1,167 matches
-
dar cu mult mai deasă 95. Exact nu știu - părerile sunt Împărțite -, dar să tot fie Între ele câțiva metri. Iar acea rețea este de fapt mulțimea de linii marcate de amplificarea unei energii necunoscute atât ca origine - pare-se telurică - cât și ca natură - pare-se electromagnetică. Desigur, intersecțiile găzduiesc amplificări mai mari - zisele puncte critice -, evidențiind acele vestite puncte/locuri. Mai există și armonici superioare, o rețea mai rară, dar mai intensă, cu punctele ei de intersecție, extrem de semnificative
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Romulus Augustulus, iar Roma a intrat definitiv În istorie. Era anul 476. Ca specie, am făcut la fel. O specie slabă, fără blană, colți, gheare, sortită dispariției, ca un fel de experiment nereușit al Naturii; dar isteață, deasupra celorlalte, cam telurice. Așa ne-am aliat cu câinele. Căci hălăduia de multă vreme pe lângă sălașele noastre vremelnice, mulțumindu-se cu oasele aruncate. Până Într’o zi, când starostele lor a hotărât: toată haita de câini a hăituit ditamai mamutul, aducîndu-l În fața sulițelor
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
uită acum tot ce a suferit anul trecut, arătându-se la fel de proaspătă, veselă - à propos: la Iași au Înflorit castanii... Nimic nu se schimbase Însă. Lumea acelei duminici era la fel cu aceea a vinerii ce trecuse, cu oameni la fel de telurici, implicit neîncrezători. Tot astfel și cu Natura, care renaște pentru a suporta o nouă „crucificare“. El a putut evada, În alt plan, acela ceresc, lăsând timpul să lucreze și promițând o revenire În care să constate și să decidă. Natura
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
le permite ambilor să supraviețuiască; niciodată vânătorul nu poate extermina vânatul, căci pe măsura răririi acestuia energia cheltuită În căutarea lui devine mai mare decât aceea obținută de pe urma vânatului; vânătorul moare Împlicit de foame, permițând refacerea vânatului. Iar cea mai telurică dovadă e ridicarea continentului pe măsură ce aluviunile cărate În ocean Îl ușureză pe primul și Îngreunează pe al doilea dând astfel motiv pentru o nouă eroziune... Întreținerea/perpetuarea unui circuit adică, a unei forme de viață. Modelul este deci o balanță
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
interviuri etc. S. se află printre acei poeți care își doresc o puternică legătură cu pământul, ca loc privilegiat al vieții emergente și al promisiunii spirituale. Ca atare, în volumul Ploaia de sâmburi avântul poetic pare să păstreze ceva din teluricul ființei („sub nisip eu cresc neîncetat.../ până mă respiră stele căzătoare”). Rituri ale unor necunoscute ființe htonice, ritmuri incantatorii, dorința de a cuprinde în sine o lume animală și vegetală inconștientă de senzualitatea ei sunt prezente aici, poemele fiind lipsite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
morale,dirijate de principiul realității.El este predominant conștient, fiind sub unghiul conștiinței, ceea ce caracterul este sub acela al conduitei.El are unitate de motivații și aspirații și este atât logic cât și etic. El este sinteza dintre pornirile instinctive, telurice, ce izvorăsc din adâncul ființei noastre pământești, pe de o parte și aspirațiile nobile, spirituale, care se inspiră din normele sociale, pe de altă parte. El este o expresie a ființei omenești sub semnul completitudinii, și de aceea nimic din
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
ale unui flamingo, oprite într-un picaj fatal. Mergeam înainte și înapoi în linie dreaptă, împreunam capetele liniei sub formă de cerc, într-un fel de horă sacramentală, bătând apăsat și ritmic lutul mocirlos cu călcâiele crăpate. Era un dans teluric adresat unui zeu al pământului pe care-l imploram să ne facă mai ușor de suportat munca la această uzină în miniatură, deservită de patru frați minori. În timp ce noi eram prinși în procesul muncii, vecinii noștri, precum și rarii trecători de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ale unui flamingo, oprite într-un picaj fatal. Mergeam înainte și înapoi în linie dreaptă, împreunam capetele liniei sub formă de cerc, într-un fel de horă sacramentală, bătând apăsat și ritmic lutul mocirlos cu călcâiele crăpate. Era un dans teluric adresat unui zeu al pământului pe care-l imploram să ne facă mai ușor de suportat munca la această uzină în miniatură, deservită de patru frați minori". Cartea este împânzită de citate din Biblie și din mari poeți români, astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Creangă sunt, jovialitatea, umorul, sfătoșenia, stăpânirea inegalabila a limbii. Toate acestea străbat ca niște ape subterane întreaga creație a genialului povestitor, unificând-o fără să o uniformizeze, individualizând-o extrem, făcând-o inconfundabila. Opera lui Creangă evocă un om românesc teluric, ferit de civilizația orașului, lăsat sub conducerea instinctelor naturale. Creangă exprimă un stadiu de sensibilitate mai apropiat de structură fixă a omului rustic și a satului ca mediu social. Dacă este, totuși, să găsim cu adevărat un precursor al operei
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
variate ale câtorva experiențe religioase fundamentale. Când descoperă sacralitatea Cerului sau a Pământului, omul religios Își exprimă descoperirea sa prin „forme” (figuri divine, simboluri, mituri etc.) care nu reușesc niciodată să traducă exact și total ceea ce semnifică sacrul ceresc sau teluric. Iată de ce alte categorii le Înlocuiesc, la fel de incomplete și aproximative și, Într-un anume fel, diferite de cele cărora le-au luat locul. Dacă analizăm aceste expresii, Începem să vedem structurile universului religios: ghicim „arhetipurile”, modelele acestor Figuri divine care
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
desăvârșit continuator în contemporaneitate al lui Al. Macedonski prin tehnica și rafinamentul rondelului, cele două volume de poeme compuse în această dificilă formă fixă, Rondelul tainelor (1974) și Rondelurile (1983), fiind realizate impecabil. Frecvente sunt aici pendulările între faustic și teluric, ca și incursiunile exotice, cu imagini din Orient (Rondelul din Baalbek, Rondelul apei din Islam), însă ponderea o dețin simbolurile din mitologie, personaje precum Neptun, Pan, Orfeu, Narcis. Rondelurile din ciclul Orfice se disting prin viziunea modernă pe care o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287658_a_288987]
-
pur prin virtuțile sale. Asimilat, acest aur prelungea viața și vindeca trupul. „Să adăugăm însă că aurul alchimic se bucură de cea mai mare stimă în toată literatura chineză.” aurul alchimic, numit și „elixirul vieții”, era purificat de orice urmă telurică, pământească, de yin. Asigura regenerarea și nemurirea. În cartea a IV-a a lucrării sale, Pao P’u Tzu, celebrul alchimist chinez, insista asupra a două tipuri de alchimii: a) exoterică, alchimia ca artă a transmutării mineralelor, a obținerii aurului
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
teriomorfi (cu caracteristici animale), provenind mai ales din mitologia egipteană: Batman, Hawkman, Wasp, Spiderman, iar alții sunt personificări ale proprietăților elementelor, precum Aquaman, Iron Man, Plastic Man, Flash, Atom sau Cei Patru Fantastici (dintre care The Thing amintește de forța telurică a lui Anteu). Alți super-eroi provin din popoare fabuloase, deținând un statut intermediar între oameni și zei (amazoana Wonder Woman, extratereștrii Superman și Silver Surfer, atlantul Namor, Aquaman sau Sasquatch, avatar al omului sălbatic), în timp ce alții se află suspendați între
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în turnu-mi singuratic/ Croit din sidefarea zării mute,/ Eu singură cu-al inimii jeratic”. Sfidând „noroiul”, viața cu „vag miros de mucigai” și o umanitate mizeră la care „nu vrea să coboare”, S. poematizează abundent, în linie macedonskiană, evadarea din teluric, „împrăștierea în imensitate”, unde „A sufletului flacără străbună/ De carne nu mai este-ntunecată”; suita e completă, de la reveria „pneumatică” - „orice răsuflare e un zbor început”- la elanul în erupție, sigilat însă de amintirea lui Icar: „Ca să reție visul culminant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
sistemul de coerențe care guvernează fluxul mundaneității efemere. Lumescul de zi cu zi refuză imaginea morții solitare, efemere, dorește ornamentarea acestui fapt radical și împrejmuirea sa cu pluralitatea prezențelor umane. Este un gest defensiv prin care se speră opturarea momentului teluric al decupării semenului din hărțile ființării corporale. Se dorește ignorarea acestui moment ca posibil factor paralizant al evoluției generale optimiste, ca stimul al lucidității sceptice. Și totuși, înconjurat de sinceri sau falși iubitori ai parcursului său prin viață, cel care
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
himeră cu pretenții de adevăr ideal omul și-a proiectat în prăpastia nimicirii sinele și pe ceilalți semeni. Actele sale postulate ca jertfe pe altare idolatre s-au dovedit într-un târziu efecte ale rătăcirilor în labirintele și narcoza manipulărilor telurice. Sacrificiul ca element la care se renunță, ca factor de schimb în târguiala existențială ce animă socialul și drept rezultantă a totalei angajări umane în ascultarea promisiunilor rostite de voci utopice iată trei forme ale absenței sacrificiului pe fondul posibilei
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
De ce nu vede cel sedus răutății factorul negativ ce-l poartă spre prăbușirea în golul disoluțiilor totale, spre incendierea mistuitoare ce va topi metafizic eul său apus în mortificarea spirituală a lipsei de iubire? Ca profet al acestei dramatice căderi telurice, oferă misticul drept unică soluție de evitare a unui asemenea parcurs existențial tragic, opțiunea binelui și respingerea tentației? A fi deschis întru dragoste presupune aici, reușita unei introspecții profunde și fidele propriei realități lăuntrice? Cel care își asumă constanta perseverenței
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ci spiritul prin intermediul trupului. Durerea corporală nu desparte, mai exact, nu îndepărtează materia de spiritul ce o poartă. Dimpotrivă, ea apropie cele două structuri într-un mod extrem de intens. În mijlocul unei dureri trupești acerbe sufletul conștientizează mai profund ca nicicând telurica sa împletire cu soliditatea corporală. Ghimpele care pătrunde și arde sfredelitor deschizând noi adâncimi de mistuire în pulsația caldă a țesuturilor care-și pierd celulele atomare sub impactul sfârtecării ce înaintează decisiv, ascuțișul ce mutilează perturbator liniștea vibrațiilor calme din
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
însoțitor pe drumul vieții, un tovarăș lipsit de căldură dar onest în adevărurile pe care le relevă. Această întovărășire, de fapt, reluarea unui context, revenirea însoțirii cu luciditatea rece ce a precedat întâlnirea și apropierea celui drag, permite deschiderea energiilor telurice ale sufletului părăsit, erupția cutremurantă a acelor revolte și neputințe glisate pe complexe și frustrări, izbucnirea spre suprafața interiorității a tensiunilor înghețate, preț de un moment, sub magia iubirii fulgurante. Acel nod de pulsiuni ce se redescoperă pe sine ca
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
închide lumii dar îl deschide sieși. Suferința remisă dinspre trup transformă, metamorfozează spiritul suferindului nu atât prin inocularea de noi potențe și facultăți cât prin scoaterea din adâncurile abisale ale sufletului a propriilor capacități ce sunt acum reactivate. Trezirea impulsiunilor telurice uitate prin proiectarea constantă la suprafața existenței cotidiene determină în conștiința suferindului un proces de re-evaluare a spectrului existenței proprii. În mijlocul agoniei întru mistuire ce-i sfredelește corporalitatea, spiritul său nu doar se restrânge concentrat la sine dar se și
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
surprinse pot fi exploatate în demersul istovitor al apropierii de normalitate și al imitării atitudinilor sale. Acest demers este, în esență, unul de adâncire al conștiinței în mereu noi potențe și variante ale ființării precum și ale multiplelor conexiuni ce pulsează teluric legând fragmente de existență aparent îndepărtate. Zăbovirea în preajma detaliului aduce ca efect, de multe ori neintenționat, nevizat dintru început, creșterea sensibilității conștiinței pentru meta-realitate. Cel lovit de suferința deficiențelor corporale se comportă astfel, adesea, asemeni unui artist ce descoperă o
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
unor fenomene și implicații afective care se întind dincoace de cuvântul limbajului comun. Desigur că sublimarea rostirii întru spirit pe care o exersează discursul poetic poate revela fascicole și străfulgerări din sferele cele mai adânci ale interiorității umane, din energia telurică ce poartă profunzimea de duh a ființei umane. Dar poezia este un har ce rareori zăbovește peste ființarea extenuată a omului prăbușit în profan iar ne-poeticul, grotescul înveșmântat în sluțenia unei materii ce eclipsează spiritul își manifestă dominarea peste
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și își asumă transcendența ca temelie învăluitoare a imanentului spre care trebuie să-și proiecteze individualitatea ca uultimul țărm al posibilei eliberări și restaurări suprași metafizice. Pulsează aici speranța în realitatea unei armonii infailibile, de ne-atins pentru spectrul negativităților telurice și incompatibilă cu tentațiile coruptibile ale relativităților profane. Această ordine ce include imanentul învăluindu-l din ascuns dă sens și semnificație suferinței de natură spirituală, o postulează drept un act, o experiență maximală extremă prin intensitate dar care nu se
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
uman spre artificii de suprafață, spre ornamentări ce seduc întru banalitatea și superficialul unei rătăciri în narcoza trecerii mundane. Prin suferință, omul cunoaște coborârea în propriile profunzimi, metamorfozele impuse de reîntâlnirea cu sensul său primordial, cu vocația și destinul său teluric, cu albia spre care ar fi trebuit dintru început să-și reverse substanța solară a ființei sale așezată ca enigmă între adâncurile și înălțimile aceluiași infinit. Naivitatea, credulitatea stridentă cu care prezența umană își ancorează resursele ontice în oferirea de
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ca repere ireversibile ce mărginesc și încadrează prin forța pulsativă a nesfârșirii lor. Spre ele se îndreaptă privirea conștiințelor îndurerate ca temelie ce susține dar și reechilibrează într-un sfârșit tainic dinamica imanentului. Această dinamică rezonează ascuns în fluctuațiile sale telurice cu transcendența intuită de suferind ca instanță generatoare, imperativă și izbăvitoare în raport cu grosierul metafizic al mundaneității cotidiene. Mâinile ce par a implora în agonie, percepția aprofundată a detaliului sau al dualismului bine-rău drept constantă pentru realitatea umană implică, așadar, nu
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]