96,454 matches
-
cu o sensibilitate în care intrau deopotrivă sugestii expresioniste și art nouveau, el trebuia să supraviețuiască profesional în plin dogmatism, pe de o parte, iar, pe de altă parte, deși născut și format în lumea de imagini a ilustrului său tată, el trebuia să se comporte și să se propună ca un artist eliberat de modele și de orice tip de constrîngere. Și în aceste condiții, potențial destructive pentru orice formă de exprimare liberă, Ioan Mattis a reușit să se afirme
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]
-
Alex. Leo Șerban Bruce Banner e un tînăr savant cu o copilărie traumatizantă. Spectatorul știe de la început că “ceva” s-a petrecut - legat de tatăl său, savant și el -, dar nu știe exact ce, iar Bruce nu știe deloc. La un moment dat, însă, află(m): Bruce începe să crească... Cînd spun “creștere”, gîndiți-vă la pe puțin patru metri! În plus, Uriașul e verde - dar
Clubul personajelor dispărute by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13245_a_14570]
-
o parodie? E prea “sec”. Se vrea film de acțiune? E prea meditativ. Se vrea o meditație? E prea (involuntar) comic, adesea... Excelent realizat, cu cîteva găselnițe bune (ecranul multiplu) și o scenă într-adevăr uluitoare - confruntarea dintre Banner și tatăl său (Nick Nolte), ce pare să refacă Universul -, Hulk suferă de pe urma pariului pe care și l-a impus: amestecul genurilor. Sînt amestecate, ce-i drept, dar greu de digerat. Liga (The League of Extraordinary Gentlemen) a avut, se pare, cronici
Clubul personajelor dispărute by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13245_a_14570]
-
deopotrivă de muzica din manej și de melodiile flașnetarilor de odinioră... Și dintr-o dată, pe micul ecran apare Aglaja, filmată de sus, stînd ghemuită pe treptele unei scări în spirală recitînd cu furie episodul aproape incestuos al pîngăririi de către un tată, prin atingeri lubrice, a păpușii propriei sale fiice, jucărie ulterior aruncată... Reconstituire, puzzle, portret colaj, eseu cinematografic - filmul lui Ludwig Metzger se sustrage delicat și elegant unei încercări de clasificare rigidă reușind să demonstreze convingător cît de aproape și-au
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
micul ecran, mărturisește - oferindu-ne o foarte funcțională definiție - că literatura se naște dintr-o îndoială asupra realității. Cu pasiunea selectivă a unui documentarist versat, Ludwig Metzger reține din arhiva „filmică” a familiei Aglajei, din kilometri de pelicule realizate de tatăl scriitoarei, clovnul Țăndărică, el însuși pasionat cineast amator - cîteva bizare storry-uri cinematografice, comentate cînd de mama defunctei scriitoare, cînd de sora ei vitregă, sosită în Elveția, ca turistă, din America Latină. Fotografiile de familie, mărturiile orale ale celor rămași, amintirile mamei
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
vitregă, sosită în Elveția, ca turistă, din America Latină. Fotografiile de familie, mărturiile orale ale celor rămași, amintirile mamei, ale surorii, articulate într-o germană aproximativă în care se amestecă și frînturi de limbă franceză, spaniolă sau română, aparițiile scurte ale tatălui, imortalizat și el în propriile-i pelicule de „amator”, fragmente din emisiunile TV în care tînăra scriitoare a apărut în repetate rînduri, în calitate de invitată, cîteva secvențe filmice din călătoria în România și popasul la Săpînța, la Cimitirul Vesel, despre care
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
mai cutremurătoare lăsate de Aglaja, filmul reține cîteva care par a fi emblematice și pentru destinul postum al autoarei. Cu o furie documentaristică izvorîtă din chiar îndoielile ei asupra realității, Aglaja a încercat, urmînd în parte și exemplul dat de tatăl ei, să fixeze pe peliculă sau pe banda de magnetofon, fragmente palpabile ale realului; alteori le-a suprimat, înlocuindu-le prin obiecte și gesturi simbolice. Prezentare și interviu de Rodica Binder R.B: Domnule Ludwig Metzger ce v-a determinat
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
însuși, cu imaginea rochiei de atlas alb pe care autoarea a scris poemul Anna Lebt. Întrebat despre proiectele sale, Ludwig Metzger și-a exprimat intenția, încă neconturată, de a face cunoscut portretul Mariei Tănase telefililor germani, de a investiga destinul tatălui Aglajei, clovnul Țăndărică, personaj el însuși fascinant.
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
că mîine, poimîine vor veni hoarde și armate străine, războinice, din țările vecine, să-i nimicească averea, să-i fure grîul și vitele, să-i ardă casa, să-l constrîngă să fugă cu ai săi în păduri și munți. Experiența tatălui și a strămoșilor săi i-a dat lecția că nu merită să fii prea harnic. Iar românul hoț? Nu țin minte să fi dat de un asemenea stereotip. Românul haiduc, bandit, răzbunător, cîteodată sălbatic în anumite circumstanțe, în anumite situații
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
poezia lui Bacovia (ale cărei urme se văd într-unele poezii). Sînt în Recursul la memorie rînduri dure, neiertătoare despre Caraion, dar și despre Marie-France Ionesco (Mălăncioiu îi reproșează controlul excesiv asupra moștenirii nu numai literare, dar și critice a tatălui ei), dar și altele de mare duioșie dedicate lui Lucian Raicu, Virgil Mazilescu, Emil Botta, Marianei Marin și începuturile ei încurajate de Nora Iuga, George Almosnino sau Nicolae Manolescu. Foarte mulți dintre aceștia au plecat din lumea celor vii, însă
Cerul înstelat deasupra mea... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13234_a_14559]
-
generoasă precum admiratul Preda, nu iartă și nici nu uită (taxîndu-l chiar pe Dumitru M. Ion pentru unica vină de a fi fost mai bine primit de critică la debut decît ea însăși: „Acest poet al cărui nume păstra inițiala tatălui, ca un școlar (...)”). Lectură obligatorie pentru orice amator al literaturii românești actuale (și al culiselor ei), dar de citit cu circumspecție, Recursul la memorie e o carte despre urmele adînci ale unui trecut care nu trece și ale unui prezent
Cerul înstelat deasupra mea... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13234_a_14559]
-
un hibrid. Diarista regăsește și locuri neschimbate, bunăoară Cișmigiul plimbărilor cu părintele său - dar nu va afla locul mormântului mamei, pierită în temniță. Momente de extremă tensiune sunt consemnate cu recea decizie a obiectivității stricte, cu lapidaritatea moștenită din Agendele tatălui, ambele, prin marea lor întindere în timp și chiar prin modul în care se continuă, în spirit, în stil, ca formulă, alcătuind o istorie a vieții culturale românești pe mai multe generații și, prin reflex, a vieții politice, de-a
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
trecut 40 de ani, cum spune actorul, citîndu-l pe directorul său, Dinu Săraru, ci 46 bătuți pe muche. Perspectiva lui Costel Constantin asupra domnitorului modovean e, așa-zicînd, hamletiană: „Nu se știe sigur cînd, pe la 11-14 ani, a asistat la uciderea tatălui său de către fratele acestuia, unchiul său”. De Ureche n-a auzit, dar știe că domnitorul a fost „un om violent”. „Numai așa pot fi conduși oamenii”, conchide într-un pur stil medieval viitorul întrupător pe scenă al lui Ștefan cel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13229_a_14554]
-
a ulcerat pe cosemnatari („Când raportor de frunte la o astfel de organizație devine fiul unuia dintre cele mai sinistre personaje din aparatul filozofiei de partid bolșevic, e normal ca așchia să nu sară departe de trunchi. Și Vadim, și tatăl respectivului personaj provin din aceeași lume, a slugoilor lui Ceaușescu.”) nu cred că păcătuiește prin exces. Cred, dimpotrivă, că e una dintre cele mai exacte descrieri pe care le-am făcut vreodată. Trec și peste faptul că niște domni care
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
García Márquez, Llosa et co., de unde se trage, tehnic, și poate cea mai bună povestire a acestui volum, În București, cînd se lasă seara, sămînță de roman de dictator, cu simțul fin al perspectivelor narative alternante și psihologii interesante. Un tată în ascensiune în ierarhia PCR, bun părinte, o mamă serios bolnavă psihic, dar ținută departe de doctori ca să nu-i afecteze cariera soțului, o fiică cu accese independente, urîndu-i acerb mama, pe care nu ezită s-o împingă peste balcon
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]
-
1991 în țară s-a anunțat „moartea lui Eugen Ionesco” (în teatre s-a păstrat un moment de reculegere, „Cotidianul” pregătea o ediție cu chenar negru) cînd de fapt a fost vorba despre... aniversarea dramaturgului (vezi p. 190) sau că tatăl lui Horia-Roman Patapievici a fost deținut politic. De altfel, prima apariție a lui H.-R Patapievici (alături de Vlad Zografi și Mariana Marin, cele mai plăcute suprize postdecembriste) în rue François Pinton este memorabilă: „Îl credeam după texte estetizant și important
Cronica marii bălmăjeli by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13296_a_14621]
-
memorabilă: „Îl credeam după texte estetizant și important. Existau riscuri să fie chiar infatuat. Și deodată descoperim un tînăr (are 35 de ani și pare cu vreo 10 mai puțin) simplu, emoționant și emoționat, aproape patetic, care ne vorbește de tatăl lui ieșind din închisoare și nespunîndu-i nimic din cele petrecute acolo. Aduce o sticlă de Murfatlar s-o bem împreună în amintirea acestui tată mort fără a-i fi spus fiului suferințele prin care a trecut” (p. 291). Monica Lovinescu
Cronica marii bălmăjeli by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13296_a_14621]
-
pare cu vreo 10 mai puțin) simplu, emoționant și emoționat, aproape patetic, care ne vorbește de tatăl lui ieșind din închisoare și nespunîndu-i nimic din cele petrecute acolo. Aduce o sticlă de Murfatlar s-o bem împreună în amintirea acestui tată mort fără a-i fi spus fiului suferințele prin care a trecut” (p. 291). Monica Lovinescu vine în contact cu multă lume și notează cu scrupulozitate tot ce vede și aude. De aceea, s-ar putea ca acest jurnal să
Cronica marii bălmăjeli by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13296_a_14621]
-
dimensiunii ei grave, “camuflate”, am putea spune, gîndindu-ne la Eliade, există și o privire de familiaritate, de șăgălnicie, privire uneori foarte evidentă, alteori abia schițată. Dimensiunea jucăușă, insinuată și aici nuanțează simbolurile pe care poveștile le articulează între ele: mama, tata, copilul, nașa, căpcăunul, căpcăuneasa, zîna, regele, regina, locuința, hrana, podoaba... Niște opoziții se precizează între dezgolire și deghizare, între pădure și oraș, între casă și palat, între crud și gătit. Prezența feminină este percepută în toată splendoarea unei frumuseți luminoase
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
și autoanalitic, exegetul se explică astfel: „Cînd un Ionescu obscur și provincial începe să se ocupe de un Ionescu celebru și parizian, n-ai cum evita să presupui și niscai... vînturi venite din partea psihanalizei: nevoia de autoritate, de un alt «tată» - sau, dimpotrivă, paricidul, diverse complexe...”. Prea posibil! Însă noi preferăm a reține, cum am spus, inconformismul, fibra incredulă, inadaptabilă, id est inteligența propriu-zis critică a eseistului care și-a ales o temă pe potrivă. Nu întîmplător scrierea în cauză a
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
magots, să ne ducem amândoi la biserica din vecinătate să facem acolo reparația cuvenită, să aprindem câte o lumânare la Saint Germain de Prés. Azi ar fi a treia oară când intru aici ducându-mă drept la Descartes... Mircea Iorgulescu, tata puternic a două fețe, una măritata la Brest în Bretania, cealaltă la Marsilia, cu o mamă viteaza trăind în țară, la Valea Călugăreasca, se apropie și el tăcut de sfeșnicul în care lumânările, albe, nu galbene, ca scot fum, găurite
La doi magoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13346_a_14671]
-
acestei alegeri, micuța mea verișoară a povestit cum a auzit-o ea pe bunica afirmând că în ziua de azi curvele o duc cel mai bine. Zilele trecute, așteptam pe cineva în Piața Romană și o fetiță țopăia de mâna tatălui și scanda voioasă: „O să fiu bogată! O să fiu bogaaaată!”. Revăd la televizor, nu cu prea mult timp în urmă, Pisica albă, pisica neagră și imaginea fratelui mafiot al miresei, cântând în transă „Money, money, money / always sunny / in a rich
Parai, lovele și euroi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13369_a_14694]
-
în sfîrșit, în România, De ce trag clopotele, Mitică? film interzis înainte de întîlnirea cu publicul. Dar poate că prezentul care l-a vindecat în totalitate de prezent pe Lucian Pintilie a fost cel în care a dat cu tifla Securității, cu tatăl deținut politic proaspăt eliberat și cu o carieră artistică de care s-ar fi putut alege praful, dacă - în loc să-l lase în pace, Securitatea ar fi decis că Pintilie e un element dușmănos. Cred că Pintilie a devenit un om
Lada cu vechituri a lui Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13374_a_14699]
-
accident cu mașina, la casetofon tocmai ascultau Diesel Power - Prodigy, când se bat niște vecini se aude Wolly Booly, când același Faianță se droghează, din sufragerie se aude Bob Dylan cu Mr. Tambourine Man, când același Faianță se ceartă cu tatăl lui, ascultă Iartă-mă - Paraziții, când băieții se bălăcesc la ștrand, în difuzoare se aude Louis Armstrong cu Skookiah ș.a.m.d. Din punctul de vedere al scriiturii, între strategia clasică a lui Delavrancea, care puncta cu tunete și fulgere
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
murea bocind: „Manole, Manole/ Meștere Manole,/ Zidul rău mă strânge,/ Țâțișoara-mi frânge...” I-auzi! Ce demnitate de folclor! Nici urmă de revoltă, sau de vreun reproș cât de mic, pe când în zilele noastreeee... Ana s-ar numi Andreea, numele tatălui din fruntea lui Manole ar fi pocnit fără prejudecăți cu o cărămidă, Doamnă-sa fiind în legitimă apărare, în timp ce canalele de televiziune ar revărsa spre locuitorii patriei kilometri de peliculă cu știrea de senzație. Ș. a. m .d. Sigur că în
Din basmele românilor by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13373_a_14698]