6,881 matches
-
fiind apoi evacuat pe canalul de ejaculare, aici. Colegii care cred În ridicarea testiculelor ca principiu social consideră acest impuls unul „titanic“. Poate vă mai amintiți de figura mitică a lui Prometeu? Karp nu observă că Dora dădu din cap tăcută. Ei bine, se zvonește că, Împreună cu fratele său contemplativ, Epimeteu, acest Titan deosebit de promițător a creat oameni din argilă și apă. Sau, mai bine spus, bărbați - căci femeile au fost create mult mai târziu, de către Hefaistos, la comanda lui Zeus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
șampanie. Sau aici: roșu sau castaniu - flagelare și caviar. Și acum, spuse Karp, dându-și seama că se făcuse târziu, trebuie să-mi iau la revedere. Furnizorul meu de Încălțăminte mă așteaptă deja. Găsiți ieșirea și singuri, nu? Dora Încuviință tăcută. Karp făcu o plecăciune ceremonioasă: — Dar Înainte să plecați, vă rog, completați câte un exemplar din chestionarul nostru psiho-biologic. Ne va ajuta să Înțelegem mai bine viața felurită a sexelor. Sau, cum ar spune Martin: „un mariaj reușit nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
decid ce minciună să inventez drept răspuns, aceasta continuă: Oricum, să nu credeți că acest caiet este singurul obiect confiscat ca probă din apartamentului amicei dumneavoastră. Am găsit și o agendă, printre altele. Chiar lângă telefon. Foarte sugestiv. Am Încuviințat tăcut. Sau prostesc. La litera K, de pildă, sunt trecute două persoane. Un anume doctor Karp și dumneavoastră, domnule Knisch. Dacă n-ați fi apărut de bunăvoie, probabil vă dați seama că am fi fost nevoiți să vă chemăm la secție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că era unul din adoratorii soarelui ai lui Koch. În ușă stătea un chelner cu mâinile la spate și cu un șort imaculat, care Îi venea până la picioarele strâmbe. Și el se Întorsese cu fața la soare. Un client Îi atrase atenția. Tăcut, chelnerul schiță câteva gesturi profesioniste cu un tirbușon, apoi se duse la o femeie care, jucându-se cu poșeta, reuși cumva să țină o mână Întinsă În sus. Mi-am continuat drumul pe lângă restaurant, pe lângă pantofar și pe lângă un magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mă gâdila plăcut, sângele Îmi vâjâia. Eram sigur că sunt pe drumul cel bun. Azi, În timp ce Îmi mâzgâleam ideile pe marginile foilor rupte, am avut timp berechet să-mi dau seama de lucrurile pe care Dora le exprimase prin gesturi tăcute și nu prin vorbe rostite tare. Și, Într-un final, m-am iluminat, dându-mi seama unde ascunsese obiectrul pe care Îl căutau toți. Nu era În camera 202 din Hotel Kreuzer, ci chiar aici, În casa de pe Otto-Ludwig-Straße. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
în aburi și apoi îndepărtate de pe trupul tatii. Pe palierul de jos, ocolim un maldăr de cearșafuri albe și un morman de prosoape jilave, tata se proptește cu umărul într-o ușă masivă, fără geam, și intrăm într-un ambient tăcut și întunecos, amintind prin arome de tufele de perișor. Zgomotele amintesc de aplauzele lipsite de însuflețire ale unui public puțin numeros care vizionează scena morții dintr-o tragedie oarecare: sunt cei doi maseuri care plesnesc și pocnesc carnea victimelor, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și a văzut că hora se-ncinsese deja, Maimuța n-a dat pe-afară de bucurie. S-a așezat pe marginea patului, cu trăsăturile ei mici mai micșorate ca oricând și, declinând invitația de a participa la acțiune, ne-a privit tăcută până ce eu am ajuns la orgasm și până ce Lina și l-a simulat și ea pe-al ei. După care, bine intenționată - ba chiar plină de gingășie - Lina s-a strecurat între picioarele lungi ale iubitei mele, dar Maimuța a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Moscova, atâta tot, iar noul chelner e un francez. A mai apărut un cinematograf nou lângă Parc. O, da, există o schimbare! Au construit ceva unde a fost grădina de vară a lui Kruger. Apartamente pentru funcționarii publici. El rămase tăcut, destul de nepregătit să facă față acestei noi mișcări a adversarului. Deci Kruger, cu luminile feerice, umbrelele În culori luminoase și țiganii care cântau Încet de la masă la masă pe Înserat, nu mai era. Carl plecase și el. Pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mai avea pe ea bluza neagră, gulerul alb al uniformei de cameristă, iar În fața picioarelor ținea un prosop, ca să și le ascundă. El o privi batjocoritor. — Frumoasa Anna! Gura ei căzu și rămase deschisă, iar ea se uită la el tăcută și fascinată. Josef observă cu dezgust dinții ei inegali, care nu mai erau albi. Indiferent ce altceva o să trebuiască să fac, se gândi el, n-o voi săruta. Dar era evident că ea aștepta o Îmbrățișare. Modestia i se transformase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
părinților care ajunseseră să flămânzească pentru ca el să ajungă un om cu educație. Își aminti ziua În care Își luase diploma de medic și cum i-au făcut o vizită În camera lui, care era și dormitor, și cât de tăcuți au stat Într-un colț, privindu-l cu respect, chiar cu teamă, și fără iubire, pentru că acum, că era om cu școală, nu-l mai puteau iubi. Îl auzise pe tatăl său spunându-i o dată „Domnule“. Lumânările acelea se stinseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
reduce orice vin la o simplă banalitate. Va costa două lire de căciulă. Ea bătu din palme entuziasmată. — Nu vei Îndrăzni să le spui motivul. El Îi zâmbi. Le voi spune că bem În sănătatea iubitei mele. Mult timp rămaseră tăcuți, adăstând asupra cuvântului și sugestiei sale de confort și permanență, aproape de respectabilitate. Apoi ea clătină din cap: — E prea frumos ca să fie adevărat. Dar expresia ei de neîncredere se pierdu În șuierul aburului și scrâșnetul roților ce se puseră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dispreț, iar atunci cuvintele lui s-ar fi revărsat Împotriva lor. Blândețea și politețea Îl reduseră pentru moment la tăcere. Se simți iarăși invidios pe calitățile pe care doar Încrederea În sine și puterea le pot da cuiva. În fața așteptării tăcute și binevoitoare a colonelului Hartep avea limba legată. Căpitanul Alexici deschise ochii și Îi Închise iarăși. Doctorul spuse rar: — Medaliile acestea le-ați câștigat servindu-vă patria În timpul războiului. Eu nu am medalii, pentru că Îmi iubesc patria mult prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mânecă. — Nu-mi spui nimic. Cu mine ce se va Întâmpla? Mergi și taci. Bombănea și gâfâia. — O lună În Închisoare, Îi spuse doctorul Czinner. După aceea vei fi trimis acasă. Așa cred ei, nu? Se cred al naibii de isteți. Rămase tăcut, studiind cu multă atenție poziția clădirilor. Se Împiedică de o șină și blestemă furios În surdină. — Și eu? Întrebă Coral. Ce se va Întâmpla cu mine? — Vei fi trimisă acasă mâine. Dar nu se poate! Am un contract. O să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lui Josef Grünlich, care-l ucisese pe Kolber și care se lăuda - „Au trecut cinci ani de-atunci și Încă n-a fost găbuit“. Teama de viteză Îl părăsi. În timp ce se zdruncinau prin Întuneric, În scârțâielile mașinii antediluviene, el stătea tăcut, gândindu-se câtă nedreptate există pe lume. Coral Musker se trezi cu sentimentul că se afla pe un tărâm străin, diferit. Se ridică În capul oaselor și sacul cu greutate scârțâi sub ea. Era singurul sunet ce se auzea; foșnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o mână În față pentru a se echilibra și atinse fața doctorului. Acesta nu se mișcă și, deși fața Îi era caldă, ea Îi putu simți sângele scorțos și uscat În jurul gurii ca pielea veche. Țipă o dată și apoi rămase tăcută și stăpână pe sine. Căută chibriturile și aprinse o făclie. Dar mâna Îi tremura. Nervii Îi cedau sub povara responsabilităților pe care le avea, chiar dacă n-o lăsaseră de tot. I se părea că, Începând cu o săptămână În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un taximetru, În drum spre apartamentul domnului Eckman, Stein vorbi: — Savory acesta... cine este? — Doar un scriitor, spuse Myatt. — Se ține de Janet? — La modul prietenesc, spuse Myatt. S-au cunoscut pe tren. Își strânse mâinile peste genunchi și rămase tăcut, contemplând serios subiectul căsătoriei. E foarte drăguță, se gândi el, foarte rafinată, ar fi o gazdă bună și e pe jumătate evreică. — Sunt tutorele ei, spuse domnul Stein. Oare n-ar trebui să vorbesc cu el? — E Înstărit. — Da, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spus? ezită Hunter. Păru să mediteze o vreme, apoi spuse: —Hmmm... Oare Încerca acum să-și pună povestea cap la cap? Să inventeze un alibi? Sau eram eu Îngrozitor de suspicioasă fără nici un motiv? După ceea ce mi s-a părut un tăcut interludiu care nu se mai termina o dată, Hunter spuse, În cele din urmă: Am crezut că Phoebe a zis că m-a zărit la... Londra. — Așa a și spus! am zis tăios. Dar tu ai spus că nu ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai adânc în desișul de cabinete, șifoniere, biblioteci și bufete, printre cuiere-pom și rafturi, Helen Hoover Boyle îmi zice că trebuie să-mi spună o povestioară. Capitolul 10 Când mă întorc în redacția de știri, îi găsesc pe toți foarte tăcuți. Unii vorbesc în șoaptă lângă filtrul de cafea. Alții ascultă cu gura căscată. Nimeni nu țipă. Henderson mă prinde în timp ce-mi pun haina în cuier și zice: — Ai sunat la Regent-Pacific Airlines în legătură cu păduchii lați? Și-i zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mă bucur văzând spaima care cuprinde totul. După care s-ar interzice sunetele puternice, orice fel de sunete care ar putea ascunde o vrajă, orice muzică sau zgomot care ar putea camufla un poem letal, după care lumea ar deveni tăcută. Periculoasă și înspăimântată, dar tăcută. Faianța pulsează într-un ritm slab sub degetele mele. Cada vibrează odată cu țipetele care vin de sub podea. Fie un dinozaur zburător din preistorie trezit la viață în urma unor teste nucleare îi nimicește pe cei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cuprinde totul. După care s-ar interzice sunetele puternice, orice fel de sunete care ar putea ascunde o vrajă, orice muzică sau zgomot care ar putea camufla un poem letal, după care lumea ar deveni tăcută. Periculoasă și înspăimântată, dar tăcută. Faianța pulsează într-un ritm slab sub degetele mele. Cada vibrează odată cu țipetele care vin de sub podea. Fie un dinozaur zburător din preistorie trezit la viață în urma unor teste nucleare îi nimicește pe cei de dedesubt, fie au dat televizorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mănâncă semințe de iederă și le găinățează peste tot. Un cvartal mai încolo, străzile s-au transformat în niște canioane verzi, cu carosabilul și trotuarele îngropate în verde. Ziarele o numesc „Amenințarea verde“. Echivalentul vegetal al albinelor ucigașe. Infernul iederei. Tăcută și de neoprit. Sfârșitul civilizației derulat cu încetinitorul. Chelnerița zice că, de fiecare dată când autoritățile încep să taie vițele, să le dea foc cu aruncătorul de flăcări sau să le stropească cu ierbicide - chiar și atunci când au adus caprele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu-i mai tăcea gura. Acum, aici și acum, dom’ sergent și cu mine suntem în căutarea faptelor. La vânătoare de vrăjitoare. Ne uităm la toate vacile eliberate de la abator în ziua aceea. La marginea orașului, abatorul e gol și tăcut. Cineva zugrăvește în roz clădirea de ciment. A fost transformată într-un ashram. În iesle au plantat legume. De-atunci, vaca-fariseu nu a mai grăit nici o vorbă. Paște iarba din curțile oamenilor. Bea din scăldătorile pentru păsărele. Oamenii îi agață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
colț se ridică, apoi se ridică și colțul opus. Începe să se închidă de unul singur, apoi se deschide, se-nchide și iar se deschide, din ce în ce mai repede, până ce se ridică deasupra biroului. Cu ochii închiși, buzele lui Helen rostogolesc cuvinte tăcute. Răsucindu-se și fâlfâind, cartea e un sturz negru și lucios, care plutește sub tavan. Și stația de interceptare zice: „Către echipajul 17“, zice. „Vă rugăm să vă deplasați pe Weeden Avenue la numărul 5680, nord-est, la agenția imobiliară Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe podea. Totul se balansează înainte și-napoi, cu mine cu tot. Și Helen zice: — Stai pe loc! O să-l faci praf! Apoi ajunge lângă mine, levitând dincolo de o perdea scânteietoare de mărgele de cristal. Își mișcă buzele, rostind cuvinte tăcute. Helen dă la o parte mărgelele cu unghiile ei roz și-mi zâmbește, zicându-mi: Hai să te așezăm în capul oaselor. Cartea a dispărut; ține cristalurile într-o parte și înoată mai aproape. Mă agăț cu amândouă mâinile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
curcubee de cristal. Căldura sutelor de beculețe. Mirosul de praf ars de pe toate aceste becuri încinse. Totul este orbitor, totul vibrează, iar noi plutim aici, în golul din centru. Plutim doar în lumină și-n căldură. Helen își șoptește cuvintele tăcute, și eu simt cum o apă caldă îmi umple inima. Cerceii lui Helen și toate bijuteriile ei aruncă lumini de foc. Nu se aude decât clinchetul cristalin din jurul nostru. Ne balansăm din ce în ce mai ușor, iar eu îmi dau drumul, încetișor. Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]