1,549 matches
-
ca să găsești unul liber. Ne așezăm la bar și comandăm vin roșu pentru mine și afinată fără alcool pentru el. Personalul se mișcă încet și trebuie să cer de trei ori măsline, până să se miște în sfârșit somitatea din spatele tejghelei; vâră polonicul în borcanul uriaș și-l scoate plin cu măsline mari, crețe și pline de ulei. Din cauza lor, vinul îmi pare acru, nu era un vin prea bun, oricum, iar eu ador măslinele astea. Una după alta, le descărnez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
zumzăiți ca niște albine azi! zice Davey și se întoarce s-o îmbrățișeze. V-a pus cineva ceva în cafea? M-a sunat Lewis, anunță Daisy, în culmea fericirii. A funcționat toată chestia asta cu Finn! Se apleacă puțin peste tejghea: —O Stella, vă rog! îi zice ea barmanului, care-i face din ochi admirativ și, spre surprinderea mea, se mișcă rapid s-o servească. De fapt, se apleacă și el peste tejghea și se holbează la Daisy câteva minute, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
chestia asta cu Finn! Se apleacă puțin peste tejghea: —O Stella, vă rog! îi zice ea barmanului, care-i face din ochi admirativ și, spre surprinderea mea, se mișcă rapid s-o servească. De fapt, se apleacă și el peste tejghea și se holbează la Daisy câteva minute, până când ea se vede nevoită să-i atragă atenția. Oftez. Nu cred că povestea cu Lewis va avea un final fericit. E orgolios și l-a contrariat faptul că ea a ieșit imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Pilade era În timpul acela un porto franco, taverna galactică unde extratereștrii din constelația Ophiulcus, ce asediau Pământul, se Întâlneau fără fricțiuni cu oamenii Imperiului, care patrulau În centuriile lui van Allen. Era un vechi bar ce dădea spre Naviglio, cu tejgheaua de zinc, cu biliard, cu tramvaiștii și meseriașii din zonă care veneau dis-de-dimineață să dea pe gât un păhărel. Prin ’68 și În anii următori, Pilade ajunsese un adevărat Rick’s Café Américain unde, la aceeași masă, militantul din Mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Început n-o remarcasem, dar mi-a sărit În ochi Într-o seară, urmărind privirea lui Belbo. Belbo stătea la bar de parcă ar fi fost În trecere ( Își făcea veacul aici de vreo zece ani). Intervenea adesea În conversații, la tejghea sau la vreo măsuță, dar aproape Întotdeauna ca să lanseze câte-o glumă care tăia pe loc entuziasmul, indiferent despre ce s-ar fi discutat. Punea punct și cu altă tactică, cu vreo Întrebare. Cineva povestea un fapt, antrenându-și aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Editură mică, dar serioasă. Un tânăr cu teza pe terminate e Întotdeauna atras de cineva care lucrează la o editură culturală. „Dar dumneata cu ce te ocupi?” mă Întrebase Într-o seară când ne sprijineam amândoi pe colțul de la capătul tejghelei de zinc, presați de o aglomerație de zile mari. Era perioada În care toată lumea se tutuia, studenții cu profesorii și profesorii cu studenții. Să nu mai spun de clientela de la Pilade: „Dă-mi ceva de băut”, Îi zicea studentul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lăsăm În plata domnului.” „Să-l lăsăm.” „Să fii imbecil e mai complicat. E un comportament social. Imbecilul e cel care vorbește Întotdeauna În afara paharului.” „În ce sens?” „Uite-așa.” Îndreptă degetul cu vârful În jos, În afara paharului său, indicând tejgheaua. „El vrea să vorbească despre ce-i În pahar, dar, cum-necum, vorbește În afară. Dacă vrei, În termeni obișnuiți, e ăla care face gafa, Întrebându-l ce mai face frumoasa dumneavoastră soție, pe unul pe care tocmai l-a părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la voi”. Agliè zâmbi cu aerul unui unchi indulgent, o invită să ia loc, ne Însoți până la ieșire. Ne trezirăm În stradă și ne Îndreptarăm spre Pilade, cu mașina mea. Belbo amuțise. N-am vorbit deloc tot drumul. Dar la tejgheaua barului trebuia să rupem vraja. „Mi-ar părea rău să vă fi dat pe mâinile unui nebun”, am spus eu. „Nu”, zise Belbo. „Omul le pătrunde bine, e subtil. Numai că trăiește Într-o lume diferită de a noastră.” Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mine pe la centru, când intrau ăia doi profesori, Iordan și Papu, cum își scoteau pălăriile și mă salutau: sărumâna, mama Cucu! E-he, mama Cucu, dacă ați ști cum stau securiștii pe-afară, să vadă dacă ne dați pâine de sub tejghea! Dar noi o ascundem sub palton și o scoatem abia când ieșim de la metrou, la Universitate. Nea Fane râde gros, cu gura până la urechi, descoperindu-și gingiile din care mai spânzură doi dinți îngălbeniți și trei măsele cariate: bă Piratule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Omul revoltat, cu alaiul său format din mine și soră-mea, o luă pe bulevardul principal, trecu de chioșcul de ziare unde venea să dezbată, trecu de alimentara Dârzenia, unde îl cunoșteau toate vânzătoarele și îi țineau pâine caldă sub tejghea de frică să nu le reclame, trecu de șirul lung de blocuri și pătrunse în zona caselor. Aici ședeau mai toți prietenii lui. Apoi, când să cotească pe strada care ducea la intrarea în cimitir, alaiul se intersectă cu uriașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
învelit în țiplă. O foaie de plăcintă! Incredibil! Sabotaj! Morții mă-sii..., de incapabil! Kleine lakai! înjură gros și disperat Dănuț, înregistrând simultan în coada ochiului, la ralanti, o dublă apropiere fatidică. Întâi, a lui nea Petre-zbirul: tacticos, milităros, dinspre tejghea. Apoi, a lui Marco van Vierme (doar așa o să-i zic, de-acu' ncolo, fie capu' lui al dracu', de tălâmb! își promite singur): pe poante, dinspre poartă. Calm, patronul cârciumii ajunge primul la finiș, lângă masă. Mai doriți ceva
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu mi-am luat și medicamentele pentru tensiune. Năzdrăveniile alea, care duc la impotență! Coșmaru'lu' Lili! Bon...! Cum eram deja pișcat, de la un țoi de rachiu de mere, printat la trezire, pe inima goală, mă și prezint demn la tejghea, la raionul de drogherie și le zic la pițipoancele farmaciste, pe limba lor și cu cea mai mare seriozitate posibilă: Aș dori și eu nițică p...dă! La care, una dintre fetițe, mai oacheșă și mai spirtoasă decât celelalte, îmi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
că dacă or avea și oamenii pământul lor, cine să mai muncească boierescul? Cuvintele bătrânului împînziră o tăcere greoaie. Se auzeau de afară tropotele jucătorilor, scârțâitul viorilor și glasul lui Pantelimon Văduva chiuind năvalnic. După un răstimp apoi răsună, de la tejghea, strigătul cârciumarului către un ajutor duminical, băiat mare și prostănac: ― Băă, n-auzi?... O jumătate pentru Serafim Mogoș, înțelegi?... Na, du-i-o, fire-ai al dracului de nătăfleață! Glasul acesta zgârietor risipi încurcătura oamenilor și Luca, parcă și-ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
loveau. Numai Marin Stan își păstrase curajul deplin și striga din când în când, răgușit, parc-ar fi vorbit singur: ― Pămîntu-i al nostru, că noi îl muncim, tot pămîntul! Cârciumarul, văzând că s-au încurcat lucrurile, își făcu treabă la tejghea, dăscălindu-și ajutorul cu mai multă vehemență. La o masă, lângă ușă, un jandarm tânăr, cu înfățișarea sfioasă, stătea la un pahar cu Anton Nacu, vorbind rar și uitîndu-se cu jind afară la hora tineretului. Om prudent, Busuioc trăgea mereu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mângâietoare. Apoi, schimbând câte o vorbă când cu unul, când cu altul, Petre ajunse în bătătura dinaintea cârciumii, între bărbații care începură a-l descoase despre noutățile de la oraș. Însuși Cârciumarul Busuioc, foarte curios din fire, își părăsi o clipă tejgheaua ca să afle și el câte una-alta. Fiindcă Petre vorbea mai mult despre întîmplări de la armată, Ignat Cercel îl iscodi deodată cu glasul lui tînguitor: ― Dar boierii de la București ce gânduri mai au cu alde noi, sărăcimea? ― Apoi cu boierii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
auzi spunând că grecul a umblat și pe la București să stăruie pentru Babaroaga, socoti momentul potrivit și îngăimă: ― A umblat și pare-mi-se că n-a umblat în zadar! Luca își curmă brusc însuflețirea. Se apropie și Busuioc de la tejghea să asculte. ― De ce tăcuși, bre, și ne-ai lăsat să ne tocmim și să ne sfădim, dacă grecul are hârtia în portofel? se bosumflă chiar Pravilă, după ce Chirilă le povesti ce-a aflat din gura arendașului. Câțiva mormăiră ceva, pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Măi băieți, nu vă pierdeți vremea degeaba, măi!... Ori așteptați să mai vie călăreții cei năzdrăvani?... Vedeți-vă de treburi, măi oameni! ― Ei, săracii călăreți, că bine-au mai glăsuit! zise Marin Stan puțin cherchelit, după ce poposise un răstimp la tejgheaua lui Cristea. Altfel cine ar mai fi adunat pe boierii noștri la sfat și la tocmeală?... Ehei, fraților, frica-i mare cucoană!... Nu-i așa, dom' primar? ― Măi Marine, cum îți vine ție, om în toată firea, să vorbești atâtea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apucat și dânșii să curețe plugurile, să fie gata când o veni împărțeala pământului. ― Cum nu, că boierii nu vezi cum se îmbulzesc să-și lepede moșiile? făcu Busuioc din prag, cu spatele și bațjocoritor; apoi, întorcîndu-se și trecând după tejghea, adăugă: Mă Spiridoane, tu ești bețiv și oropsit, dar tot parcă ai mai multă minte ca ceilalți, că barem nu te mai ostenești de pomană! Țăranul, slăbănog și bătrân, își potrivi o mutră mai amărâtă și zise plîngător: ― D-apoi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bine c-o știi, bolborosi bătrânul jignit, întorcînd privirea spre ușa deschisă pe care tocmai intra un copil al lui Filip Ilioasa, încălțat și curat. ― M-a trimis tata-mare să-mi dai... să-mi dai... strigă copilul, lipindu-se de tejghea, cu glas subțire, cu ochii alunecând peste rafturile din fund. ― Ce să-ți dau pentru părintelui, Antonel? întrebă Busuioc surâzător. ― Să-mi dai... un litru de gaz, dar cu sticla matale, c-a noastră s-a spart! zise copilul încîntat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Iuga, sporovăind și gâlcevind, parc-ar fi mers la nuntă. Cât s-au tot certat mai mult s-au întărîtat, încît acuma toți erau înfierbîntați. La gălăgie se adunaseră și copiii să caște gura. ― Măi nea Cristache, ia mai lasă tejgheaua! strigă Trifon în fruntea mulțimii, trecând pe la cârciumă și văzând pe Busuioc în ușă. Că ori ești de-al nostru, ori de-al altora, ca să știm și să te însemnăm pe răboj! ― Iacă viu, măi frate Trifoane! răspunse Cârciumarul grăbit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
entuziasmul momentului, faptul că multe dintre aceste produse sînt cam ca la tata acasă, mai din fabrică, mai din mall... Am fost, de pildă, la un tîrg de produse tradiționale din Bran, unde nu era nici un brănean, iar „țăranii” de la tejghele de-abia știau cum să-și poarte clopul. Altă dată, un „mic producător” care îmi explica cum face el cîrnații doar cu nevastă-sa, acasă, nu s-a putut abține și mi s-a lăudat cum vinde el cel puțin
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și mânam pe mama înăuntru. Intram într-o încăpere lungă și scundă, mirosind îngrozitor a petrosin. Podelele erau cafenii-stacojii și lumina care se strecura prin vitrine era cu totul insuficientă. Abia când înaintai adânc în spațiul acela gol, dădeai de tejghea și de rafturile cu jucării. Mă uitam pierdută la păpușile de toate mărimile, îmbrăcate în bucăți grosolane de pânză. Cele mai multe erau de cârpă, doar cu capetele dintr-un fel de ipsos care se ciobea foarte repede și cu părul de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
părul de ață neagră, galbenă sau cafenie. Erau totuși și păpuși de cauciuc, înfățișînd niște negrese cârlionțate. Erau căluți albi, cu șa de pânză lăcuită, roșie ca flacăra, urși galbeni și cafenii, păsări mecanice de tablă. Mereu se aflau pe tejghea cinci-șase jucării care țopăiau, săreau, băteau toba, mașinuțe care înaintau prin frecare, rachete care scoteau scântei din coadă. Mama îmi cumpăra de obicei jocuri ieftine, ca acela în care trebuia să reconstitui scene din Albă-ca-zăpada, Cenușăreasa, Crăiasa zăpezilor, îmbinînd bucățele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Mai încolo, după o odăiță minusculă în care, în vitrină, luminată puternic, o femeie grasă în verde remaia ciorapi de nylon, era o hrubă sinistră unde se vindeau pânzeturi de in și cânepă și covoare de iută. Acolo zăceau pe tejghele și în rafturi baloturi mari de pânză care miroseau puternic a naftalină, a fibră vegetală, a iută. Miroseau iute a iută. Pe un pilon era atârnată o oglindă, în care mă priveam: din penumbra deasă se uita la mine o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fetiță speriată, cu fața deformată de apele cristalului. Vizavi, adânc înspre piață, se afla (e neschimbată și azi) hala. Dar pe atunci mi se părea monstruos de mare. Înăuntru era mereu frig. În timp ce mama cumpăra câte ceva de la țăranii înșirați pe la tejghelele de faianță, eu îmi suceam gâtul în sus privind mozaicul stins de pe un perete și forfota de la etaj, unde știam că se vinde miere. Despărțite de incinta halei, se aflau mai într-o parte culoarele nesfârșite ale măcelăriei. Mă fascinau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]