949 matches
-
Știi ce-am făcut zilele trecute? M-am dezbrăcat în pielea goală în fața fotografiei tatălui meu. Am scos totul de pe mine și m-am așezat în poziție de yoga. L-am lăsat să mă privească atent și i-am zis: „Tăticule, astea sunt țâțele și asta-i p\s\rica mea.“ — De ce naiba ai făcut așa ceva? am întrebat eu, uimit la culme. — Habar n-am. Am simțit nevoia să i le arăt. Adică, jumătate din trupul meu provine din sperma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mai vorbește despre Euripide unui muribund pe care abia l-a cunoscut? — Dar nici eu nu mai cunosc pe nimeni care să stea goală, cu picioarele crăcănate, în fața fotografiei tatălui ei defunct! Midori chicoti și sună clopoțelul altarului. — Noapte bună, tăticule! O să ne distrăm și noi puțin, așa că nu te îngrijora. Somn ușor! Nu mai suferi, nu? Ai murit, da? Sunt sigură că nu mai suferi. Dacă mai ai neplăceri, mai bine plânge-te zeilor. Spune-le că nu e drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
clovnului costumul portocaliu și dinții verzi. Tocmai când era pe cale să-i coloreze pantofii Într-un roșu aprins, s-a oprit și a Început s-o imite pe bunică-sa. — Draga mea, draga mea! Pământul e mămica ta, apa e tăticul tău. Bunica Gülsüm s-a făcut că nu observă. Încurajată de indiferența ei, Asya și-a continuat parodia. Era rândul violetei africane să fie udată. Preferata bunicii Gülsüm. Aceasta a gângurit spre floare: — Ce mai faci, draga mea? — Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
gözünekizgin șiș Iona Rumi, Jalal al-Din (1207 - 1273ă - mistic și poet persan, ale cărui versuri sunt influențate de Sufism. În 1244 a acceptat prietenia și Îndrumarea religioasă a lui Shams al-Din, un derviș din Iran, devotat Sufismului. Dad - tată, daddy - tătic Poveste indo-europeană repovestită din „Un frate vrea să se căsătorească cu sora lui”, Range, Lithauische Volksmarchen, nr.28 (n.a.ă Slavă lui Allah (În turcă În orig.ă ölüevi FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Bastarda.doc PAGE 255
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de siguranță domină viziunea afrimiană. Învinșii lui Afrim, expulzații din în-ghipsata normalitate își iau revanșa erotică. Există în toate spectacolele lui Afrim un jogging dement după dorințe îngropate în corpuri care așteaptă să fie surescitate și trezite la emoție. Afrim - tăticul săriților de pe fix Boala Familiei M, scrisă de unul dintre cei mai jucați dramaturgi italieni tineri, Fausto Paravidino, este un hățiș erotic-nevrotic. Afrim renunță la personajul doctorului din textul original, conținându-l în celelalte personaje. Familia M își trăiește dependențele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
moacă un personaj: felul în care își țuguie buzele, în care scuipă supa de ceapă sau cafeaua, privirea spălată pe retină țintind golul sunt semne ale unei debilități perfect arcuite, nejucată agresiv. După Tugati din Krum, regizat de Radu Afrim - tăticul săriților de pe fix -, Rizea accentuează gradat în Luigi din Boala Familiei M forța dramatică a maladiei mintale care face din personajul lui un alienat cu o prezență copleșitoare. Un urs uman care trage de sfoară un urs împăiat și cântă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
de-a binelea. “E o gâză” își spune. “Ba nu, e o gărgăriță” se corectează el. “O gărgăriță” repetă acum, mai mult ca să vadă dacă poate spune frumos r, ca un băiețel cuminte, frumos, ascultător și deștept. Când o să vină tăticul de-acolo de unde l-au dus niște oameni răi - trebuie să vină, nu?, toți copiii au tătic, el de ce să n-aibă? - o să se bucure dacă o să-l vadă cum arată acum, cât de mult a crescut și ce multe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
gărgăriță” repetă acum, mai mult ca să vadă dacă poate spune frumos r, ca un băiețel cuminte, frumos, ascultător și deștept. Când o să vină tăticul de-acolo de unde l-au dus niște oameni răi - trebuie să vină, nu?, toți copiii au tătic, el de ce să n-aibă? - o să se bucure dacă o să-l vadă cum arată acum, cât de mult a crescut și ce multe lucruri știe. Întinde mâna spre vietatea cea mică. Fărâma de viață i se urcă, fără pic de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să vă ajut să vă pregătiți copilul. Dați-mi niște scutece curate. Pe astea le-a udat. Nu-i nimic, ajungem curând la spital” ... “Ia, uite-o, cum dă ochii peste cap. Dacă moare?” “Fetița tatei, dacă-l iubești pe tăticul tău, să nu pleci de lângă el...” “Țineți-vă firea, dom’ profesor! Cum puteți să vorbiți așa? În loc s-o încurajați pe doamna, dumneavoastră... Nu știu ce să mai zic, zău așa!” “Aveți dreptate, doamnă Apostol. Vă rog să mă iertați. Dar, așa
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
își trase scaunul înapoi, îndeajuns ca să-i vadă clar fața: un Healy excitat, gata să-l ajute. — Dă-i drumul. Uneori impresiile contează. — Păi, cred că Marty era cam fetiță. Tipul mai în vârstă arăta mai a bărbat, genul de tătic finanțator. I-am văzut odată jucându-se cu picioarele pe sub masă, iar când Marty și-a dat seama, s-a îndepărtat de lângă tip - ca un copil pe care l-ai prins furând prăjiturele. Danny simți o furnicătură, gândindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
puse receptorul în furcă și ieși. Aerul rece contracară căldura degajată de alcool și îi permise să-și organizeze informațiile Avea trei ipoteze. Mutilările homosexuale se legau de remarcile lui Coleman Healy, conform cărora Marty Goines ar fi fost „fetiță”. „Tăticul” sau „finanțatorul” lui părea să fie tipul înalt și cărunt pe care barmanul îl văzuse noaptea trecută împreună cu Goines, îndreptându-se spre Buickul furat cu aproximativ o oră înainte de momentul aproximativ al morții. Supradoza de heroină provocase moartea. Descrierea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care i-a făcut inima să plesnească. Mai erau și trecutul de consumator de droguri al lui Goines și recenta lui cură de dezintoxicare. Făcând abstracție de posibilele mutilări provocate de animale, avea un indiciu solid: bărbatul înalt și cărunt, tăticul capabil să procure heroina și seringile hipodermice și să convingă un drogat reformat să și-o bage-n venă pe loc, lăsându-și baltă colegii de trupă la finalul concertului de Anul Nou. Nu se putea aștepta la nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
deschise un vizor, apoi ușa. O blondă plinuță și apetisantă de vreo douăzeci și cinci de ani, într-o fustă în carouri și o cămașă roz, cu năsturei, stătea cu mâna pe clanța ușii. — Bună. Sunteți tipul de la asigurări? Ați venit la tăticul? Buzz își trase pulpana hainei peste pistol. Da, eu sunt. Dar, vă rog, vreau să vorbim numai între patru ochi. Nici unui om nu-i place să discute probleme așa de grave în prezența familiei. Fata încuviință, îl conduse pe Buzz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
părinți. Iar avocatul lui Celeste nu va fi niciodată de acord cu așa ceva. Dacă o fac praf la proces - și o fac -, atunci el o să-l vrea pe Stefan acolo, în eventualitatea că va alerga la mămica lui, nu la tăticul. Nu putem face nimic. Mal îl revăzu pe Stefan Heisteke în Praga anului 1945, după trei ani de violuri și mâncare pentru câini. — Te descurci tu. Sau găsești alte mizerii de-ale Celestei, de după război, cu care s-o ataci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ori. Stefan scoase un chicot. Celeste și tânărul cu servietă diplomat grăbiră pasul. Mal își aburcă fiul pe umeri și intră rapid înăuntru, apoi se strecură în toaleta bărbaților. Cu răsuflarea tăiată, îl puse pe Stefan jos și îi spuse: — Tăticul tău e căpitan. Vârî mâna în buzunar și scoase una din tresele primite de la Buzz. — Și tu ești căpitan. Ține minte. Ține minte asta dacă avocatul mamei tale începe să vorbească urât despre mine. Stefan strânse în pumni tresele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Danny zise: — Da, dar nu știu dacă are vreo legătură cu cazul nostru. — Păi, am trecut pe la secția Wilshire și-am verificat raportul. Pare curat. Nu există semne de intrare prin efracție sau de violență. Fata lui Hartshorn zice că tăticul ei era disperat din cauza marelui juriu al tău. Danny simți că se enervează. Îi reveni în minte scena cu De Haven: știau, știau, știau! Gata cu Ted cel Roșu. — Jack, ai ceva nou pentru mine? Shortell zise: — Ceva nou-nouț. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la mitingurile CASL împreună cu tatăl lui/falsul său frate, povestește despre bărbatul alb și imens, dar nimeni nu-l crede. 1942-1944: perioada lipsă din dosarul psihiatric al lui Loftis. 1950: asasinul Coleman. Oare psihopatul încerca să-i pună în cârcă tăticului său, lui Reynolds, uciderea homosexualilor, îmbrăcându-se ca Loftis, caz în care fragmentele de perucă de la doctorul Layman ar reprezenta indiciul final? Buzz îi arăta fotografia: — Ăsta e Coleman, doamnă? Delores zâmbi. — Seamănă binișor. Ce bărbat frumos! Păcat că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îi spusese lui Mal că „fratele mai mic” al lui Reynolds arăta exact ca el, dar bărbatul de aici era Reynolds în toate privințele, cu excepția părului. Fiecare contur și unghi facial era identic cu cele ale tatălui - imaginea leită a tăticului, dar cu douăzeci de ani mai tânăr. Buzz se gândi la semantică, se gândi că „identic cu” putea fi expresia unui mârlan needucat pentru „geamăn perfect”. Delores apreciase că „seamănă binișor”. Luă o lupă de pe biroul unei secretare și urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
poveste. Buzz îl privi pe Lux cum își recuperează demnitatea, apoi îl împinse la perete, țintuindu-l cu bastonul. Când l-ai văzut ultima oară pe Coleman? Vocea lui Lux era subțire și pițigăiată. — Prin ’45. Cred că băiatul și tăticul se cam certaseră. Coleman a venit la mine cu două mii de dolari și mi-a spus că nu mai vrea să semene atât de mult cu tatăl lui. Mi-a cerut să-i distrug fața în mod științific. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în căutarea lui Coleman. Mal și Buzz căzură de acord: Marty Goines, o veche cunoștință de-a lui Coleman, constituise, probabil, o victimă accidentală - apăruse atunci când asasinul-șobolan trebuia să ucidă. Victimele doi, trei și patru trebuiau să facă legătura cu tăticul Reynolds - o tactică infernală de defăimare. Ajunseră pe Central Avenue Strip, o stradă cu fațade multicolore, cuprinsă de liniștea amiezii: Taj Mahal, palmieri decorați cu beculețe de Crăciun, chei muzicale argintii, dungi de zebră și un monstru din ghips cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
78, colț cu Normandie. Buzz întrebă: — Te gândești la Lesnick? Suntem pe aceeași lungime de undă, flăcău. Nu-mi mai spune ”flăcău”, că mă ia cu friguri. Șefu’, am citit un raport acasă la Ellis. Fata lui Lesnick zice că tăticul ei se gândea să intre într-un sanatoriu, unde să dea ortul popii liniștit. Era acolo o întreagă listă, da’ n-am reușit s-o șterpelesc. — Hai să încercăm mai întâi la Normandie. Ai aflat ceva? — Coleman s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
celofan, ce clipeau. Muzica era asurzitoare, cu puțin sub nivelul de gălăgie. Trompetistul, contrabasistul, bateristul, pianistul și trombonistul erau negri și purtau cămăși albastre cu dungi. Saxofonistul alto era Coleman, fără barbă, iar un bec albastru pâlpâia exact în ochii tăticului Reynolds. Mal îl îmbrânci ușor pe Buzz și-i spuse tare în ureche: — Claire și Loftis sunt la bar. Într-un colț discret. Buzz se răsuci pe călcâie, îi văzu pe cei doi, apoi aproape că țipă pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
permanent excitantă. Se simțea ca și cum ar fi fost o wolverină și ar fi mișunat printr-o casă străină și întunecată douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Postura de frate mai mic și iubit platonic constituia un subterfugiu incitant. Coleman știa că tăticul se temea îngrozitor că relația lor va fi descoperită și, în același timp, mai știa că Reynolds participa la mitinguri și dona bani pentru diverse cauze fiindcă se simțea vinovat de seducerea lui. Poate că operația estetică nu fusese făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
stă la pândă, fute și ucide. A mai trecut ceva timp. Reynolds, convins de Claire și de Lesnick, a rupt relația cu Coleman. Lui Coleman i-a displăcut uzurparea puterii lui sexuale și a început să-l urască fățiș pe tăticul lui. Băieții condamnați pentru crima de la Sleepy Lagoon au fost achitați și eliberați din închisoare, iar CASL a avut cea mai mare parte din merit pentru dreptatea făcută. Claire și Coleman au continuat să discute, însă din ce în ce mai rar. Coleman i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
wolverină, pe care îi lua peste tot cu el. Singurul lucru care îl oprea s-o ia razna era faptul că mai compunea și cânta muzică. A venit apoi întoarcerea în L. A., la sfârșitul lui ’49, când a citit că tăticul și Claire se căsătoreau. Lumea lui, construită dintr-un pachet de cărți de joc, s-a prăbușit. Fantasmele lui Coleman l-au copleșit atât de tare, încât nici nu mai putea să se gândească la muzică. Știa că trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]