2,064 matches
-
o platoșă de aramă; vântul răscolește pădurile; o adiere rece înfioară crengile copacilor; un covor albicios acoperă iarba poienilor și covoarele arămii ale copacilor; gâze plăpânde, amorțite de frig caută adăpost sub stratul gros de frunze uscate; pe firul de telegraf a așezat ,ca niște mărgele pe ață ,șirul ultimelor rândunele călătoare; noaptea se lasă molcom peste pădure, ca o pânză întunecată ; noapte neagră și mohorâtă; nopți reci suflate cu argint de lună; norii groși, plumburii mătură crestele dealurilor; plouă cu
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
Astrei. La sfârșitul secolului al XIX-lea numele lui P.-R. putea fi întâlnit în mai toate publicațiile vremii. A condus el însuși „Cărțile săteanului român”, „Convorbiri pedagogice”, „Revista ilustrată”, „Foișoara”, „Gazeta de duminică” și a colaborat la „Gazeta Transilvaniei”, „Telegraful român”, „Familia”, „Transilvania”, „Amicul familiei”, „Luminătoriul”, „Contemporanul”, „Tribuna”, „Timișana”, „Gazeta poporului”, „Fântâna Blanduziei”, „Gutinul”, „Biblioteca familiei”, „Noua revistă română”, „Luceafărul” ș.a. Semna și Anibal Detunătescu, Doctor Zeno, Feciorul tatii de la noi din sat, I. P. Reteganul, Someșanul, Stan Pățitul. Pedagog cu vocație
POP-RETEGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
Popescu, preot la Biserica Icoanei din București. Și-a întrerupt școala înainte de vreme și în 1861 intră copist la Ministerul de Externe, unde va fi arhivar până în 1913, când se pensionează. Colaborând și la unele dintre publicațiile vremii - „Amicul familiei”, „Telegraful”, „Ghimpele”, „Revista contimporană”, „Revista literară și științifică”, „Columna lui Traian”, „Vatra”, „Revista literară”, „România ilustrată” ș. a. -, P. produce industrios un gen de proză ieftină, destinată cititorului naiv, fără gust și pretenții. De altfel, timp de peste patru decenii, începând din 1866
POPESCU-17. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288938_a_290267]
-
și peisaje. Poeziile, fiecare numai de două strofe, sunt construite cerebral, manierismul, prețiozitatea, carența vibrației fiind manifeste. Nu lipsesc totuși imaginile grațioase, miniaturile executate cu gingășie și umor. Unele par niște exerciții în vederea viitoarelor „poeme într-un vers”: stâlpii de telegraf înfloresc în toamnă cu rândunele ce sunt „un fel de frunze negre cu piept nins”, altundeva ele sunt „scriitura sonoră” a unui „Dumnezeu - pesemne caligraf”, pe când norii de vară, „suflați în aur ruginiu de soare”, sunt „icoane împărătești” expuse „pe
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
din Budapesta. În 1877 este ales membru onorar al Societății Academice Române, iar în 1900 membru titular al secției literare. A colaborat cu articole de popularizare și versuri umoristice la „Aurora română” și „Viitorul”, periodice care apăreau la Budapesta, la „Telegraful român” și „Almanahul scriitorilor de la noi”. Prima lui carte, Orele libere (1867), e semnată cu inițialele I.c.d.P. A mai folosit pseudonimele Ioan de la Buceci, Non quis, sed quid, Un contemporan. P. a fost unul dintre animatorii vieții culturale
PUSCARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289070_a_290399]
-
românilor din Transilvania. A avut o grijă deosebită față de bunul mers al școlilor românești, a introdus limba română în administrația politică și juridică a Făgărașului, a făcut parte din comisia pentru stabilirea unei ortografii unitare românești în Ardeal. Publică în „Telegraful român” (1860) un articol unde propune înființarea unei societăți („pentru cunoașterea literaturii române și pentru cultura poporului român”), care să organizeze viața culturală ardeleană. Propunerile sale constituie punctul de plecare al Astrei. A alcătuit, nu totdeauna cu rigoarea necesară, studii
PUSCARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289070_a_290399]
-
ca poet și prozator și mai cu seamă ca istoric și critic literar, colaborând la „Vatra”, „Gazeta Transilvaniei”, „Foaia poporului”, „Calendarul poporului”, „Lumea ilustrată”, „Familia”, „Tribuna”, „Transilvania”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Sămănătorul”, „Junimea literară”, „Viața românească”, „Noua revistă română”, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Telegraful român”, „Țara Bârsei”, „România jună”, „Cele trei Crișuri”, „Societatea de mâine”, „Gândirea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Cugetul românesc”, „Dacia”, „Zeitschrift für Romanische Philologie”, „Literaturblatt für Romanische und Slavische Philologie”, „Revue des langues romanes” ș.a. A fost director al revistei „Cultura” (1924
PUSCARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
1883), împreună cu Vintilă C.A. Rosetti, C. Mille ș.a., apoi „Revista socială” (1884- 1887) și „Muncitorul” (1887-1888), împreună cu Ioan Nădejde, „Ciocoiul” (1889), „Înainte!” (1891). La „Contemporanul” a fost redactor, din 1885, al părții literare. A mai colaborat la „Drepturile omului”, „Telegraful român”, „Critica socială”, „Adevărul”, „Literatură și știință”, „Evenimentul literar”, „Munca”, „Lumea nouă”, „Lumea nouă științifică și literară”, „Generația nouă”, „Rodica”, „Sămănătorul”, „Viața socială”, „Flacăra”, „Viața românească”, „Revista democrației române” ș.a. La „Dacia viitoare” a întrebuințat pseudonimul Spancioc, iar la „Ciocoiul
MORŢUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288256_a_289585]
-
cauza românilor ardeleni, apărând totodată (cum făcuse și în ziarul „Bucovina”) mișcarea de la 1848. După înființarea Gimnaziului Român Greco-Ortodox din Brașov, lucrează aici, pe parcursul a două decenii, ca profesor, din 1853 devenind director al instituției. Câteva versuri originale publică în „Telegraful român”. În 1866 este primit în Societatea Academică Română. În ultimii ani ai vieții, M., fire depresivă, suspicioasă, se cufundă tot mai mult în melancolie, persecutat de obsesii mistice. M. a fost, întâi de toate, un pedagog. În diverse programe
MUNTEANU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288293_a_289622]
-
la buletinul oficial al guvernului. E un slujbaș conștiincios, închinând ode și imnuri reprezentanților imperiali de la Viena. Pentru a nu-și risca modesta stare dobândită, refuză propunerea lui Bărnuțiu de a ocupa o catedră la Iași. Colaborează cu articole la „Telegraful român” din Sibiu, iar în 1862 își adună versurile într-un volum, Din poesiele lui Andreiu Mureșanu, premiat de Astra. Pensionat, se retrage la Brașov, unde moare în sărăcie, cu mintea tulburată. M. a debutat cu versuri, în maniera alegorică
MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]
-
va fi doar autorul a numeroase versuri ocazionale, în care retorismul greoi și confuz, stângăcia expresiei sau stridența unor neologisme nu mai sunt compensate de patosul din poeziile care l-au făcut cunoscut. Articolele lui M., mai ales cele din „Telegraful român”, dezvăluie o bună cunoaștere a istoriei românilor și a stărilor sociale din Transilvania (a și tradus din cronicile săsești capitole referitoare la epoca lui Mihai Viteazul). Publicistul este preocupat mereu de situația „poporului celui de rând”, de a cărui
MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]
-
îndeplinit și alte funcții: bibliotecar al Astrei, arhivar bibliotecar, membru în Eforia Școalelor Centrale Române Greco-Ortodoxe din Brașov etc. În timpul primului război mondial a pribegit în Rusia. Scriitorul Horia Petra-Petrescu este fiul său. Sub pseudonimul Moșul, P.-P. colaborează la „Telegraful român”, „Observatoriul”, „Gazeta Transilvaniei”, „Amicul familiei”, „Amicul tinerimei”, „Revista ilustrată”, „Familia” ș.a. Redactează el însuși revista „Muza” (1871) și calendarul „Amicul poporului”. Încurajează culegerea folclorului, publicând, în periodice, poezii populare. Este, în același timp, autorul multor traduceri, inegale ca valoare
PETRA-PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288771_a_290100]
-
Petőfi Sándor, Bozena Némcova, Karel Capek, Maurice Maeterlinck, Alfred Sutro, Aleko Konstantinov, L.N. Tolstoi, I.S. Turgheniev, A.P. Cehov, Maxim Gorki, Leonid Andreev, Multatuli, Schiller, Roberto Bracco ș.a. A colaborat la „Luceafărul”, „Viața românească”, „Sămănătorul”, „Flacăra”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Gazeta Transilvaniei”, „Telegraful român” ș.a., unde semnează și H. P. P., Bujorel, Dascălul Petrea, Horică, Marin Ilie (se preia numele unui personaj al lui N. Petra-Petrescu), Petre Olariu, Radu Mărgean sau Radu Paltin. Textele teatrale compuse de P.-P., utile în vremea când
PETRA-PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
secției literare în cadrul Astrei. În 1902 este ales membru corespondent al Academiei Române. Fără să fie deosebit de rodnic, scrisul lui O. ilustrează o anumită etapă a literaturii din Transilvania. După ce debutase în „Muza”, revista-manuscris a Seminarului Teologic din Sibiu, colaborează la „Telegraful român”, „Noua bibliotecă română”,„Familia”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Foaia ilustrată”, „Transilvania”, „Gazeta Transilvaniei”, „Vatra”, „Drapelul” (Lugoj), „Românul” (Arad) ș.a. Sub semnătura Gil, a publicat traduceri din Jules Verne, F.M. Dostoievski, L.N. Tolstoi, precum și nuvele, schițe umoristice, foiletoane, unele iscălite Ile
ONIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288538_a_289867]
-
pseudonimele Brutus și Luca Drugă). În 1885 fondează săptămânalul „Timișana” (unde semnează și T. Odor; revista va fi continuată de „Gazeta poporului”). Ca redactor-șef al „Tribunei” de la Sibiu, publică aici articole semnate Delacerna. Între 1900 și 1917 este directorul „Telegrafului român”, iar din 1919 scoate „Gazeta oficială” a Transilvaniei. A mai colaborat la „Transilvania”, „Societatea de mâine”, „Gazeta ilustrată”, „Tribuna” (Cluj) ș.a. A editat o culegere de documente parlamentare ale românilor ardeleni - Cartea de aur sau Luptele politice naționale ale
PACAŢIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288602_a_289931]
-
și de psihologie, în colaborare cu Miron Pompiliu - o Carte de cetire (I-III, 1897), iar cu C. Meissner - manuale de germană. A colaborat, între altele, la „Familia”, unde a și debutat în 1878 cu versuri, „Amicul familiei”, „Revista nouă”, „Telegraful român”, „Foaia diecezană”, „Viața românească”, „Transilvania” ș.a. Deși atras timpuriu de literatură - pentru nuvela Nu-i nimic!, publicată în 1881, obține și o distincție în 1883 -, P. este menționabil doar ca autor al câtorva narațiuni, între care se disting cele
PAUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288719_a_290048]
-
irozi al lui Picu Pătruț, AAF, 1942; Miniaturi și poezie, îngr. Octavian O. Ghibu, evocări de Zoe Dumitrescu-Bușulenga și Vasile Drăguț, introd. Octavian O. Ghibu și Crișan Mircioiu, București, 1985. Repere bibliografice: Onisifor Ghibu, Scriitorul-ascet Picu Procopie Pătruț din Săliște, „Telegraful român”, 1905, 80, 82, 83, 86; Onisifor Ghibu, Un reprezentant rustic al spiritualității românești de la mijlocul secolului al XIX-lea: Picu Pătruț din Săliște, București, 1940; D. Șt. Petruțiu, „Mironosițele”. O dramă religioasă din ținutul Săliștii, AAF, 1937; N. Cartojan
PATRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288717_a_290046]
-
casa părintească, apoi în pensionul bucureștean „Schewitz”. Din 1855 studiază la Berlin, apoi la Heidelberg (1858) și la Școala Politehnică din Karlsruhe. În 1862 se întoarce în țară cu titlul de inginer, ulterior fiind numit director general al Poștelor și Telegrafelor. În 1875, împreună cu Al. Cantacuzino, a contribuit la întemeierea Societății Geografice Române, al cărei secretar general a fost, redactând și „Buletinul Societății Geografice Române”. În 1888 a tipărit un Dicționar geografic al județului Argeș - primul de acest fel în România
LAHOVARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287738_a_289067]
-
liceul la Brașov și face studii de filosofie la Cluj și Viena, absolvind în 1884. Funcționează ca profesor supleant de geografie, istorie și limba maghiară la Brașov (1885-1887), devenind ulterior director al unei tipografii din Sibiu și redactor la publicațiile „Telegraful român”, „Tribuna”, „Foaia poporului”. Va edita revistele „Rândunica” (1894-1895) și „Femeia și familia” (1903). În 1911 este numit director al „Gazetei Transilvaniei”. În toate aceste periodice au apărut sub semnătura sa o serie de studii geografice (unele adunate și în
MOLDOVAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288226_a_289555]
-
umanității. Din acest motiv, gazetele culturale cu rubrici religioase ori revistele de orientare teologică n-au lipsit niciodată din istoria presei românești. Deja în 1839, arhimandritul Dionise Romano (1806-1873) lansa Vestitorul bisericesc, iar în 1853, mitropolitul Andrei Șaguna (1809-1873) fonda Telegraful român. De atunci încoace, activitatea gazetărească a excelat cel puțin în cantitate, dacă nu întotdeauna și în calitate. În perioada interbelică, Nichifor Crainic (1889-1972) scria constant la Gândirea, pregătind simultan pentru tipar câteva rezistente volume de teologie istorică sau sistematică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a lui Nae Ionescu (1890-1940), excesiv-pitorescul Gheorghe Racoveanu (1900-1967) producea - alături de câțiva colaboratori de excepție - zeci de pagini, deopotrivă de sobre și reconfortante, în revista de critică teologică Predania. Mai ales între anii 1940-1950, Dumitru Stăniloae își disputa prioritățile între Telegraful român și munca la Filocalie. Firește, compromisurile era vizibile. Unii adoptau o stilistică didacticistă, grăbită sau improvizată; alții sacrificau prea multe pagini unor contingențe minore ale istoriei. La aceasta se adaugă, în cazul fiecărui autor, o anumită vulnerabilitate față de legea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tehnic, cînd e legat de vreo corabie sau ambarcațiune locuită, prin orice mijloc controlabil de ocupantul sau ocupanții acesteia - fie printr-un catarg, fie printr-o vîslă, fie printr-un cablu gros de nouă degete, fie printr-o sîrmă de telegraf, fie printr-un fir de păianjen, n-are importanță prin ce anume. De asemenea, se consideră că un pește este capturat, cînd poartă în ei un waif sau orice alt simbol de posesiune recunoscut, atîta timp cît posesorii își dovedesc
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Urmărindu-i pe activiști cum înaintează peste ogor, simțea că se sufocă de mânie și acest lucru îi aminti de o zi îndepărtată: niște ostatici plânși, adunați într-o curte și banda aia fină de hârtie care șerpuiește ieșind din telegraf și vestește moartea. Nu închisese ochii toată noaptea, zbătându-se în gânduri fără ieșire. „Să fugă, luând familia cu el? Să dea foc casei, pentru a nu lăsa nimic acelor paraziți? Dar unde să fugă? În satele vecine e încă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
apă era mai frumoasă decât zborul însuși. După faimoasa primăvară a acelor de cusut confiscate, au urmat doi ani de foamete, vreo sută de morți la Dolșanka, mai multe arestări. Dezgustul pe care-l simțise Nikolai într-o zi, în fața telegrafului, deveni zilnic, așa că nici nu-i mai dădea atenție. Toată lumea știa că foametea fusese organizată. Dar, pentru a nu-și pierde mințile, pentru a supraviețui în mijlocul acelei nebunii, trebuia să nu te gândești la ea, trebuia să te concentrezi pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
regulă: În fiecare oraș de provincie trăiește câte un nebun adevărat și un nebun politic. Nebunul adevărat umblă pe străzile din centru aproape gol, uneori tăvălit în noroi, cu o cunună de flori veștede pe cap, îngenunche în fața stâlpilor de telegraf, se bate cu fruntea de pământ și, din când în când, cere de pomană. Nebunul politic este de obicei șeful organizației locale a partidului de la guvern. Umblă înconjurat de câțiva lingăi, face chefuri în toate nopțile, are o listă de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]