ani și când a apărut primul cadru din film, cu un Alain Delon ireal de frumos, parcă toți ne-am tras o clipă răsuflarea. Prezența actorului la acest sfârșit de festival este și un fel de târzie recuperare din partea Cannes-ului, care nu s-a purtat prea frumos cu această legendă a cinematografului. Nici cu el, nici cu Belmondo, omagiat și el cu doi ani în urmă. Greu de imaginat, dar interpretul lui Visconti, Antonioni, Melville, Godard
Cannes, 2013 - Alain Delon : "Am jucat toate personajele posibile, numai pe Iisus nu. Oricum, este prea târziu" by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/78784_a_80109]