1,049 matches
-
ori continuați să existați ca trib. A fost o lungă discuție și în final părerile continuau să fie împărțite. Kano se împăcase cu soluția ostaticilor, cu toate că fiul său, Ulla, murise în timpul bombardamentului. Tatăl celor doi copii asasinați, războinicul care se tăvălise în jăratec în prima noapte și care mai prezenta încă un trup acoperit cu bășici și răni supurânde, conducea grupul celor care cereau răzbunare. Deodată, bătrânul Xudura, care nu deschisese gura toată ziua, ridică brațele cerând să se facă liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
târî în fața ușii tale, tot respectul, domnule scriitor, sunteți genial, nu semnați un contract cu noi? Plusăm, avem de unde, editurile doresc să vândă, să vândă, să vândă... Vă rugăm, domnule scriitor, suntem gata să vă satisfacem orice pretenție financiară, ne tăvălim la picioarele dumneavoastră, facem și tumbe, dar semnați. Semnați cu noi, domnule scriitor genial, cu noi, nu cu alții, dăm cu treizeci la sută mai mult decât concurența, cu cincizeci la sută, cu șaptezeci! Magianul stă în fotoliu, picior peste
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cearceafurile, ar fi însemnat să mă trezească, spui că le știi pe toate, te bagi în seamă. Ești un Magician incompetent, de tot rîsul, ți-am mai spus-o, m-am plictisit de tine, scuze dacă mă repet. Te voi tăvăli prin noroiul de pe câmp până vei cere iertare! Vor intra atâția pumni în gura ta spurcată încât niciun dentist de pe lumea astra nu va reuși să-ți mai pună dinții la loc. Dispari! Totuși, un gând nu-i dădea pace
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
scara 2, al cărei administrator era, și scoase un caiet cu coperți maronii pe care era lipit un abțibild cu un pește galben. Îl deschise și Îmi citi cu intonație o poezie cu rimă, copilărească și emfatică, În timp ce eu mă tăvĂleam pe jos. „râzi ca prostu’n târg“, spuse el Închizând caietul, Îmbufnat, și punându-l cu grijă la loc În sertar. „N-o să scrii tu așa ceva nici Într-o sută de ani.“ Ceea ce era cât se poate de adevărat. Am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
aparține la fel de bine unui savant, unui compozitor sau unui jucător de golf. Nu s-a dat În lături să-mi controbăie În poșetă și să-mi șterpelească o țigară În timp ce mima o pană de inspirație În compunerea unui cântec. mă tăvĂleam pe jos de râs. la un moment dat se auzi o bătaie În ușă. Până să apuce Catinca să zică ceva, pe ușă se iți un cap slab și negricios, care părea că zâmbește și se Încruntă În același timp
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
scara 2, al cărei administrator era, și scoase un caiet cu coperți maronii pe care era lipit un abțibild cu un pește galben. Îl deschise și îmi citi cu intonație o poezie cu rimă, copilărească și emfatică, în timp ce eu mă tăvăleam pe jos. „Râzi ca prostu’n târg“, spuse el închizând caietul, îmbufnat, și punându-l cu grijă la loc în sertar. „N-o să scrii tu așa ceva nici într-o sută de ani.“ Ceea ce era cât se poate de adevărat. Am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
aparține la fel de bine unui savant, unui compozitor sau unui jucător de golf. Nu s-a dat în lături să-mi controbăie în poșetă și să-mi șterpelească o țigară în timp ce mima o pană de inspirație în compunerea unui cântec. Mă tăvăleam pe jos de râs. La un moment dat se auzi o bătaie în ușă. Până să apuce Catinca să zică ceva, pe ușă se iți un cap slab și negricios, care părea că zâmbește și se încruntă în același timp
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
infailibilă, Rusoaica putea să demonstreze asta oricînd și oricui: ce scria În paginile ei se petrecuse sau avea să se petreacă Întocmai! Așa stînd lucrurile, Thomas și Ingrid aveau să ardă ca un rug, chiar În patul În care se tăvăleau, nici nu mai erau doi; un animal cu două coloane vertebrale, nesătul, pofticios, mînjit de secreții potrivite păcatului dintîi și de pe urmă: asta În nopțile lor cele mai bune. Din sex, curat sau murdar, se ivise și Antonia, uita asta
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
neașteptate, Thomas. „Crezi că ești mai breaz? Ai omorît oameni, ți se citește asta pe față!“ Aproape să se apuce de gulere, să se lovească. Dioscurii erau la ananghie. I-au potolit două fetișcane, poate fetele fetelor pe care le tăvăliseră cîndva. Li s-au urcat celor doi În brațe; doi fauni legănînd păpuși. Un alt Thomas - sau cum s-ar fi numit acela - s ar fi putut să Își caute și el fiii neștiuți. Fiicele. Urmașii donați cuplurilor prea puțin
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
din Thomas nu doar bărbatul ei din pat, ci și din acte, o luare În posesie. Și din ea s-ar fi putut să iasă, peste ani, cine știe ce Antonie, omorînd, virtual, toată suflarea omenească. Uitînd că ani de zile se tăvălise din plăcere, doar din plăcere, prin destule paturi, o năpîrcă, tot un fel de șarpe, pentru că asta se născuse din prima femeie, Împreunată - Înainte de a-l folosi pe Adam - cu nenorocita de reptilă ce-i oferise mărul, cum susținea convinsă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ai înșirat de o parte și de alta a străzii ca să nu mai fi singur cînd treci pe stradă. te-ai înfuriat și ai spart oglinzile printre care treceai. ai intrat, gol, în marele magazin de blănuri și te-ai tăvălit printre blănuri. ai rîs și ai urlat ca un nebun și te-ai înfășurat în blănuri. ai intrat în magazinele de jucării și te-ai jucat cu animalele de pluș. ai intrat în magazinele de covoare și te-ai tîrît
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ai împodobit arborii cu inele, brățări, medalioane, broșe, lănțișoare și agrafe de păr din aur încrustate cu pietre prețioase. te-ai lipit de arbori, i-ai înlănțuit cu brațele, i-ai strîns tare în brațe, i-ai îmbrățișat. te-ai tăvălit prin ierburile sălbăticite. te-ai rostogolit printre crizanteme și printre garoafe. Le-ai strivit. te-ai spălat apoi îndelung la fîntîna arteziană din centrul orașului. ai intrat în marile magazine de modă și ai dezbrăcat toate manechinele din vitrine. Le-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mai multor biserici, împinsese sub pojghițele demnităților eclesiastice sumedenie de inși, dar și din pricina cărora i se aplecase, zbura acuma mofluz, la doar două degete de a deborda, abătîndu-se deasupra Capitalei, nu în ultimul rând pentru a-și clăti și tăvăli cerul gurii prin aroma pipărată a dialectului dâmbovițean. Avea și alte marafeturi de regulat: ungerea chichițelor și rafinamentelor cu care e deconspirat că tîrește în înșelăciune întregul pământ locuit, surparea adevărat-credincioșilor, depășirea cifrelor de plan la adorarea icoanelor, sleirea dragostei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tranșee au deschis niște podețe. Înăuntrul tranșeelor i-a pus fermecătoarea de au îngropat, tot din doi în doi metri, camioane cu turtoaie de farmece, cât căpățânile de verze. Vineții, drămuite cu otravă de viperă, slănină de înecat, scârboșenii murate, tăvălite prin făină să nu se deschege... Călca inamicul de care se ferește Nicoloaica și pentru care și-a scobit șanțurile pe vreun turtoi. O dată îi despica și puterea turtoiului, ăluia, de sus până jos, pielea burții ca pe-o surcică
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o borsetă, camuflată sub foaia impermeabilului, un teanc de hărți. Capitolul 3 GENEL Care nici ei nu făcea altceva decât că încărca, străjuiți de vardiști, pe niște stăpâni înțepeniți, cu mustățile în furculiță, în niște limuzine uriașe... cu spițe, nichelate, tăvălite prin pietre scumpe. Și care, când era accelerate, limuzinele, numai atâta se deslușea de la fierătania lor, alunecând pe bulevardele de macadam: fâș, fâș... Pe ăștia, era hotărât, nu puteai să-i înscrii cu forța la cooperativă!..." se hlizea sătenii, trăgîndu-și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și îl cicălea să povestească despre asasin. Ulpiu, ce să facă, depăna și el cum că l-ar fi prins pe odios, de vreo două-trei ori. Numai că, atunci când se vedea înhățat, pe Sfîrtecător îl cuprindea, așa, o sfârșeală. Se tăvălea prin băltoci, izbucnea în plâns, azvârlea din țurloaie. Ceea ce îi cam sfâșia inima lui Ulpiu, îl făcea să nu mai fie bun de nimic și, de fiecare dată, i-a dat drumul. - I-ai dat drumul dumneata, signor Galopentzia, sau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a fost atunci când, băgând o mână în geantă, de scos afară, am scos două mâini. Am vârât de urgență și cealaltă mână în geantă și, din nou, am adus, în lumina becului de 40 de wați, două mâini. Colegii se tăvăleau pe jos și râdeau de se spărgeau de mine, jurîndu-se că arătam leit ca o caracatiță. Ne-am dat seama târziu că inundația asta de mâini nu era lucru curat și, după ce ne-au prins, am anunțat la poliție." "Niște
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la coșconeața din spatele curții Nicoloaicei, nu se opri. Fusese la un botez. Capitolul 8 ZIUA A PATRA: "SĂ NU POFTEȘTI LA NICI UN LUCRU CARE ESTE AL APROAPELUI TĂU!" la rațe, alea nu mai erau, ca până atunci, flămânde. Se tăvăleau prin mălai, de câtă mâncare - printr-o singură vorbă de-a mea - le crescuse acolo. Rămânea doar s-o întreb dacă nu cumva au avut rațe. - De avut, am avut. Gâște și rațe. Patru oi, un căluț, un câine și-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
carnea de pește. Ce e drept, e drept. Nu-i plăcea. Papa Secund îi dojenea pe toți, dar atunci Diavolul i-a asmuțit chiar pe câțiva dintre cei împăciuitori catolici să ridice brațul asupra lui. Să-L suprime, să-L tăvălească prin făina asasinatului politic... - De ce naționalitate era Diavolul ăsta? Era rus? Era sîrb? Era neamț sau englez? - Și-și... Diavolul poartă întotdeauna naționalitatea acoliților săi. Iar aceștia, ca furnicile, erau împrăștiați peste tot. Încercaseră de mai multe ori. 233 CEI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o să semene. Din vreme în vreme, un puișor neastâmpărat de vânt i se strecura, ca printr-o ușă întredeschisă, pe sub cupa veșmântului, umflîndu-i-l, răsturnîndu-i-l peste cap, dezvăluindu-i un trup nici de viitor culturist, dar nici vulgar, ci doar parcă tăvălit prin solzii unui peștișor argintiu. Pe platforma zgrumțuroasă a Foișorului de Foc se opri un sfert dintr-un minut să-și tragă sufletul. Era o zonă a Bucureștiului în care nu știu cam ce pățea sufletul lui, dar se cam
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pasărea căreia îi turnă băutura pe gât. O ținu câteva clipe lângă el și, când u dădu drumul, făcu semn lăutarilor să-i cânte. Găina, beată, se clătina într-o parte și-n alta, ca și când ar fi jucat. Mesenii se tăvăleau de râs. Ghiță Bîlcu bătea din palme, așezat pe vine în fața ei. - Mai repede! porunci țiganilor. Pasărea se mai zvârcoli de câteva ori, făcu o săritură în aer și căzu lată în țărână. Penele îi erau mânjite la coadă cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
după ce le făcea grămezi-grămezi, înhăma armăsarii la o droagă și trimitea tabla statului la o fabrică de conserve. Îi rămâneau bani. Să fi avut șaizeci de ani, dar nu-i dădeai. Cât era de trecut, umbla după chivuțe și le tăvălea prin sipică. Din când în când, urca la cârciumar, se altoia cu un rachiu și se întorcea să doarmă pe grămada lui de coceni. -Lau aflat căruțașii că are armăsari de prăsilă. Veneau pe furiș, să nu știe primăria, plăteau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
răspundea. Motanul mesteca din mustăți. Câinii, jos, numa ochi. Luna urca tăcută. Când era aproape, mireasa se oprea. Cotoiul se făcea că n-o vede. Apoi, deodată, îi sărea drept în ceafă, o lua cu dinții lui puternici și o tăvălea. O întorcea și pe-o parte, și pe alta. Hoțomanul o lăsa oleacă, se unduia peste ea, o cuprindea acoperind-o cu trupul lui mare și o răsucea încet. Se strecura apoi dedesubt, ținînd-o răstignită între gheare. Se amestecau zvâcnind
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
caii, că vă bag în pămînt! 238 Și-i lovi pe amândoi cu pumnii, fără milă. Pe Treanță îl pălise cu cizma în boașe. Bătrânul căzu pe dușumea, gemând. - Aoleu! Aoleu! - Scoal', că te fărîm! - Dom' șef, mor! mor! se tăvălea hoțul. - Ia-l! strigă comisarul la sergent. > Paraschiv se ținea cu mâna de fălci. Scuipă pe dușumea un dinte rupt și-l cuprinse o ură oarbă și neputincioasă. Presarul se duse iar la fereastră.. Gheorghe tot mai gemea, ținut de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cîinii?! Ăl bătrân, Azor, se opinti și sări drept în pieptul unui hingher. -La pus la pământ dintr-o dată și, dacă nu-l ajuta celălalt, îi mânca urechile. Negru fugi cu lanțul celui căzut în dinți. Râdeau copiii de se tăvăleau: - Așa, pe el! strigau. Și-au mai trimis o grindină de pietre în țurloaiele hingherilor. Sărise și sergentul, dar animalele -lau luat și pe el în tărbacă. Tot Negru -la lăsat pe omul legii fără pulan. Râdea Veta, râdea și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]