6,861 matches
-
dar la câteva zile de la Înmormântare, chipul parcă i s-a luminat dintr-o dată . “Mult mai bine așa!” părea că-și spune În sinea ei. Decât să fi avut aceeași soartă cu a mea, mai bine plecată pe un alt ” tărâm ” cu inocența pe buze... Această seninătate a Măriei avea să-l facă pe Gheorghe și mai turbat, Încolțind În sufletu-i hain sentimentul devastator al geloziei. Curvă nenorocită! te-am zărit la praznic cum șușoteai cu amicul meu, Dorel... și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
desfășoară la Tecuci Colocviile naționale de filozofie “Ion Petrovici” și alt articol despre “Adrian Marino sau de la realitatea zguduitoare la utopie”. “În istoria literaturii române, Pan Vizirescu nu ocupă un loc de frunte”. (...) “Cel care a Întrezărit armonii, spații senine, tărâmuri nepângărite, a trăit modest, asumându-și mai degrabă condiția de martor decât pe aceea de patetic mărturisitor”. “Pan Vizirescu, ultimul “gândirist”. ( articol semnat de Dan Stanca). La debutanți ( poezie) apare “un nume nou” ( Andrei Savin, C.N. “Al.I.Cuza”, Galați
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
adevărului. Dar adevărul este Împărțit Între cele două tabere de prădători neobosiți care supraveghează atent ecoul prăpastiei, având grijă să curețe, din când În când, orice ar germina și s-ar Înrădăcina mai mult decât ar permite siguranța celor două tărâmuri, luate În stăpânire! Din când În când, au loc ciocniri la suprafață, din care rezultă resturi menajere care ajung În prăpastia fără fund a săracilor. Aceștia, Învrăjbiți și flămânzi, cercetează atent fiecare colț al prăpăstiei În speranța de a mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Nicholas Dinu). Am scris un comentariu la acest poem, comentariu din care voi face câteva spicuiri: “ Litera Îl atrage și-l fascinează ca o dulce pradă și iată-l prins În vraja cântecului de sirenă, ce-l poartă spre un tărâm visat de mulți poeți, „Tărâmul Muzei”, un Împărat desculț, cu mâinile goale, un Îndrăzneț naiv, ce pare a se lăsa cucerit de la sine, fără prea multă vărsare de sânge. Muza cunoaște prea bine această trăire, această privire. Dar numai cei
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
comentariu la acest poem, comentariu din care voi face câteva spicuiri: “ Litera Îl atrage și-l fascinează ca o dulce pradă și iată-l prins În vraja cântecului de sirenă, ce-l poartă spre un tărâm visat de mulți poeți, „Tărâmul Muzei”, un Împărat desculț, cu mâinile goale, un Îndrăzneț naiv, ce pare a se lăsa cucerit de la sine, fără prea multă vărsare de sânge. Muza cunoaște prea bine această trăire, această privire. Dar numai cei Încrezători vor reuși, cei devotați
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
care își puneau toată speranța era rugăciunea. Se rugau mult și Dumnezeu nu i-a lăsat niciodată fără răspuns. Necătând la toate greutățile și problemele pe care le avusem, absolvisem cu succes studiile la universitate, după care începusem munca pe tărâmul pedagogic, împreună cu soțul meu, în aceeași școală. Creșteam doi copilași și eram fericiți și plini de pace. Îmi plăcea foarte mult să mă aflu printre copii, munca pe care o exercitam îmi aducea satisfacție. Dorul de părinți și de sfaturile
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și neașteptate. Nu bănuise niciodată că se pot aduna atâtea neliniști și tristeți în ființa sa. Câte lacrimi au vărsat țiganii în lungul drum prin hățișurile lumii, nimeni nu știe. Cuvintele bunicului său, rostite înainte de a se muta pe alt tărâm, îi reveneau mereu, ca o tristă aducere aminte: Din lacrimile vărsate de etnia noastră s-ar putea ivi o mare cât marea cea mare și nu cred că ar fi în stare să cuprindă între maluri suferințele neamului nostru. De când
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu dragoste ascunsă și respect. Ana Maria vorbea franțuzește și dansa ca o prințesă adevărată. O dată pe an, vara, mergea În vizită la mătușa ei, la Paris. Parisul devenise, din povestiri, un ținut altfel decât cele obișnuite, un fel de tărâm fantastic pentru noi, ceva dintr-o altă lume, la care nu visa nimeni să ajungă vreodată. Într-o zi, Ana Maria se balansa Într-un leagăn scârțâitor, singură ca niciodată, fluturându-și rochița de clorofilă vaporoasă și mușcând impasibilă dintr-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
timpul etern. Simțea crescând Înlăuntru, cu fiecare clipă scursă, o senzație apăsătoare de gol, ca și cum ar fi Înghițit un balon mare, de aer, care Îi substituia Întreg trupul. Percepu un zvon Îndepărtat În auz, ca un murmur tainic, de pe alt tărâm, și-i veni să surâdă. Se gândi la ea din nou și regretă că zăvorul inert zăcea tras peste ușă, mai ales că acum realiză că nu se mai putea mișca deloc, oricare i-ar fi fost intenția. Nimeni nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mai bun. Mult mai sigur pe el. Mult mai... perfect. O umbră dulce Îmi mângâie mâinile. Inima Îmi zvâcni cu putere. Am ridicat privirea cu răsuflarea tăiată. Lola stătea dreaptă lângă masa mea și mă privea galeș. Părea de pe alt tărâm. S-a aplecat grațios, mi-a luat paharul și a sorbit ușor, pipăind cu vârful limbuței suprafața băuturii, ca și cum i-ar fi Încercat tăria. O, Doamne, de data asta chiar mi-a plăcut. Îmi dorisem s-o mai văd făcând
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de greu. Și timpul, timpul se scurgea imperturbabil, zorit de pricini pe care le știa; dar ea l-ar fi vrut mai răbdător, cum altfel ar fi putut să bea din paharul vieții ultima picătură de amar!? Semnalele chemătoare spre tărâmul celălalt păreau a se îndesi cu fiecare clipă ce trecea. Trebuia să ia o hotărâre. Trebuia! Nu știa cum va primi Ina cumplita lovitură, ce va spune Alex... Dar în aceste momente hotărâtoare, când cineva simte că a ajuns la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mărgini să relatez o experiență de acest ordin, a cărei victimă am fost și care m-a tulburat atât de mult, că n-o voi uita niciodată; cât voi trăi, până în ziua Eternității, până în momentul în care voi câștiga acele tărâmuri a căror esență scapă înțelegerii și simțurilor noastre, semnul său funest îmi va otrăvi viața - îmi va otrăvi, am scris, dar voiam să spun, mai degrabă, că am purtat totdeauna în mine această cicatrice și că voi rămâne pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-n celebrul său Manifest futurist (1913-1915) cerea ca actorul ...să aibă oroare de succes imediat și „să se abolească obișnuința grotescă a aplauzelor, care pot servi drept barometru elocinței parlamentare, nu valorii!”. E adevărat. Dar nu am detectat, pe aceste tărîmuri, histrion frigid În fața aplauzelor. Deși, există montări tulburătoare, după care parcă, nu se mai cade să bați din palme... Fiecare cu succesul la care are acces : deci, nu vorbim toți despre același concept. Succesul, cred eu, are nevoie de manager
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Acia v-ați ascuns, dar-ar tarbesu' și buba neagră-n voi!", blestemă el sticlele de doi litri și jumătate. Le trase afară dintre niște bulendre răpciugoase și le pocni unele de altele. Zgomotul parcă îl aduse întrucâtva mai aproape de tărâmul lucidității. Își lăsă încetișor mâinile pe lângă corp și începu să se smiorcăie, mestecând niște vorbe în șoaptă. Apoi, pe neașteptate, bătu cu piciorul în pământ și țipă: "Numa' din cauza ta, numa' din cauza ta, Vergile! Că m-am potrivit io la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
simple încât merită toată atenția, pentru că ne pot ajuta să ne înțelegem mai bine potențialul, ne ajută să ne mai liniștim furtunile interioare, dar la această înțelegere trebuie să ajungi de unul singur, căutând, întrebând și explorând cel mai minunat tărâm care se află chiar în interiorul tău. Începând de acolo, putem să vedem și să percepem realitatea, dintr-un unghi diferit, care ne va ajuta să ne menținem mai lini știți și mai siguri pe noi, să înțelegem odată pentru totdeauna
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
a avut norocul să o privească, simțul moral conferă celui ce o deține, puteri inexplicabile, cuceritoare. Dar despre moralitate și frumusețea ei voi vorbi cu altă ocazie, într-o altă carte pe care o voi scrie în curând. Revenind, pe tărâmul conștiinței superioare și la forța interioară, vreau să vă mai spun că orice conflict de viață pe care vrem să-l depășim, nu va fi posibil atunci când conștiința primară rămâne captivă contrariilor, trebuie dedus de aici faptul că echilibrul este
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
la ecranizarea cărții, după un scenariu elaborat chiar de autoare. Mai mult decât atât, Jean Bernier, directorul Editurii Boréal (cea mai importantă editură de limba franceză de pe continentul american), a venit în această vară în România pentru "a verifica" dacă tărâmul magic al Dobrogei există în realitate sau este doar o plăsmuire a imaginației autoarei. Prestigioasa Editură Humanitas a publicat recent ediția românească a romanului Irinei Egli, Terre salée. Excelenta traducere realizată de Adina Cobuz pune, de minune, în evidență impresionantul
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
și văi cu pajiști curate; spre Înverzite cîmpii cu rîuri de miere și lapte; unde nu-i Întristare, nici supărare, și toate suferințele pier. Adio, adio și despre morți numai bine; de mîine, sufletul ei fericit va petrece Într-un tărîm de lumină, alături de Îngeri, Împreună cu sfinții cei din vechime, În lăcașul celor drepți și blajini din celesta grădină... Dar undeva, În adîncul lui Înghețat, universul suspină. În rest, totul a decurs așa cum se cuvine. Au ajuns la cimitir, au pus
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
putea oferi - pro sau contra - argumentul decisiv. Fiindcă altminteri, trebuie să recunosc, povestea lui părea cam Însăilată. Poate că tot ce Îmi spusese despre insula Roland nu erau decît resturile unui vis psihopat; sau călătoria lui inițiatică pe un alt tărîm. Mai cu seamă anumite coincidențe toponimice suspecte Îndreptățeau bănuiala că de fapt Pablo nu plecase niciodată din România, ci, internat o lungă perioadă de timp În vreun azil psihiatric, fusese supus terapiei de restituire a personalității prin intermediul unei narațiuni oarecare
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dezmoșteniților care-și otrăvesc respirația și sufletul cu aerul fetid al mizeriei, Antoniu e respectat, i se spune ,,profesorul,,. Deși nu le calcă niciodată pragul și nu le cunoaște numele, se mai Întâlnește din când În când cu locuitorii acestui tărâm terifiant la cișmea sau atunci când intervine În câte un conflict, Încercând să-l stingă. Mizeria este pretutindeni, apăsătoare și atotstăpânitoare. Antoniu, aduce puțină lumină și siguranță unor suflete care nu mai au nici puterea să spere, el Însuși fiind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
proastă! am spus drăgăstos. Poți să-mi faci un cocteil. După aia chiar trebuie să plec! Georgie mi-a adus paharul și am stat acolo îmbrățișați ca o netsuke 2 frumoasă în fața focului care murmura cald. Camera ei părea un tărâm subteran închis, ascuns, îndepărtat. Pentru mine era un moment de liniște profundă. Nu știam atunci că era ultimul, cu adevărat ultimul moment de liniște, sfârșitul unei lumi vechi și pure, momentul final după care aveam să fiu azvârlit în coșmarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
În clipa când dă ușa-n lături, încăperea îmi evocă vremuri preistorice, mai îndepărtate chiar și decât era oamenilor primitivi din peșteri și a locuințelor lacustre despre care am învățat la școală, o vreme când gaze albe se învolburau deasupra tărâmului mlăștinos, Pământul de-atunci, împiedicând lumina soarelui să răzbată până la suprafața lui, cu milioane de ani înainte ca planeta să se zvânte întru apariția Omului. Mă rup într-o clipită de băiețelul acela lingău, care, după ore, fuge acasă fluturându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mi-a venit în minte o întrebare (nu că aș avea vreo dovadă, cât de mică, nu că până-n clipa asta mi l-aș fi imaginat vreodată pe taică-meu capabil să comită fie și cea mai mică infracțiune pe tărâmul relațiilor domestice... dar infracțiunea pare să aibă, în ochii mei, o anumită fascinație), publicul spectator are de pus o întrebare: de ce ai adus, mai presus de orice, tocmai o șikse la noi în casă? Fiindcă n-ai suportat ideea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
albi ai voștri! Da, eram un ovreiaș fericit acolo, în Washington, aveam propria mea gașcă pusă pe demolarea onoarei și integrității lui Charlie și, în același timp, deveneam amantul acelei frumuseți aristocratice tipic americane, ai cărei strămoși debarcaseră pe aceste tărâmuri în veacul al XVII-lea. Fenomen cunoscut sub numele de Urăște-ți Aproapele Goi și Mănâncă-l Fript. De ce nu m-oi fi însurat cu fata asta frumoasă, care mă adora? Mi-o amintesc cum arăta printre spectatori, palidă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Mă angajez să fiu fidel fofoloancei Statelor Unite ale Americii - și statului pe care-l reprezintă: Davenport, Iowa! Dayton, Ohio! Schenectady, New York și învecinatul Troy! Fort Myers, Florida! New Canaan, Connecticut! Chicago, Illinois! Albert Lea, Minnesota! Portland, Maine! Moundsville, Virginia de Vest! Dulce tărâm al bucilor de șikse, pe tine te cânt! De la munte Până-n preerie Pân’ la oceanele albe de spuu-uu-uma mea! Doamne, binecuvântează A-me-ri-ca-aaaaa! Patria mea, SCUMPĂ PATRIIIEEEE! Închipuie-ți ce-a însemnat pentru mine să aflu că mai multe generații de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]