2,883 matches
-
ingeniozității ridicate la un asemenea nivel. Dar, despre toate acestea, ceva mai târziu. În timp ce Lucy cugeta și moțăia în spate, Tom și cu mine vorbeam în față. Nu se mai urcase la volanul unei mașini de când renunțase la slujba de taximetrist la New York, în ianuarie, și simplul fapt de a conduce din nou acționa ca un tonic asupra sistemului lui. Mă întâlnisem cu el aproape în fiecare zi în ultimele două săptămâni și nu-l văzusem niciodată mai relaxat și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Am citit asta undeva. De acum încolo o să fiu misterioasă. Taxiul oprește în față la Ba Mizu. Arunc o privire în oglinjoara portabilă. Mi se pare că arăt bine, dar e întuneric, așa că nu sunt sigură. Inspir adânc, îi plătesc taximetristului și ies din taxi. —Baftă, strigă șoferul. Oare încearcă să-mi spună ceva? Ajung la Ba Mizu, dar nici urmă de Adam. Pfiu! A fost cât pe ce. Slavă Domnului! Câțiva oameni se uită, cum fac de obicei când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
știu acum e că tata îmi țipă că mă așteaptă taxiul afară. Nu sunt îmbrăcată; nu am nici un bagaj făcut și sunt al naibii de mahmură. Ăsta da coșmar! Cel puțin am bluza călcată. Pfiu! Îl rog pe tata să-i spună taximetristului să mă mai aștepte zece minute, iar eu mă dau de-a bușilea jos din pat și arunc te miri ce în valiză. Îmi strâng părul într-un coc ce nu-mi vine bine și îmi dau cu fond de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pe mine niște dresuri maro, urâte. În mai puțin de zece minute sunt în taxi, cerându-mi în mod exagerat scuze pentru întârziere, îngrozită că îmi ies aburi de alcool prin toți porii. — Fii fără grijă, spune, spre surprinderea mea, taximetristul. Am noroc. Am dat peste unul drăguț în dimineața asta. De obicei se enervează rău dacă nu îi aștepți răbdător la ușă. Am gâtul uscat acum, parcă aș avea șmirghel în gură. Mă întreb cum se simte Adam. Probabil e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de oră mai târziu, mă aplec În față și-i zic șoferului, pentru a nu știu câta oară: — E vreo problemă ? — Traficul, domniță. Ridică vag din umeri. Ce poți să faci ? Dacă vrei, poți să găsești și tu, așa cum fac taximetriștii adevărați, nu știu ce rută care te ajută să eviți blocajele de circulație, Îmi vine să urlu la el furioasă. În loc de asta, mă mărginesc Însă să spun politicoasă: — Deci... cam În cât timp credeți că ajungem ? — Cine poate ști ? Mă las să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fine, am ajuns. — Uite c-am reușit ! spun, Încercând să-mi iau un ton cât mai normal cu putință, când coborâm din taxi. Îmi pare rău c-a durat atâta. — Nici o problemă, spune Jack. Arată foarte bine ! Îi Întind banii taximetristului și trebuie să recunosc că sunt destul de Încântată de ideea că am venit aici. Restaurantul lui Antonio arată absolut nemaipomenit ! Fațada verde familiară e decorată cu lumini feerice, de acoperișul terasei sunt agățate baloane, și dinspre ușa deschisă se revarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
alungită și subțiată ar fi fost poate măgulitoare pentru o femeie bașoldită, cum ajung mai toate rusoaicele spre a doua jumătate a vieții, dar Galina, la treizeci de ani neîmpliniți, arată mai bine în imaginea naturală decât reflectată în apă. Taximetristul algerian o privește de la o distanță respectuoasă. Va avea nevoie fără îndoială și de taxi, dar deocamdată trebuie s-o aștepte aici pe colega cu care plecase din Hanovra și care acum umblă prin boutique-urile gării după ciocolată. Când e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fie de vis, și o să avem tone de Barcardi gratis, și o să stăm la un hotel magnific... Normal, o să trebuiască să îmi cumpăr un nou costum de baie... sau, poate, două... și niște papuci de plajă noi... — St. Winifred, spune taximetristul, și tresar. Nu sunt în Barbados, nu? Sunt la dracu’ în praznic, în Somerset. Am oprit în fața unei clădiri vechi de culoarea mierii și mă uit pe geam curioasă. Deci așa arată o mânăstire. Nu mi se pare că arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
gesticulând insistent. — Rebecca! Ai greșit direcția! strigă, în clipa în care las geamul în jos. Guggenheimul e în cealaltă direcție! — Serios? spun pe un ton șocat. O, Doamne! Cum s‑a întâmplat una ca asta? — Spune‑i șoferului să întoarcă! Taximetriștii ăștia din New York! Habar n‑au de nimic! Ciocănește în geamul acestuia. La Gug‑gen‑heim! zice, de parcă ar vorbi unui tembel. Pe strada 89! Și repede! Femeia asta așteaptă de la șase ani să ajungă acolo! Vreți la Guggenheim? zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
unui tembel. Pe strada 89! Și repede! Femeia asta așteaptă de la șase ani să ajungă acolo! Vreți la Guggenheim? zice șoferul, uitându‑se la mine. — Ăă... da! zic, neîndrăznind să‑l privesc în ochi. Așa am zis, nu? La Guggenheim! Taximetristul înjură printre dinți și întoarce taxiul, iar eu îi fac semn cu mâna lui Kent, care face gesturi înțelegătoare gen „sărăcul, e idiot, ce să‑i faci?“ Ne îndepărtăm din nou spre nord și, câteva clipe, nu găsesc curajul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
am amintit că i‑am promis mătușii mele să mă văd cu ea, în... în... — SoHo. Vreți să mergeți în SoHo. Îmi întâlnește privirea în oglindă și eu dau vag, extrem de rușinată, din cap că da. În clipa în care taximetristul întoarce mașina, mișcarea mă aruncă pe banchetă și mă izbesc cu capul de geam. Hei, tu! zice o voce imaterială, și tresar, speriată. Ai grijă, da? Siguranța contează, OK? Așa că pune‑ți centura! — OK, zic umilă. Îmi cer scuze. Mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la sută, ceea ce cred că e destul de rezonabil, date fiind circumstanțele.) În clipa în care cobor din taxi, se uită atent la mine. — Doamnă, ai băut cumva? Nu, zic indignată. Adică... da. Dar a fost doar puțin vin la prânz... Taximetristul clatină neconvins din cap și demarează, iar eu intru cu pași nesiguri la Sephora. Sinceră să fiu, mă simt ușor amețită. Și, în clipa în care împing ușa, mă simt și mai amețită. O, Doamne. E mai decât credeam. Muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
înflăcăreze sau să doboare oameni. În timp ce-l ascult pe Domnul Shi, iau seama la moda din Shanghai. Femeile sunt elegante. Se îmbracă în fuste scurte și poartă pantofi ascuțiți la vârf, cu tocuri înalte. Croielile sunt îndrăznețe, pline de maginați. Taximetristul nostru pedalează prin mulțime. Mă țin strâns de bară, ca să nu cad. Clădirile de pe ambele părți ale străzilor sunt mult mai înalte decât orice am văzut vreodată. Am impresia că Domnul Shi plănuiește să-mi arate tot orașul chiar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
decât orice am văzut vreodată. Am impresia că Domnul Shi plănuiește să-mi arate tot orașul chiar acum, dar eu nu am nici un chef. Sunt obosită și murdară. Cât de politicos pot, îl rog pe Domnul Shi să-i spună taximetristului să ne ducă pe drumul cel mai scurt la apartamentul de care mi-a făcut rost. Domnul Shi pare un pic dezamăgit, dar se întinde în față să-i spună taximetristului. Dându-se înapoi, îmi oferă o țigară. E surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pot, îl rog pe Domnul Shi să-i spună taximetristului să ne ducă pe drumul cel mai scurt la apartamentul de care mi-a făcut rost. Domnul Shi pare un pic dezamăgit, dar se întinde în față să-i spună taximetristului. Dându-se înapoi, îmi oferă o țigară. E surprins când refuz. Toată lumea fumează în Shanghai, zice el. Ai multe de învățat și voi fi onorat să-ți fiu ghid. Intrăm într-un cartier sărac, cotim pe o stradă dărăpănată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
soțului meu... te rog" Julia abia aștepta să se dea jos din taxi. Nu mai avea răbdare să dea buzna pe ușa celebrului magazin Bergdorf Goodman, din New York, dar s-a forțat să stea locului până când James i-a plătit taximetristului. —Vai, dragul meu, sunt așaaaaaa de încântată, i-a șoptit ea luându-l de braț și călăuzindu-l către ușă. Ăsta e magazinul meu preferat din lumea întreagă. — Da? i-a răspuns James ciupind-o de obraz în joacă. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cap de capră, cu fotografii care-ți ofereau să te tragă în poză împreună cu o maimuță cu zgardă la gât. După ce mașina a parcat în fața intrării splendide, în stil Art Deco, a hotelului La Mamounia, Alison l-a plătit pe taximetrist, lăsându-i și bacșiș, după care a pășit în holul răcoros, placat cu marmură, în care angajații în livrele se amestecau printre oaspeții pe tocuri ai hotelului, care aveau fiecare câte-o hartă turistică în mână. Alison venise în Marrakech
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
strângă și să se înghesuie în ea însăși... Deznădejdea și resemnarea, deh, la o adică e bun și bănuțul lui Velicu, scos din mici învârteli de azi pe mâine. Alerga și robotea ca o furnică, zi și noapte: făcea pe taximetristul, făcea pe cărăușul de marfă pentru vechii lui prieteni, pe care-i dusese capul să-și deschidă buticuri... Ce mai, făcea pe dracu-n patru ca să se mențină și s-o mențină și pe Mirela pe linia de plutire; păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că așa e moartea. Nu i-am da noi asemenea nume acestei fete cu ochelari negri care se urcă Într-un taxi, probabil am considera că este Însăși viața În persoană și am alerga gâfâind după ea, am cere altui taximetrist, dacă ar exista, Urmăriți mașina aceea, și ar fi inutil pentru că taxiul care o duce a dat deja colțul și nu există altul aici pe care să-l putem implora, Vă rog, urmăriți mașina aceea, Acum, da, are sens pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Sunt bărbatul vieții ei. Lorenza”. „Ciao”. „Ciao”. Se ridică și Îi murmură ceva la ureche. „Și ce dacă?” zise ea. „Te-am Întrebat dacă mă duci acasă cu mașina”. „Aha”, zise el. „Scuză-mă, Casaubon, trebuie s-o fac pe taximetristul pentru femeia vieții nu știu cui”. „Prostule”, zise ea cu duioșie și-l sărută pe obraz. 36 Permiteți-mi, până una-alta, să-i dau un sfat viitorului sau actualului meu cititor, care ar putea fi efectiv melancolic: nu trebuie să citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ridicat geamul de la portieră și a izbucnit într-o cascadă de înjurături la adresa minerilor - împuțiții ăia care fac legea în țară și poliția asta care n-are coaie și umblă doar după șpagă să ne belească pe noi, amărâții de taximetriști, în loc să facă ordine unde trebuie, ptiu, că nu mai văd să conduc de la gazele astea lacrimogene și doar încăierările s-au terminat de acu’ două zile, ce naiba?! Cu geamurile închise era și mai rău. Mă umfla râsul văzându-l cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tăcere încordată. Cum naiba putea fi așa de puternic mirosul când pusesem blugii la fundul valizei? Ar fi trebuit să-i bag într-o pungă. Am achitat cursa și am șters-o șchiopătând din fața șoferului cu ochii bulbucați de plâns. Taximetriștii bucureșteni sunt niște ființe extrem de afectuoase; despărțirea de client îi lasă adesea cu sechele. Odată luat biletul, m-am târât până la tren și am ajuns primul în compartiment. Am desfăcut rapid valiza și, după cinci minute de răscolire a boarfelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sărit ca ars. Las-o acolo! s-a răstit la mine. Mi-am ieșit și eu din fire. Am ridicat tonul: De ce? Tot în contul paltonului? Las-o acolo! a repetat el amenințător. Lucrurile nu-s lămurite. Sau în contul taximetristului? Care taximetrist? Sau în contul doctorului? Nu știu de niciun doctor. Ce nu-i lămurit? Lasă mai bine să vorbească taică-meu cu taică-tău. Ei să se lămurească între ei... Se mai înmuiase un pic, dar nu ceda. Am
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ars. Las-o acolo! s-a răstit la mine. Mi-am ieșit și eu din fire. Am ridicat tonul: De ce? Tot în contul paltonului? Las-o acolo! a repetat el amenințător. Lucrurile nu-s lămurite. Sau în contul taximetristului? Care taximetrist? Sau în contul doctorului? Nu știu de niciun doctor. Ce nu-i lămurit? Lasă mai bine să vorbească taică-meu cu taică-tău. Ei să se lămurească între ei... Se mai înmuiase un pic, dar nu ceda. Am insistat: Noi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să mă pierd, mă orientez după cifrele străzilor. Haosul din New York e organizat aritmetic. Și, la nevoie, dacă mă zăpăcesc, aș putea să iau un taxi. Căci taxiurile costă puțin aici, din câte țin minte. În plus, cum foarte mulți taximetriști sunt români (se zice că taximetriștii români dețin primul loc pe naționalități), am mari șanse să dau peste un fost compatriot. Aș vrea să văd un spectacol stradal, să mă plimb pe eleganta Fifth Avenue, unde locuiesc marii snobi, să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]