1,111 matches
-
și sânge într-o țară măcinată de decenii de război? În consecință, Hamas a ocupat Gaza, iar Al-Fatah-ul a rămas stăpân în Cisiordania. Mahmoud Abbas a demis guvernul lui Ismail Hanyeh și a format unul nou, "de urgență", alcătuit din tehnocrați și care nu mai ascultă de parlament. Americanii au anunțat că-l sprijină banii au început deja să curgă -, de asemenea Israelul și unele țări europene puternice. Cred, în plus, că Israelul are cale liberă să reocupe Gaza manu militari
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
și În răspândirea asistenței medicale la sate, precum și ca autor al „canonului” bibliografic românesc: lucrarea Biopolitica. Moldovan nu era explicit nici rasist, nici antisemit, nici șovin În abordările sale. Față de extrema dreaptă, Moldovan este totuși semnificativ moderat (fiind mai degrabă tehnocrat), deși discrimina În anumite sensuri alte etnii și mai ales femeile. El avea o viziune mai aproape de statul bunăstării generale (dar selective, zic eu). Dar, după cum argumentează pertinent autoarea acestei cărți, Moldovan nu a criticat pornirile rasiste și antisemite ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
opoziție cu politicile centralizatoare ale guvernului liberal 55. Elementul cheie al reformei administrative Îl reprezenta, În opinia lui Moldovan, Înlocuirea personalului curent, În cea mai mare parte clienți politici cu calificări cel puțin incerte și fără simțul responsabilității civice, cu tehnocrați. Avantajele angajării acestor specialiști ar fi fost, În opinia lui Moldovan, nu doar capacitatea lor de a-și Îndeplini Îndatoririle și de a lua decizii informate, ci și independența lor față de jocurile clientelismului politic 56. Discuția autorului Într-o secțiune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
opinia lui Moldovan, nu doar capacitatea lor de a-și Îndeplini Îndatoririle și de a lua decizii informate, ci și independența lor față de jocurile clientelismului politic 56. Discuția autorului Într-o secțiune ulterioară despre aplicarea legii reflectă această speranță că tehnocrații aveau o șansă mai bună de a administra cu mai mult succes aplicarea legilor și de a convinge populația să coopereze de bunăvoie. Cei mai mulți adepți ai ideilor eugeniste nu păreau să fie Înclinați către folosirea coerciției pentru a impune noua
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
fermitate față de aceste subiecte Într-un moment când statul Își consolida o parte din putere tocmai prin abilitatea de a manipula temeri vagi În rândul etnicilor români arată că Moldovan nu se potrivea Întocmai rolurilor de intelectual responsabil și lider tehnocrat, pe care el Însuși credea că le Îndeplinește. Moldovan a fost mai coerent În susținerea necesității de a organiza o structură modernă și competitivă a statului, pe baza legilor eredității și a preocupării pentru menținerea și Îmbunătățirea capitalului biologic al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
sfârșeau prin a se comporta oportunist, pentru că siguranța pozițiilor pe care le ocupau depindea de loialitatea față de partid, și nu de performanța În Îndeplinirea responsabilităților slujbei. Clientelismul Înlocuise ceea ce, În opinia eugeniștilor, ar fi trebuit să fie o rețea de tehnocrați responsabili și nepartizani 19. Eugeniștii considerau că structura politică și birocratică nu era singurul factor fundamental care contribuia la crearea acestei probleme endemice, ci și faptul că opinia publică valida statutul social Înalt al politicianului. De aceea, eforturile lor se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
politicianului. De aceea, eforturile lor se Îndreptau În mare măsură În direcția expunerii impactului esențial disgenic al acestor indivizi asupra națiunii ca Întreg și ofereau ca alternativă o elită a tehnicienilor cu calități biologice superioare. În opinia eugeniștilor, astfel de tehnocrați, datorită naturii profesiei lor, de medici, antropologi sau ingineri, aveau mai mult respect față de adevărul științific obiectiv și față de bunăstarea națiunii decât ar fi avut orice ideolog politic. Din acest motiv, realitățile particulare ale României de după 1918 par să fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
națiunii 22. Retorica eugenistă a detașat noțiunile de bine și rău de fundamentele lor religioase și le-a transpus Într-o nouă ordine morală, puternic secularizată și presupus științifică, În care sănătatea era o virtute, iar boala reprezenta răul. Noii tehnocrați urmau să Înlocuiască vechii gardieni, clerul, și să Își asume rolul de avangardă a noii ordini. Din perspectiva eugeniștilor, tehnocrații erau singurii care posedau abilitățile necesare pentru a identifica diferențele subtile, dar importante, dintre afecțiunile pe termen lung și cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
o nouă ordine morală, puternic secularizată și presupus științifică, În care sănătatea era o virtute, iar boala reprezenta răul. Noii tehnocrați urmau să Înlocuiască vechii gardieni, clerul, și să Își asume rolul de avangardă a noii ordini. Din perspectiva eugeniștilor, tehnocrații erau singurii care posedau abilitățile necesare pentru a identifica diferențele subtile, dar importante, dintre afecțiunile pe termen lung și cele pe termen scurt, pentru a evalua efectele lor asupra națiunii și a aplica obiectiv măsurile corective necesare. Astfel de noțiuni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
sângele românesc este cea mai disgenică influență care afectează rasa noastră 66. Într-un discurs care se apropie foarte mult de ideologia nazistă, Manuilă renunță la accentul anterior al analizelor eugenice pe Înlocuirea politicienilor de profesie, români sau nu, cu tehnocrați, În procesul de creare a elitei naturale, În favoarea pledoariei pentru necesitatea de a purifica elita existentă de membrii ei neromâni, În special de intrușii romi. În opinia sa, sursa corupției și a degenerării nu era În interiorul sistemului, ci În persoana
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
30 și Începutul anilor ’40. Eugenia a Încetat să mai fie o teorie a unei dinamici a schimbării, care Încuraja asumarea unor responsabilități sporite de către elitele de profesioniști și o creștere a instituțiilor statului, ca rezultat al activității grupului de tehnocrați de elită. În locul preocupării anterioare pentru creșterea potențialului biologic pozitiv al societății românești, eugeniștii s-au deplasat către o retorică a pericolului iminent, care punea accentul pe nevoia de a apăra sănătatea comunității, prin purificarea corpului național de grupurile „nedorite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
În sensul adoptării unei versiuni sovietice a eugeniei au reușit să traverseze cu succes tranziția către noul regim. Guvernul comunist a dirijat reorganizarea din temelii a instituțiilor de sănătate publică, operând schimbări masive de personal, care aveau ca scop Înlocuirea tehnocraților „burghezi” cu aparatciki credincioși. Chiar și În aceste condiții, unele dintre politicile noului regim, În special cele care acordau o finanțare semnificativă programelor de medicină preventivă și care introduceau forțat practica medicală la sate, Împlineau, de fapt, aspirații eugeniste, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
mediocri să Își impună voința asupra celor superiori și să submineze, astfel, principiul evoluției prin selecție dirijată. În locul democrației, eugeniștii susțineau guvernarea responsabilă a unui grup selectat din rândurile elitei ereditare. O astfel de conducere ar fi fost formată din tehnocrați care cunoșteau și Își propuneau să aplice principiile eredității biologice În acțiunile sociale și politice. Însuși limbajul cu care eugeniștii Își explicau teoriile se Întretăia cu analiza critică a democrației parlamentare și a politicii liberale. Adepții eugeniei și-au formulat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
funcționarea unor astfel de Întreprinderi private. Alegând această categorie profesională pentru poziția de executanți direcți ai sancțiunilor legale, eugeniștii Își reafirmau opinia că, datorită expertizei deținute În domeniul sănătății publice și sentimentului puternic de responsabilitate ce Îi caracteriza, medicii erau tehnocrații cei mai calificați să conducă modernizarea statului și societății românești. Reformele legislative inițiate de eugeniști au Încercat să reconceptualizeze nu doar drepturile și limitările acestora În cazul corporațiilor publice sau private, ci În special În cazul indivizilor asupra corpurilor lor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
decât să satisfacă nevoile cetățenilor lor. Când se întâmplă acest lucru, reformele menite să susțină dezvoltarea sunt percepute a-i defavoriza pe săraci. Acest lucru ar putea să nu se întâmple atât de frecvent, dacă guvernele ar fi conduse de tehnocrați instruiți, în măsură să instituie schimbările economice necesare de-a lungul unei perioade îndelungate fără teama de a fi concediați. Liderii democrațiilor fragile nu își pot permite o asemenea răbdare. Dacă un program economic nu produce imediat dividende, este probabil
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
experților-consilieri și al cercurilor profesionale. Ea dispune de o organigramă ce cuprinde mai multe direcții și servicii acoperind toată gama de profesiuni și specializări necesare. Se constată deci, în cadrul întreprinderilor societare actuale, separarea proprietății de funcția de conducere, ocupată de tehnocrați, numiți de acționarii principali, preocupați de supravegherea activității și influențarea afacerilor în sensul dorit. 7.3. ALTE ELEMENTE DE TEORIA OFERTEI 7.3.1. Legea randamentelor factoriale descrescătoare Se presupune că, pe termen scurt, singurul factor de producție ce poate
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
în cadrul căruia nucleul puterii politice îl constituia președintele. Totuși, președinția centralizată și puternică a rezultat din ceea ce Fernando H. Cardoso (1979) numește „pactul de dominație”, adică o alianță simbiotică structurată ierarhic între subgrupuri ale elitei (cum ar fi militarii și tehnocrații). În calitatea lor de asociați la puterea militară, tehnocrații (adică savanții, economiștii etc.) au fost recompensați în timpul lui Park pentru meritele lor la conferirea legitimității politice (Yoonxe "Yoon", 1992b, pp. 4-26). Puterea tehnocratică nu era doar un rezultat al puterii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
președinția centralizată și puternică a rezultat din ceea ce Fernando H. Cardoso (1979) numește „pactul de dominație”, adică o alianță simbiotică structurată ierarhic între subgrupuri ale elitei (cum ar fi militarii și tehnocrații). În calitatea lor de asociați la puterea militară, tehnocrații (adică savanții, economiștii etc.) au fost recompensați în timpul lui Park pentru meritele lor la conferirea legitimității politice (Yoonxe "Yoon", 1992b, pp. 4-26). Puterea tehnocratică nu era doar un rezultat al puterii lui Park, care avea o legitimitate politică limitată, ci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
lor la conferirea legitimității politice (Yoonxe "Yoon", 1992b, pp. 4-26). Puterea tehnocratică nu era doar un rezultat al puterii lui Park, care avea o legitimitate politică limitată, ci, în același timp, și un important element de menținere a acesteia, deoarece tehnocrații, pe care Leexe "Lee" Hahn-Been (1968) îi numește „elite executive”, erau esențiali pentru realizarea obiectivelor economice ale statului în curs de dezvoltare, obiective pe care se baza lovitura de stat a lui Park (Yoon, 1992a). În procesul de clădire a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
cu o privire care te s)geta. Era o ființ) mereu agitat). Dar pan) și francezii Încep s) arate ca oricare alții. Un lider israelian mi-l descria pe Valéry Giscard d’Estaing că pe o personalitate computerizat): „E un tehnocrat și așa și arăt)”. Se zice c) Leonid Brejnev e preocupat de imaginea sa. Se spune c) l-ar fi Întrebat pe un diplomat american: „Credeți c) am o Înf)țișare de om brutal?”. Este genul de lucruri pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
produse demagogice ale inteligenței virusate care ascund cu greu amprenta mahalalei sub glodul unei pretinse erudiții. Nu rigoarea logică face, de cele mai multe ori, succesul unui discurs. Sofistul Antichității s-a machiat pentru contemporani și, respectând cerințele modei actuale, a devenit „tehnocratul competent”. Mesajul poetic și deopotrivă, cel publicitar, se insinuează într-o zonă a intimă a necesității de securizare intelectuală. Această securitate se întreține prin promisiunile camuflate pe care le presupune mesajul public imago-vizual. Acest tip de mesaj poate fi citit
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
iarbă”, care se pot ușor desprinde și risipi. Tehnica narativă mizează pe schimbarea frecventă a unghiurilor de vedere și a perspectivelor povestirii, lanțul evenimentelor fiind frecvent întrerupt de suspansuri. V. trece pe rând la radiografierea morală a faptelor: Victor Negri, tehnocrații și arhitecții Michi, Brigitte, Melania și Marius Crucinski (din Ecouri. Studioul „Ileana-film”) sunt oameni având un chip dublu, ca în oglindă - unul obișnuit, banal și șters pentru ceilalți și altul retras în umbră, crâncen, drept și cu o voință de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290558_a_291887]
-
și încearcă să își înțeleagă, după alte experiențe severe, propria condiție. Umilită de un bărbat slab, ea este împinsă de diabolicul Rafiroiu, directorul întreprinderii în care lucrează (doctor docent în haos), spre un bărbat matur și puternic, Anton Crișan, un tehnocrat cu ambiții ministeriale. Legătura cu el implică o umilință și mai mare. Traducătoarea devine o jucărie în mâna șefilor locali. Femeia caută un refugiu (iubirea pentru arhitectul Sabin), însă refugiul nu-i deloc sigur. Arhitectul e un spectator fără vitalitate
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
conține două etape: revoluția populară și „revoluția” Frontului Salvării Naționale (pe care o vor apăra cu înverșunare minerii, de-a lungul anului 1990). Noul organism politic al României este văzut ca o „juntă” cu ideologie „neo-bolșevică”, alcătuită din „leniniști compromiși, tehnocrați avizi de putere, aventurieri politici și demagogi” (pp. 176, 226). Pentru ca revoluția populară să fie consacrată, ea necesită o revoluție electorală (cu ocazia primelor alegeri libere, din 20 mai 1990) prin care la putere să ajungă democrați și nu foști
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
derutați, au fost marginalizați de echipa condusă de Ion Iliescu - care, negociind în 22 decembrie cu Armata și Securitatea, s-a legitimat ca nouă Putere. Inițial, Frontul Salvării Naționale a fost conceput ca un cocteil uman de conjurați, revoluționari, disidenți, tehnocrați, ofițeri din Armată și Securitate; cu timpul, revoluționarii au fost izolați, disidenții s-au retras, așa încât puterea a revenit conjuraților și aliaților lor din cercurile conducătoare (aceștia fiind, la rândul lor, anticeaușiști, dar nu anticomuniști). Luptele de după 22 decembrie 1989
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]