8,025 matches
-
să-l audă. A luat-o la fugă spre mare. A Înțeles dintr odată că Johan nu trebuie să intre În apă. Johan! l-a strigat. A luat-o la fugă pe nisip. Tot felul de mărunțișuri ascuțite Îi Înțepau tălpile, dar nu s-a oprit din alergat. Îi venea greu să fugă pe nisipul zgrunțuros, a alunecat, a și căzut. Nu l-a durut când a căzut. Apoi nisipul devenea ud, noroios, lipicios și peste tot erau pietre. El Însă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vorbăreață, picotea pe un hârb de scaun, la WC-uri. Ședea cu tâmpla rezemată de perete, cu un picior împins în față, cu genunchiul dezgolit, cu celălalt flexat sub scaun, cu laba întoarsă, lăsând să se vadă o gaură în talpa ghetelor cutate și jerpelite de atâta purtat, cu mâinile atârnând moi în poale. Nu se trezi decât atunci când apa se dezlănțui cu zgomot în rezervor. O găsi în picioare, lângă chiuvetă. De, domnișoară îi spuse, vai de viața mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Dacă mai scapi... se arătă sceptic Alexe. El se plimba de-a lungul pereților ca un leu în cușcă, cu mâinile încrucișate pe piept, înstrăinat și aparent calm, apatic, pașii îi răsunau în camera golită, mizeria de pe jos scrâșnea sub tălpi. Trebuie să apară meșterul, spuse Nina. Lucrurile sunt toate strânse, ce mai, astăzi dă gata sufrageria. Dacă o să vină meșterul, glăsui Alexe și se întoarse brusc pe călcâie, refăcând traiectoria invers, pășind acum către fereastra goală, cumplit de înnegrită, deprimantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Evelina, ajunge, rosti cu voce blândă, metalică, s-a terminat ora noastră de meditație. Du-te la baie, fă pipi, spală-te bine pe față și vină la noi. Fata se urni, se auzea pășind, avea pantofi cu tocuri ascuțite, talpa scrâșnea prin praf. După nici un minut apa curgea în chiuvetă, fata pufăia apa, apoi se auzi cum cade capacul WC-ului și cum rezervorul se deșartă cu zgomot. Apoi se pieptănă cu peria Ninei, neagră de murdărie și cu mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era el, roșcat întors la vârfuri ca niște semne de întrebare. Din pat Carmina îi arunca peste marginile cărții câte-o privire, o încerca un sentiment de gelozie, era atât de feminină și de frumoasă Elena, așa cum ședea acolo, cu tălpile goale pe covorul de iută, cu ochii ațintiți către acea nouă confidentă, oglinda, ce-i făcea complimente și-i promitea voluptăți viitoare... În anul acela, în iarnă, Elena fugise de acasă, fugise în seara de revelion pe la ora 21. Plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
firesc de a se mișca, parcă toată viața fusese mireasă, era veselă, radioasă, frumoasă! Părul ei minunat îi încadra fața ca o flacără. Carmina și-o reaminti în cămașă lungă de noapte din finet alb, maimuțărindu-se în fața oglinzii, cu tălpile goale pe covorul de iută... Și atunci era la fel de firească, de minunată. Acolo în curtea socrilor, printre mesele întinse sub forma de U, Elena dansa, râdea, vorbea, își ridica puțin poalele rochiei atunci când ridica treptele ca să se ducă în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cazul să ne căsătorim, spuse în gând atâta vreme cât nu simțim nevoia s-o facem. Dacă ne-am iubi totul ar fi altfel. DRAGOSTEA VINE DE-A VALMA, așa a spus Sidonia iar nouă trebuie să ne pună cineva foc la tălpi ca să ne urnim unul către altul. Dar nu-și exterioriză gândurile. Un fel de teamă o făcea să se agațe de el cu orice preț. Nu știu, nu știu ce să spun, spuse cu voce tare. Totul mi se pare forțat ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Elena, măcar formal să se fi interesat de sora ei, nici măcar atunci când îl adusese pe Ovidiu în fosta ei cameră, amintirea Elenei nu-și trădase prezența deși, de una singură, dacă se gândea era imposibil că n-o revadă cu tălpile goale pe covorul de iută, îmbrăcată în cămașa de noapte din finet, lungă până în podele, pieptănându-și părul lung, roșcat, ridicându-l în palme, răsucindu-l într-un coc închipuit sau apropiindu-se de oglindă și întinzându-și pe nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nasul pistruiat, de încordarea cu care-i urmărea pe cei doi intruși, gata, gata să izbucnească în râs în momentul când va fi descoperită în ascunzătoarea ei, să sară într-un picior și să bată din palme, să duduie cu tălpile goale pe covorul de iută. Gălăgioasă, veselă, ușoară. Dar Carmina și Ovidiu au tras după ei ușa încet de parcă s-ar fi aflat într-un sanctuar și gestul lor tăcut, pios, i-a reamintit Elenei că de fapt murise, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mult, hai, două, eu cu inima, ce-i glumă, cum să nu înțelegem? Pe aragaz sfârâia un cocoșel, jumulit în mare grabă de două femei, una tinerică, alta mai vârstnică, mama ei, probabil. Aia, tânăra, era nevasta proprietarului. Lipăia cu tălpile goale după sare, după mirodenii, avea în ea o simplitate care te dezarma. Monica lui era muiere capricioasă, acum i se năzărise cu pianul, avea, e drept, degete lungi și frumoase dar cine i-o fi împuiat ei capul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
petreacă timpul după bunul lor plac în definitiv mai era atât de puțin timp de pierdut! Sidonia revenea acasă târziu, se oprea în bucătărie, se așeza pe un scaun rotund, cu pernă, își descheia bareta la pantof și-și privea talpa micuță, subțire ca de copil, o mișca într-o parte sau alta parcă voind s-o dezmorțească. E așa de deprimant, să știi că îmbătrânești, murmura ea și aștepta cu pleoapele plecate, cu mâinile pe genunchi, să fie contrazisă... Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe care le apuca și îl studie cu dușmănie pe băiatul ei. Fir-ar al dracului să fie, își zise ea, să mai am eu anii lui, să fiu bărbat și să nu fiu în stare să pun foc la tălpile unei femei! Simțise că se întâmpla ceva cu Carmina, zi de zi aluneca tot mai mult în interiorul ei, dar, ocupată, presată de alte treburi, n-avusese timp să aprofundeze problema, crezuse că este suficient să-i creeze o atmosferă prietenoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Au rămas pe urmă nemișcați în poartă, parcă mai bătrâni și mai greoi, Carmina i-a văzut până când mașina a cotit pe șoseaua principală. Rămăseseră acolo, ei doi și acea putere miraculoasă de a te mulțumi cu ce ai. Cu talpa apăsată pe pedala accelerației Ovidiu și-a recăpătat buna dispoziție. I-a povestit foarte serios cum se scurseseră cele două zile de absență, i-a mărturisit că nu-și mai regăsea vechile preocupări, că orele s-au scurs într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
laptele, cu ochii lați, codați, cu lobi frontali accentuați, nas cârn, buze groase, ce mai, mi se părea ispita în persoană, ce prostie... în tot cazul acum două zile am simțit că nu mai pot sta în casă, mă frigeau tălpile, credeam într-o stare de intuiție și am plecat pe teren, în cercetări, am hălăduit prin fermă inspectând toate cotloanele, cu inima cât un purice, mă temeam să nu descopăr cine știe ce murdărie, dar doream în același timp să o descopăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Așteaptă un pic aici. Se îndreptă către han, avea mersul unui om obosit, nici măcar nu se pieptănase, el, pedantul... Carmina observă că un colț al gulerului de la cămașă stă răsucit peste haină. Ovidiu pășea pe pietrișul care-i scrâșnea sub tălpi, parcă nu mai era el. Intră în raza puternică a unui bec, fixat deasupra ușii într-un grătar de sârmă forjată. În jurul luminii foiau țânțari și fluturi de noapte, se mișcau mici, zglobii, nepăsători în fața bărbatului ce șovăi înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
deschise portiera, se aplecă spre ea. Am închiriat o cameră la primul etaj, cu balcon. Din păcate nu ne poate servi decât cu o conservă de pește, pâine și bere. Haidem! Era încântat. O ducea de umăr. Pietricelele scrâșneau sub tălpile lor, făceau un zgomot asurzitor în liniștea nopții. Mirosea plăcut a beznă și a apă. Urcară trei trepte sub formă de semicerc. Acum erau sub cupola de lumină, punctată de gâze de noapte, împingeau ușa grea din stejar. În hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
loc la o amărâtă de bibliotecă de întreprindere și am o leafă de mizerie. El o privi sfredelitor, îi zâmbi strâmb. Acum ești deja cinică, mă. Își împinse buza de jos înainte. Terminase țigara de câteva minute, o strivise sub talpă. Acum se scormonea după alta. Pe cer se târau nori de ploaie. Ovidiu revenise după o întârziere destul de mare. Era într-o sâmbătă. Carmina nu-l mai aștepta, sâmbăta Ovidiu n-o vizita niciodată. Spre deosebire de celelalte dăți, sună la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
adormită, la ora asta mai ai chef de vorbă, se va grăbi să dispară pe ușa dormitorului. Carmina se ridică aproape orbită de soare. Înaintă mai mult bâjbâind către apă, se opri când o simți, zbătându-i-se lent printre tălpi, rece ca gheața.Stătu nemișcată cu ochii în larg. Se simțea fără apărare. Era foarte important ca ea să aparțină altui bărbat, ca să poată realiza ruptura și pentru ea și pentru el. Dacă s-ar fi terminat concediul și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
seriozitate după ce i-a înmânat dușul și a început să se săpunească. Dar cred că ceva nu funcționează normal la mine. El ridică enervat umerii, zâmbetul ironic nu-l părăsea. Plecă din baie lăsând pe mocheta vișinie din hol conturul tălpilor lui mari. Când reveni și ea în cameră, bărbatul tocmai își trăgea peste cap tricoul Târziu, într-o zi de septembrie, sâcâitor de luminoasă, făcându-și ordine prin portmoneu, Ovidiu descoperi calendarul în care-și nota întâlnirile cu femeia. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
împreună și însemnau, habar n-am, îl lăsasem dormind în patul lui de o persoană, spunându-mi, jucându-se cu degetele mele, vorbim la telefon... mă uimea! Nu vorbiserăm niciodată la telefon, era poate un început care se lipea de tălpile mele, prima oară că aș putea să nu mă simt ca în: ce construia ziua, noaptea se surpa, numai că la noi era invers, noaptea... aș fi stat, dar nu se putea rămâne, pereții se apropiau milimetric, cu insistență de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
și noi ne odihneam ba gât pe gât, ba cu capul pe capul meu, niciodată normal, pe perne, printre picioare și brațe, în poziții ce ar părea dificile și pentru un coregraf, dar culcușuri sigure pentru noi, care ne lipeam tălpile. Nu adormeam niciodată normal și nici în lungul patului, era o călătorie și trupurile noastre se miroseau întâi, cum a întins el brațele spre mine să mă tragă în pat și privirea ca de copil care voia și eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
aș dori să pot... eu și nimic altceva, sunt înțeleaptă și știu ceva și nu știu ce. A fost odată o fată care avea la pantof 48 și nici un meșter nu avea răbdare să-i facă pantofi, începea să lucreze și pe la mijlocul tălpii abandona lucrul și pleca, a fost odată o fată cu talpa foarte mare, purta 48 și toți bărbații care încercau să-i facă pantofiori se plictiseau lucrând și plecau la jumătate, spune-mi o poveste, îmi zicea Mihai în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
știu ceva și nu știu ce. A fost odată o fată care avea la pantof 48 și nici un meșter nu avea răbdare să-i facă pantofi, începea să lucreze și pe la mijlocul tălpii abandona lucrul și pleca, a fost odată o fată cu talpa foarte mare, purta 48 și toți bărbații care încercau să-i facă pantofiori se plictiseau lucrând și plecau la jumătate, spune-mi o poveste, îmi zicea Mihai în noaptea de Sânziene, când se deschiseseră cerurile, dar eu nu știam asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
să danseze, să-și schimbe culorile de la unul la altul, într-o plăcere de gheare viguros înfipte dintr-o carne în alte, până la sângele care se sparge în sfere albe, roșii, fără gravitație, zâmbetul lui mă saltă cu lava din tălpi, măi?! ție îți cam place de el, spune Cezar, da, cum să nu, și tu și eu căutăm același lucru în toate sensurile. Bianca, am pierdut un prieten, ce faci, ție îți pare rău, chiar suferi, am pierdut, am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cineva să fiu cuminte și am să fiu, să mă reduc la mine, să fiu dezvirginată iar, să o iau de la-nceput. Ce bine să te poți întoarce acasă, acolo unde ai trăit tot și de unde curentul îți intră prin tălpi, tot ce știu aici este, tot ce am învățat se întărește când ajung aici. Nimic nu e pierdut și nici nu ai nevoie de memorie, doar locul, ce e în jur te înghite, asamblează ca o piesă într-un puzzle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]