5,450 matches
-
tîlc, pe care abia la sfîrșit îl aflăm, trebuie neapărat să uimească și să nu fie, ori să nu pară, un adaos. Autorul biruie dificultatea cu eleganță clasică; în chip inspirat, căutătorii sînt ceea ce caută. Tot astfel precum David este tainicul protagonist al poveștii pe care i-o spune Nathan (2 Samuel, 12) ; tot astfel precum De Quincey a deslușit că omul Oedip, nu omul în general, este adevărata cheie a enigmei Sfinxului din Teba”. Mantiq al-tayr (titlu care se traduce
Borges, Dante, Orient by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3633_a_4958]
-
avea să vină, a cărui umbră fi-va-n veci lumină. Înserarea De ieri, de astăzi, ceasul înserării e unul singur, greu de conceput. Un limpede cleștar, stingher și mut, inaccesibil vremii și uitării. Se-așterne-ncet eterna înserare și-apoi în tainic cer se cuibărește. În cerul-acela spada își găsește loc hărăzit, și iazul, fiecare, precum ne-nvață-n nouă cărți Plotin, aidoma fiind cu arhetipul. Se-nșiruie viața după chipul și-asemănarea unui ce divin. Se-aștern lin roșii umbre de
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
și când printr-o tușă de carmin ce vine a da pânzelor sale o vibrație și o prețiozitate aparte. Aparenta "răceală" a lucrărilor lui Dimitrie Sadoveanu este mai degrabă rezultatul demersului unui artist preocupat de o geometrie și o armonie tainică, de un echilibru al formelor de factură clasică. S-a definit singur ca o ființă "uscată", dar poate că această uscăciune a sa, această cerebralitate, înclinația spre o armonie de sorginte muzicală a construcțiilor și a cromaticii, este, mai degrabă
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
Cu alte cuvinte, morga lui Andrei Pleșu durează pe parcursul unui interviu câtă vreme rezistă ispitei imprudenței. De oriunde pornește vreun răspuns, el ajunge să lase deoparte precauția discreției. Ca și cum un mecanism interior se răsucește imprevizibil. Sunt convins că există o tainică frivolitate a celui care renunță la prudență. Scopul, firește, e, cum aminteam, o desfătare. Iar într-un plan mai înalt e vorba și de un proces maieutic. Andrei Pleșu nu răspunde pur și simplu. El dă sfaturi, definește, teoretizează spontan
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]
-
cu anul în curs, de-a lungul cărora România litearară a respirat aerul pur al libertății, întinerind fără distrugătoare operații estetice, sfidând era vitezei, mai precis a vitezei circulației banului. Locul în care m-am simțit cel mai bine, cu tainica voluptate a celui ce pătrunde într-un spațiu interzis. Cum nu mi-aș aminti bunăoară, de comanda pe care mi-a făcut-o George Ivașcu de a scrie poezie dedicată lui Ion Heliade Rădulescu, la aniversarea acestuia, mie și confratelui
Un cuvințel, o vorbuliță by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/2902_a_4227]
-
meu se schimbă și fără vlaga e-'mpotrivă-mi primejdioasa voastră limba ce că o floare otrăvita înaltă-amarul ei venin. Eram prin ierburi lungi culcata și v'asteptam cu ochi de panda s'acum voi mi-ați adus întreaga putere-a tainicei păduri, și viclenia-i mi-ați predat-o cu'nselătoare cotituri; iar fluerarea mea, de-acuma, se schimbă'n cântec de izbândă. Mă reazăm de-un copac s'acolo aștept tot nemul vostru-'nvins, să mi se-adune la picioare
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
de nu întreg, măcar aievea... Nici una din formulele desemnând pădurea (o dată numită codru) nu trebuie trecută cu vederea; căci acesteia îi fură poeta puterile punând stăpânire pe emblemele ei esențiale, șerpii: "s'acum voi mi-ați adus întreaga putere a tainicei păduri". Expresia misterului captat reia obsedanta familie de cuvinte viclean-viclenie: "și viclenia-i mi-ați predat-o, cu'nselătoare cotituri". Cotiturile tarașului șerpesc, naturale (amintind parcă dibuirile procesului uman de cunoaștere în univers), nu trebuie să ne ascundă esențialul, adică
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
versuri În traducere engleză făcută tot de Muguraș Maria Petrescu. Cartea a fost publicată la Editura Gracious Light, New York, 2013, (127 pp). Ideea generală exprimată de traducătoare este aceea că,,scos la iveală sau la lumina textului dintr-un ungher tainic, pe care uneori nici el nu și-l poate explica, Cuvântul la Dumitru Ichim este contemplat, analizat, șlefuit până la atingerea perfecțiunii ....”. Pe o masă a sălii erau frumos rânduite volumele cu versurile vredniciei poetice a preotului, vrednicie care cerea o
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
sfârșitul lecturii, din același volum. A scris întâi, timp îndelungat, pentru sertar, apoi s-a dedat, ivindu-se ocazia ajunsă și cauză, publicisticii. A urmat o intensă colaborare, uneori inerțială, nevoită, dar acceptată ca provocare, una, am constatat, cu sens tainic. Există în credința lui un mister al existenței, al faptelor ei, de orice fel, cum există un mister al creației, nu doar la I. L. Caragiale, acroșat întâmplător în Figura geniului și masca banalității, op. cit. Al. George înțelege scrisul într-un
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
epic amplu pe temă filozofică va ocupa deja un loc central (Ceasul greu). În spațiul ultimelor două volume, compuse aproape integral din piese antologice, poemul amplu ajunge formă de bază. Cîteva piese pleacă de la sugestii culturale explicite (peisajul coșmaresc din Tainicul țel evocă un fel de Turn Babel monstruos, cîrciuma din Balada vechii spelunci este varianta degradată a cîrciumii Auerbach din Faust); multe abordează motive mitologice; altele rămîn invenții epice ale poetului. Toate posedă aceeași trăsătură frapantă: într-o desfășurare imprevizibilă
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
vizibilă, a cărei semnificație nu scăpa cititorului; poemele poetului român devin însă alegorii ambigue, cu simboluri incerte și scenariu misterios. În multe dintre ele atmosfera devine neliniștitoare și sumbră (unele par transcrieri de coșmaruri, precum O întîlnire ciudată, Visul rău, Tainicul țel, Papirus). Chiar și în cele inspirate de mitologie neliniștea dureroasă domină. Legeda naiadei Sirinx - unul dintre cele mai reușite poeme - ar fi trebuit să se desfășoare într-o luminozitate arcadiană. „Naiadă înainte de-a fi nai, Ții minte, Sirinx
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
pace asonanța, rima./ A fi a doua, a rămâne prima,/ Ridicolul meu frig amînă moarte.// Atît mai știe sufletul, umilul,/ Cu artă-n-gesturi, dar și fără artă,/ Nervilor rupți le recunoaște stilul.// Din tot rămâne-va cenușă caldă/ Pe care lebezi tainice o poartă/ Dintr-o lumină-a lumii în cealaltă.” (Cu ochi de somn aș reciti o carte). Excluderea se produce din amândouă sensurile. Lumea o refuză pe cea neacomodată cu legile ei, nu o dată aspre, iar eforturile poetei nu sunt
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
meu gol crește insomnia zidurilor am simțit de prea multe ori gustul ucigător al plecărilor țipătul negrelor păsări devenite credincioase umbre freamătul aripilor măturând odată cu nerușinatele aventuri șansa de a deschide zăvoarele gândului de a da la o parte vălurile tainice din camera fără suflet unde toate lucrurile sunt la locul lor înafara oglinzii sparte în zeci de uimiri necruțătoare chipuri ale tăcerii Sunt singurul locuitor al inimii bântuite de uragane Azi cerul e închis. Marțea Vaselor În liliacul japonez din fața
Poezie by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Imaginative/3007_a_4332]
-
frumos, a mister, ca iubirea dintre grec și baba fermecătoare care-i luase mințile, apărîndu-i puberă: ,Toți mahalagiii ieșeau în stradă să urmărească acest început de ritual de împerechere între Dimitrios, veneticul cu apucături și gusturi de calif și Felicia, tainica lui amantă, pe care n-o văzuse nimeni vreodată, dar despre care se spunea că ar fi avut numai treisprezece ani și că ar fi fost frumoasă ca o zînă. Locul ei era în iatac - în spatele mai multor rînduri de
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
rămâne el ascuns, ci pentru a-i face pe alții să se dezvăluie. Dar ironia se mai poate vădi când ironistul încearcă să păcălească lumea în privința sa. În epoca noastră, în care situația socială burgheză face practic imposibilă orice iubire tainică, unde orașul și vecinătatea au și răspândit strigările din amvon despre fericita pereche de multe ori, înainte ca preotul s-o facă o singură dată; în epoca noastră, în care viața socială s-ar simți privată de unul din drepturile
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
moartea fratelui său trăiește cu o parte a ființei în lumea de aici, cu alta - în lumea de dincolo. O casă la capătul lumii este mai întâi un roman frumos și înspăimântător pe alocuri despre copilărie și adolescență, despre legăturile tainice ale familiei: cea dintre fiu și tată, dintre fratele cel mic și fratele cel mare și puternic, dintre sensibilitatea fiului și a mamei. Este apoi un roman despre iubire și prietenie, explorând singurătatea tuturor, homosexuali și heterosexuali deopotrivă. Suferința îi
Peșteri legate între ele by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11195_a_12520]
-
de alții, în lumile naturii, culturii și limbajului, asumîndu-și nemijlocit misiunea paradoxală de a reflecta hazardul și informul existenței individuale, atît în roman cît și în simfonie, ambele genuri fiind de înaltă organizare și semnificație. între simfonie și roman sălășluiesc tainice afinități. Și unul și celălalt sunt epopei subiective, în care autorul își cere îngăduința să trateze lumea după chipul și asemănarea sa. Aproape orice roman e ca o simfonie și orice simfonie e aidoma unui roman. Astăzi, cînd mai toate
Variațiunile Kundera by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11192_a_12517]
-
educație dată părinților, prin a-i face să-și înțeleagă ei înșiși pruncii, să-i înțeleagă nu în nevoile lor materiale imediate, uneori greu de împlinit din cauza sărăciei tot mai acute în țară, ci în dorurile lor sufletești, în acele tainice nevoințe de a se înălța spre alte orizonturi decât cele ale asfaltului și ale mocirlei care cuprinde Orașul, țara. Venisem pregătiți pentru o întâlnire de o oră și ne-au "ținut" viitorii plasticieni mai bine de două ceasuri. Doar câțiva
Literatură, tinerețe, creație by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10673_a_11998]
-
să încerc să înșir un eseu. strădincolo de femei e pustia fără culoare, ce-aș putea să vă zic. Poezii vino, îmi zice Dumnezeu privește, dincolo de mine nu mai este nimic. Bătrânul învârtea lut între degete și-l plămădea cu tainice seve iar timpul nu pregeta să pregete plăsmuind EVA și Eve din Eve. așa a trudit EL șasele zile. într-a șaptea s-a oprit spre a cugeta. între timp făcuse cerul și apa și iarbă și a văzut că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
face artă și din ființarea grafică a textului în carte. Chiar mai mult decât atât, creatorul își invită cititorul în modul cel mai elegant, așa că împreună să străbată universul cărții întemeiat pe corespondență viață-literatură, înțelegând esențialul:,, creația este o scriitura tainica, o criptografie pe care trebuie să o descifram. Toate lucrurile sunt cu adevarat cuvinte, în afară de lucrurile pe care nu le putem înțelege și pe care le luăm cum sunt”. Poetul Theodor Rapăn ne invită întrun mod cu totul special la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și ultimul sărut inventat! N-am uitat! N-am uitat! Și vor rămâne în urmă poeții cântând în Regatul ocult al lumii, cum grădină cea plină de totemuri și amulete suspina, suspina! Fântână albastră va seca pe data, o sinarhie tainica va spune că niciun om nu va ajunge-n sine pe drepte căi, de pietre și metale. Kratofanii sublime! Și voi pleca! Și-i voi iubi pe cei ce m-au urât cu setea cuvântului pe buze, iarna - prizonier fără
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
să intre cineva și să-l vadă, dar dacă era cineva cu el când intrăm acolo, mă întorceam cu cartonul, sperând că data vii toare să-l găsesc singur. (Va continua) Nu mai aștept lumină din afara O alta-n mine tainic s-a aprins Și arde-n fund pojarnica ei pară, Văpaie noaptea, ziua stâlp de fum - Cu ochii-ntorși spre ea pornesc la drum. Patimile lui Vasile Voiculescu (1884-1963) - medic de profesie, „doctorul fără arginti”, poet și prozator, destin literar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
au spus să mai pună mâna pe o carte. A pus mâna dar se pare că nu-i de ajuns. • Sufocat de nonvaloare. • În unele cazuri, daca as înțelege întrebarea, poate aș găsi și răspunsul... • Cuvintele duc uneori în locuri tainice. Dar nu e obligatoriu să le urmezi. • „Toate pânzele sus! Până în pânzele albe!” • Speranța moare penultimă... Înaintea noastră. • Nefericit de profesie. • Ideile mele proprii vin de la mării filozofi ai omenirii (citat). Dacă alegi între două rele dai sigur de belea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ceruri, spre zările pure ale transcendenței, iar cu celălalt scrutează scurtcircuitările satanice ale istoriei, mizeria morală și neîntrerupta proximitate a păcatului. Denunțul materiei prin exhibarea sărăciei sale, autodenunțul prin expunerea fără menajamente, încărcarea celui mai simplu gest cu o măreție tainică și tragică fac din Ion Grigorescu un artist greu de încadrat. Promotor al artei tradiționalist-creștine, el este și un precursor al celor mai radicale experiențe alternative. Visul icoanei conviețuiște, așadar, cu îndelungile insomnii ale istoriei. ION Nicodim: creator de spectacole
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
ciudate ca hipnoza, telepatia în masă, elevația, limbile străine, piromania, intrigile, timpul, spa țiul,cifrele, hoția la scară mică, investigația etc... iar ca flăcăiandru am îndrăgit vinul, logica, femeile și iar etc... Eu știu din profundius că Dumnezeu își trimite tainic cercetașii divini prin grădinile preocupărilor mele și tocmai de aceea îmi tot A X I O M E Punct de vedere OMUL PE CRUCE sunt doar patru puncte cardinale omul le ghicește după aștri toatele ne sunt primordiale și fixate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]