KorAP: Find »[drukola/base=taică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...136 >

3,383 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

ei să vorbesc iarăși cu plodul. Și, ce ai făcut acolo? A mărturisit? Stați să vedeți, bicicleta era acolo rezemată de gard. O adusese îndărăt tatăl celuilalt puștan și ceruse înapoi banii dați de fecioru-su. Pe ăsta, autorul, îl luase taică-su la bătaie după ce plătise. Vedeți că avusei dreptate? Bine, măi Vasilică, m-am lămurit, spuse Cristi reușind cu greu să-și păstreze o mină cât mai serioasă. Agentul Pohoață pricepea că ceva nu e în ordine dar nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nici o anchetă. Știi bine că nu am jurisdicție aici. Te rog să mă crezi că sunt în concediu. Acum câteva clipe spuneai altceva, insistă ea, dacă vrei să fim prieteni, trebuie să fii cinstit cu mine. I-am promis lui taică-tu că nu spun nimănui nimic despre treaba asta. Aha, deci zvonurile care umblă prin oraș au un sâmbure de adevăr. Ai venit aici ca să-l anchetezi pe tata. Ei, nu! izbucni Cristi, lovindu-se cu palmele peste genunchi. Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
așa ceva. Sunt în concediu. Până să ajung aici, habar n-aveam de orășelul Baia de Sus și de comandantul Pop. Pur și simplu am venit aici să mă odihnesc. Ileana îl privea pe sub sprâncene. Se vedea că nu-l crede. Taică-tu m-a rugat să-l ajut într-o problemă pe care o are aici. Adică ai venit din capătul celălalt al țării numai ca să-i dai o mână de ajutor lui tata? Nu. Am venit în concediu. Abia aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pot să merg eu cu tine. Asta, bineînțeles, dacă mai ai de gând să continui cercetările, dar după cât te cunosc eu, sunt sigură că nu ești dispus să renunți așa ușor. Îți dai seama ce scandal ar ieși dacă află taică-tău? Nu numai că nu renunț la ideea mea, dar o implic și pe fiică-sa în anchetă. Dacă află, rosti ea încet, însă nu ne obligă nimeni să-i spunem ceva. Văd că ai uitat ce meserie are. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
vorba de vieți omenești? Nu neapărat. Unii își pierd mințile, alții dispar și sunt găsiți după mult timp rătăcind în pădurile de acolo, iar uneori nu-i mai găsește nimeni. La fel de bine, sunt și cazuri când nu se întâmplă nimic. Taică-tu știe acest lucru? Toată lumea știe. Și mie de ce nu mi-a spus nimic? Ce să-ți spună? Că uneori, oamenii care urcă acolo înnebunesc? Ori că dispar? Bine dar putea să mi se întâmple și mie așa ceva. Amintește-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cu invitatul său. Își sprijini mâinile lui mari de tăblia mesei și îl privi pe Cristi în ochi. Ia spune, bei o cafea cu mine? Cristi își aminti ce-i spusese Ileana seara trecută despre boala de inimă a lui taică-su. Era sigur că nevastă-sa nu-i dădea voie să bea cafea, dar Pop nu o băga în seamă. La fel cum făcea și cu țigările, acasă nici nu se atingea de băutura fierbinte dar la serviciu, departe de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Pop strivind țigara în scrumieră. De unde ați auzit? întrebă circumspect Cristian. Cum de aflase bătrânul de excursia sa montană? Cine îl informase? Fusese singur acolo și nu vorbise cu nimeni în afară de Ileana iar ea nu credea că îi spusese lui taică-su. Nimic nu se întâmplă în orașul meu fără ca eu să fiu la curent, declară plin de emfază comandantul. Nu, foarte serios acum, de unde știți? se încăpățână Toma să afle. Măi, ficior, rosti Pop sfătos, no-i fi eu așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
treabă alături de ceilalți bărbați ai șatrei la spălat nisipul din râu. Zadarnic se tânguise nevastă-sa, smulgându-și hainele și rugându-l să le dea învoire să-l caute pe puradelul dispărut prin pădure. Starostele, care era și fratele lui taică-su, se arătase neînduplecat. O trimisese pe femeie să mestece mai departe în ceaunul cu mâncare iar lui, văzând că încearcă să ia apărarea pirandei, îi aruncase o privire fulgerătoare care îl determinase să-și înghită vorbele. De acum, gaborii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cuvintele dar era sigur că nu se înșela. Rândunel! strigă el din toate puterile. Rămâi pe loc, dragul meu, îi ceru el băiatului, sigur că acum acesta îl aude, sunt aici, la câțiva pași. Nu-ți fie teamă, sunt eu, taică-tu. Vin să te duc acasă. În timp ce vorbea alerga spre locul de unde auzise glasul copilului. Se afunda în pădure tot mai departe. Ceața se îndesise și acum îl înconjura din toate părțile. Își dădea seama că îi va fi din ce în ce mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de ghete pentru munte. Alături de ea se afla o geantă de umăr cu băieri lungi. Cristi nu protestă prea mult la auto-invitația ei. Ieșiră împreună din casă și se urcară în mașina polițistului. O să mi-l ridic în cap pe taică-tu! spuse Cristian după ce ieșiră din oraș. Să vezi ce scandal voi avea cu el când ne întoarcem acasă. Nu te obligă nimeni să-i spui că am fost împreună. Fii sigură că nu mă voi grăbi să-l pun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de făcut acasă. Dacă vă mai trebuie ceva, te descurci tu, spuse brusc profesoara de chimie, privind-o pe Ileana și făcându-i complice din ochi. La revedere domnu' Cristi! adăugă ea din ușă. Cam cât crezi că durează până ce taică-tu află că suntem împreună aici? Și singuri pe deasupra. Nu-mi pasă! ridică Ileana din umeri. Poftim, ți-am pus laboratorul la dispoziție! Sunt curioasă să văd ce faci. Imediat ne apucăm de treabă, o liniști Toma. O pereche de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mă mai bate la cap cu zeii tăi și cu privirea lor! Dacă îți spun că suntem urmăriți, crede-mă că știu ce spun, coborî el vocea dintr-o dată. Undeva în spatele nostru, destul de aproape se află Pohoață. L-a pus taică-tău să se țină de noi. A văzut că am plecat împreună și îi e teamă ca nu care cumva să facem ceva singuri aici. Hai, să mergem! spuse Ileana ai cărei obraji se îmbujo raseră pe loc. Porniră mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
supărare. Eu pot să urc și singur dacă nu vă face plăcere să fim împreună. Ia spune-mi, nu-l slăbi inspectorul, alaltăieri, cam tot pe vremea asta, unde erai? E polițist, explică Ileana, de asta întreabă. L-a rugat taică-meu să se ocupe de o anchetă aici. Unde să fiu, domnule polițai? Pe ici, pe colo... umblu și eu, cât mă mai lasă bătrânețile să mă mișc. Nu cumva erai tot aici, pe Muntele Rău? No, d-apoi vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-i! Cum, și tu știi? izbucni Cristian, supărat la culme. La început bănuiam numai, dar am căpătat certitudinea abia când am fost în pădure alaltăieri și am găsit bocancii aceia puturoși. Asta-i culmea! Mai rămâne să aflu că și taică-tău era la curent împreună cu toți cetățenii din Baia de Sus. Ce-i asta, o conspirație? Nu, tata nici nu bănuiește măcar. Numai noi doi cunoaștem adevărul, spuse Ileana privind în jos, Moș Calistrat și cu mine, iar acum, tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pare să colaborați în acțiunile voastre secrete. Eu însă, ce caut aici? Care e rolul meu în ecuația asta? Așa cum ți-am spus mai devreme, ignoră ea întrebarea, înclinam să-ți dau dreptate când mi-ai povestit de încăpățânarea lui taică-meu. Eram convinsă că nu-i vorba de simple dispariții ci de crime comise de cineva. Am aflat apoi de faptul că ai fost pe Muntele Rău singur și te-ai întors nevătămat de acolo. Știam că nu se poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ai noștri, pentru că știu că nu e bine s-o facă și o bună perioadă de timp așa au stat lucrurile. Străinii însă nu dau crezare zvonurilor și câteodată își fac de lucru pe muntele blestemat. Atunci se întâmplă nenorocirea. Taică-meu vorbea de un neamț, Fritz Müller, care a venit în zonă, și s-a apucat să facă prospecțiuni. Îl știam și eu pe Fritz ăsta, cine nu-l știa? Pe vremea aceea nu erau mulți străini care să vină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de ale tale dacă vrei. Din moment ce catârii erau acolo, însemna că Fritz nu plecase ori, dacă o făcuse, lăsase comoara pe loc, nu o luase cu el. Mă uitam lung la cele două animale după care l-am privit pe taică-meu. Nu îndrăz neam să-l întreb nimic dar gândul mă ducea la o grozăvie. Poate că niște tâlhari îi furaseră comoara și îi luaseră viața neamțului? Dar de ce mă adusese tata acolo? Mărturisesc cu toată sinceritatea că pentru câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
întreb nimic dar gândul mă ducea la o grozăvie. Poate că niște tâlhari îi furaseră comoara și îi luaseră viața neamțului? Dar de ce mă adusese tata acolo? Mărturisesc cu toată sinceritatea că pentru câteva clipe am crezut că însuși el, taică-meu făcuse nelegiuirea și acum mă adusese și pe mine ca să-l ajut să ducem aurul acasă la noi. Ca și cum îmi ghicise gândurile tata m-a liniștit de îndată. De fapt, e numai un fel de a spune că m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
oprindu-se în fața tânărului inspector. M-a învățat tot ce știa el despre bestie și despre datoria paznicilor. Vezi toiagul acesta? Este singurul lucru de care se teme vâlva. Eu îl am de la tata și el la rândul lui de la taică-su și tot așa mai departe. E transmis din mâna unui paznic în cea a următorului, din tată-n fiu. Așa stau lucrurile numai că eu nu am copii, n-am cui să-l dau mai departe. Acum, trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
a spus și mi-a arătat după aceea a fost lesne de priceput pentru mine. E ușor să înveți fără ca vâlva să se repeadă peste tine, fără să stai cu frica că te poate încolți în orice clipă. Vezi tu, taică-meu a închis ochii și m-a lăsat pe mine în locul lui. Ei bine, de când am fost eu uns paznic, vâlva nu a mai ieșit afară. Din feri cire nimeni n-a mai slobozit-o. M-am temut când au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de la pământ. Rămase așa un moment, după care se prăbuși pe podea. N-am reușit niciodată să-l fac să vină la mine, spuse Calistrat, respirând agitat și ridicând de jos toiagul pe care îl așeză înapoi la locul lui taică-meu însă putea să o facă. Văd că și tu ai izbutit și încă din prima încercare. Acum ai înțeles ce voiam să spun? Cristian rămăsese cu ochii la toiagul rezemat de perete. Deci asta se întâmplase acolo în pădure

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
și nu avea mai mult de zece centimetri. Era acoperit cu vopsea neagră, aplicată grosolan cu pensonul. De unde ai aurul? întrebă Ileana, care observase urmele galbene ce rămâneau pe sfeșnic, acolo unde briceagul zgâria meta lul. Tata a fost miner. Taică-tu a fost paznic, la fel ca și tine. Numai în timpul liber, spuse Calistrat râzând. În rest, căuta și el aur ca toată lumea de aici. Ce să facă? Trebuia să-și întrețină și el familia. Sigur nu l-ai scos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
vorbit despre asta niciodată? Ți-am spus că nu, dar e atât de important? Eu cred că da. Ei, câți ani putea să aibă? Șaptezeci și cinci, poate optzeci, nu mai mult. Bătrânul era încă verde, mi-a povestit despre momentul când taică-su l-a dus prima dată la peștera vâlvei. Era copil pe vremea aceea și spunea că asta s-a întâmplat imediat după război. Așa. Am calculat bine, spuse Cristi, văzând că Ileana îl privește fără să spună nimic. Desigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
care venise aici să caute aur. Se pare că l-a și găsit, acolo, în peștera unde sălășluiește bestia. Mi-a dat de înțeles că, nu se știe cum, a pierit. Ucis de ea, fără îndoială. Urcase la peșteră împreună cu taică-său, care îl luase cu el pe Muntele Rău, fără să-i spună ce au de făcut acolo. Zicea ceva de niște catâri pe care i-au împușcat și i-au îngropat acolo, chiar lângă intrare. Da, am auzit și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Boris Godunov salutase și se răsucise pe călcâie, după care ieși din birou. Nu înțelesese nimic din cele întâmplate, ba mai mult, teama lui se întețise, câteva zile mai târziu, când primise un telefon de acasă. Nu-l cunoscuse pe taică-su. Murise la numai câteva luni după ce se născuse el, iar maică-sa îl crescuse singură așa cum se pricepuse ea. N-aveau telefon acasă, iar femeia mersese la poșta din sat ca să poată vorbi cu el la unitate. Ce-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]