848 matches
-
păstrat cu grijă, Însă În ziua cînd Meleagru și-a ucis unchii, cuprinsă de mînie și de disperare, ea i-a dat foc tăciunelui, lăsîndu-l să se mistuie. Și mie, de cîte ori mă trezesc, mi se pare că un tăciune se reaprinde, mistuindu-se. Ar trebui să murmur fericit simțind lumina apăsîndu-mi pleoapele: cît de frumoase sînt toate În jurul meu! Dar În loc să mă mîngîie, lumina mă strînge de gît ca o gheară albă, aducîndu-mi aminte că Îmbătrîitesc și voi muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
zeița are nevoie de mine, de dragostea mea. CÎnd zeii rămîn singuri și cutreieră munții și pădurile fără să mai creadă nimeni În ei, mor, Ceea ce nu izbutește nici o armă, izbutește nepăsarea. Oamenii pot lăsa astfel să se mistuie și tăciunii zeilor care păreau stinși pentru vecie... Totuși trebuie să-i spun zeiței că o iubesc. Și cum Încerc să rostesc un cuvînt m-am și trezit. Pentru dragoste renunț la o parte din nemurire. Să mă tem oare mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
da, că doar nu ne lasă nici măcar dintr-o localitate în alta să ne mutăm, nici să ne mișcăm prin alte părți. — Tavi, stai locului... Tavi își retrase limba lungă roșie de pe carâmbul galben. Dar rămânea atent, vigilent. Ochii aprinși, tăciune. Venera ținea mâna pe clanță, părea calmă și avea un glas plăcut. — Ajunsesem, în sfârșit, la cântar. Drăguța aia șatenă m-a întrebat cât. 4 kilograme, am zis. S-a aplecat să-mi pună în pungă. Ce-mi trebuiau 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
două picioare de vacă, de se încrucea lumea de mirare; bătea pământul, sau păretele, sau vrun lemn, de care mă păleam la cap, la mână sau la picior, zicând: «Na, na! », și îndată‐mi trecea durerea... când vuia în sobă tăciunele aprins, care se zic e că face a vânt și vreme rea, sau când țiuia tăciunele, despre care se zice că te vorbește cineva de rău, mama îl mustra acolo, în vatra focului, și‐ l buchisa cu cleștele, să se
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lemn, de care mă păleam la cap, la mână sau la picior, zicând: «Na, na! », și îndată‐mi trecea durerea... când vuia în sobă tăciunele aprins, care se zic e că face a vânt și vreme rea, sau când țiuia tăciunele, despre care se zice că te vorbește cineva de rău, mama îl mustra acolo, în vatra focului, și‐ l buchisa cu cleștele, să se mai potolească duș manul; și mai mult decât atâta; oleacă ce nu‐ i venea mamei la
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
n Moldova, sfântul soare N‐ a văzut pe alte căi. Deci Moldova să‐ mi trăiască! Ea‐ i grădina românească, Patria amorului, Unde sunt zâmbiri mai sfinte și ochiri mult mai fierbinte Decât raza soarelui ! ștefan Petre TE VOI GĂSI... Răscolesc tăciunii unei flori de tei Sperând să te găsesc printre cenușă Te caut trist în ochii mei, Dar nu găsesc decât o teamă jucăușă... M‐ ascund după copacul de cuvinte și‐ ngenuncheat pe norul dintre noi Mă‐ mbăt cu buza ce
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Două, trei cetăți s-au dus la alta ca să bea apă, și tot nu și-au potolit setea. Cu toate acestea, tot nu v-ați întors la Mine, zice Domnul." 9. V-am lovit cu rugină în grîu și cu tăciune, grădinile voastre cele multe, viile, smochinii și măslinii voștri i-au mîncat deseori lăcustele. Cu toate acestea, tot nu v-ați întors la Mine, zice Domnul." 10. Am trimis în voi ciuma, ca în Egipt; v-am ucis tinerii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
se suie în nări duhoarea taberei voastre. Și cu toate acestea, tot nu v-ați întors la Mine, zice Domnul." 11. "V-am nimicit ca pe Sodoma și Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu; și ați fost ca un tăciune scos din foc. Cu toate acestea, tot nu v-ați întors la Mine, zice Domnul. 12. "De aceea, îți voi face astfel, Israele, și fiindcă îți voi face astfel, pregătește-te să întîlnești pe Dumnezeul tău, Israele! 13. Căci iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
pună mâna pe tabloul cu chipul tovarășului de pe peretele dinspre răsărit, să nu dezlege ceasul când strigoii își schimbă între ei mânăturile, chiuind, jucând și dupuind de se cutremurau adâncimile nopții, să nu o lase cumva pe ormocită să scoată tăciunii ascunși cine știe pe unde și să să-i ghindăcească, amuțind și împietrind pe toți care ar privi-o a doua zi, pocind fetele, secând sămânța mădularelor și vestejind podoaba bărbățiilor, să nu cumva ca solomonara, gonitoarea de nori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la sine când le lua Macatist al meu la prelucrat se topea, se fierbea, clocotea, urlam străpunsă de mii de nesătui, moroii moroilor intrau în mine, corbiii corbiilor și aprinșii aprinșilor, popânzoii tarlalelor și totimea șerpoaicelor goneau în vintrele mele, tăciuni de oțel încins, bulgări de stele negre, nesătui și spăimoși, îi răsazvârlea Macatist în mine, de urlam că credeam că jucau ăia cu copitele în afundul meu, împungeau cu coarnele să-mi iasă prin țâțe, prin ochi, prin urechi, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ochii îi străluceau ca semnalizatoarele cu halogen. Pe cap avea o tichie tricotată, prăzulie. Un bătrânel, cocârjat, cu o bărbuță colilie, stângând la piept o servietă din vinilin verde, se ghemui la picioarele lui. Râdea pițigăiat, sclipindu-și și el tăciunii aprinși, ascunși sub obloanele unor pleoape zgrunțoase, groase, răzbuzate. Din stufăriș mai scoase capul, întrebător, unul, deșirat, cu o față prelungă, mai mult albastră decât neagără, muiată în albastrul închis al apelor coclite. Își săltă pălăria de paie de orez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cer de mâncare". Furci și pluguri de lemn, bâte ghintuite, arbalete, flinte, o lance de steag, cu flamura zdrențuită pe care se mai putea vedea o semilună palidă, galenți de copil, odgoane, hamuri care își așteptau îndărătnic utilitatea, găleata cu tăciuni de pe vremea basmelor pentru caii năzdrăvani, potcoave, seturi desperecheate de cuțite, cu sau fără mâner, săbii pentru prinți sau pentru zmei, lănci pentru turniruri, o bucată dintr-un meteorit, câteva tropote de cai pursânge, un strigăt nedeslușit de luptă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
A.K.M.-urilor zicea Mutu, în timp ce își ascundea sub șapcă nimbul de culoarea Lunii, dar Niftode îl contrazicea, pe când își hârjâia spinarea de stâlpul cortului, pentru că porumbul de pe spate năpârlise și îi creștea altul, nu, zicea el, zornăind boabele de tăciune că pe niște zaruri de os, eu cred că e limba gerurilor, de-aia vorbesc scurt ca să nu răcească. Se auzea bocănitul cizmelor rusești în foișoarele acoperite cu zăpadă din trecut, în timp ce noi ne strecuram în șir indian prin noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
În fotoliul uriaș. Mă gândeam că recuperează până a doua zi cine știe ce ispite morbide. Îmi făceam un ceai de măceșe, de culoare roșie străvezie, Îndulcit cu o linguriță de miere și-l sorbeam strecurându-mă În propriile gânduri. Erau pajiști, tăciuni aprinși, cascade și estuare, unde de șoc, poieni cu veverițe. Copiii erau minunați. Îi priveam atent din fotoliul cu arcuri uzate și mi se păreau vietăți În continuă metamorfozare...,,. sau -Cine o să-i cumpere lui cârje cu perne moi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se rup indolenți, pășind avântat pe sârma întinsă, de parcă ar fi primii, cu singură priceperea lor, aburind arogant împrejur. tați taciturni, cu călușul strigătului de spaimă reținut, înțepenit între fălcile strânse. mulțimea de vorbe ruginite-n tăcere, se sting ca tăciunii în apă. vieți calde, aruncate în sus, mingi pocnitoare, lovindu-se de pământ, într-un ritm îndrăcit, opriți-vă! doar pentru un minut, seva secundei vi se oferă dulce, doar s-o dibuiți, în măduvi să vă priviți, când doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de sub pământ... Unuia - acela era servant - i-o luat mâna de tot. Din umăr. Mie mi-o rupt numai carnea de pe piciorul stâng, mai gios de genunchi. Da’ doctorii - săracii de ei - m-o lecuit...” ... O locomotivă întunecoasă ca un tăciune ofta din când în când în capul unei garnituri de vagoane-platformă pe care erau ancorate tunurile. Înghesuiți într-un vagon de clasa a treia încât abia răsuflau, ședeau tunarii... Așteptau plecarea... „Către care colț al Infernului?” ― Vezi tu? Noi am
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
toată familia s-a ridicat împotriva roabei tale, zicînd: " Scoate încoace pe ucigașul fratelui său! Vrem să-l omorîm, pentru viața fratelui său pe care l-a ucis, vrem să nimicim chiar și pe moștenitor!" Ei ar stinge chiar și tăciunele care-mi mai rămîne, ca să nu lase bărbatului meu nici nume, nici urmaș viu pe fața pămîntului." 8. Împăratul a zis femeii: "Du-te acasă. Voi da porunci cu privire la tine." 9. Femeia din Tecoa a zis împăratului: "Asupra mea, împărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
amigdalele, le badijona cu albastru de metil. A doua zi nu mai aveam aproape nimic. Mâncam ușor vreo două zile; brânza de vaci, supă de găină, pâine prăjită și ceaiuri din plante medicinale. Când eram deocheați, ne Închina - nu ardea tăciuni cum mai auzisem prin alte părți - ne mângâia pe frunte și ne spunea de deochi, un descântec pe care l-a „furat” de la bunica. Eu nu am reușit să-l „fur” de la mama dar am rămas cu un har: când
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
nu mă doare Când mă-ntrec la săniuș. În zăpada troienită Ne jucăm cu bulgări moi Și adeseori, din joacă, Trecem aprig la război. Mai ferit, în curtea mare, Fac și omul de zăpadă. Îi așez pe cap căldare Și tăciuni, drept ochi, să vadă. Noaptea dorm, visând ninsoare, Admirând fulgii în zbor Și mă rog la mândrul soare Să nu-mi strice alb decor... Dar, iată că, doar amintindu-mi de acest frumos anotimp, pe care noi îl iubim, am
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
văd dacă a nins mult în timpul nopții... Am șters geamul aburit Să privesc afară, Să văd drumu-nzăpezit Și fulgii cum zboară. Mare a fost surpriza mea, Privind spre ogradă, Să văd proaspăt înălțat Un om de zăpadă! Avea ochii din tăciuni Și pe cap o oală Iar din câlți avea perciuni Mâzgăliți cu smoală. Un ardei în loc de nas Roșu ca mărgica Și să-l sprijine la pas Avea măturica. Tata, mândru făurar Mă chema-n ogradă Să-mi ofere mie-n
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
barbară și abia mai târziu am auzit ce a făcut. A turnat gaz lampant pe dușumelele uscate și pe rogojinile de pandan și apoi i-a dat foc. Peste puțin timp n-a mai rămas nimic din casă decât niște tăciuni care ardeau mocnit. O mare capodoperă încetase să mai existe. — Eu zic că Strickland știa că e o capodoperă. Realizase ceea ce-și dorise. Viața lui era acum desăvârșită. Făcuse o lume, și văzuse că e bună. Apoi, cu mândrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să facă. Era încolțit de trei Urieși cu măști pe față, pretinzând fiecare că este stăpân acolo. Și liniștit, deși era moment de panică, a scos din traista pe care o avea în spate, un picior de pasăre prăjit pe tăciuni din care se înfrupta de zor. Uran a ajuns la locul unde era Zombo, a descălecat, a venit până în fața calului barbarului și i-a strigat: -Descalecă dacă știi să lupți și dovedește că ești rege așa cum te lauzi, după
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu pajul. Și, cu toate că inamicii îi disprețuiau pe acei trei adversari slab înarmați, un grup de samurai nu putea păși pe podeaua de lemn din cauza lor. — De ce durează atâta? Un războinic care părea să fie comandantul privi înăntru, luă un tăciune dintr-un cuptor și îl aruncă spre fețele celor trei oameni. Apoi, mai azvârli un tăciune în cămară și altul spre tavan. — Înăuntru! — Înăuntru trebuie să fie! Ținta lor era Nobunaga. În acea clipă, își forțară intrarea, împrăștiind în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
samurai nu putea păși pe podeaua de lemn din cauza lor. — De ce durează atâta? Un războinic care părea să fie comandantul privi înăntru, luă un tăciune dintr-un cuptor și îl aruncă spre fețele celor trei oameni. Apoi, mai azvârli un tăciune în cămară și altul spre tavan. — Înăuntru! — Înăuntru trebuie să fie! Ținta lor era Nobunaga. În acea clipă, își forțară intrarea, împrăștiind în jur lemnele aprinse cu sandalele lor de paie, în timp ce se răspândeau prin clădire. Flăcările începură să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În timp ce se ridicau toți odată ca să plece, Hideyoshi rămase pe scaunul de comandant, gesticulând spre fiecare cu bărbia. Hideyoshi se instală la Templul Mii, iar, în noaptea zilei a paisprezecea, o nouă furtună lovi, cu tunete și trăsnete. Ploaia stinse tăciunii care mai ardeau mocnit Castelul Sakamoto și, cât fu noaptea de lungă, peste Shimeigatake și lacul de culoarea cernelii explodară fulgere albe, palide. Odată cu zorii, însă, cerurile se curățiră și, din nou, apăru soarele fierbinte al verii. Din tabăra principală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]