1,575 matches
-
și diminuarea acestora. De aceea, consider că noul concept al ideologicului "bine temperat" poate servi drept instrument analitic și test al rezonabilității partidelor, ideologiilor și oamenilor politici. Ideologicul "bine temperat", un test al rezonabilității politice A face din ideologicul "bine temperat" un test al rezonabilității partidelor, ideologiilor, oamenilor politici înseamnă, în opinia mea, a identifica marja de normalitate a eșichierului politic, în particular, a celui din România de astăzi. Dar, ce înseamnă rezonabilitate politică și cum ar putea fi aceasta testată
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
rezonabilității partidelor, ideologiilor, oamenilor politici înseamnă, în opinia mea, a identifica marja de normalitate a eșichierului politic, în particular, a celui din România de astăzi. Dar, ce înseamnă rezonabilitate politică și cum ar putea fi aceasta testată prin ideologicul "bine temperat"? Diferențele semantice dintre termenii "rațiune", "rațional" "rezonabil" induc ideea că rezonabilitatea este capacitatea de a folosi rațional rațiunea, de a o folosi moderat și eficient, fără excese, în corelațiile sale firești cu alte dimensiuni psihice (afectele și sentimentele), trăsături caracteriale
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
și receptivitate în identificarea temelor și problemelor, raționalitate în urmărirea scopurilor, flexibilitate și adecvare în alegerea mijloacelor, intuiție și inteligență în tratarea aliaților și adversarilor etc. să vedem, în continuare, cum ar putea fi testate toate acestea prin ideologicul "bine temperat". Plec de la ideea conform căreia, rezonabilitatea politică presupune implicarea necesară a raționalității în acțiunea politică. Implicarea raționalității înseamnă participarea gândirii, prin ipostazele sale, la acțiunea politică. Participarea gândirii la o anumită acțiune politică se realizează prin implicarea în grade variate
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
anumită raționalitate exersată într-o manieră specifică, în funcție de specificul ipostazei. Numai ideologicul, prin caracterul său paralogic, distorsionat și distorsionant, angajat și angajant este chemat și este în măsură să ofere gradul rezonabilității politice. Numai prin situarea pe pozițiile ideologicului "bine temperat", originat în paralogic și implicat direct în acțiunea politică, se pot estima, în măsura deschiderii sale relative față de raționalitatea specifică a celorlalte ipostaze ale gândirii, totodată interfețe ale realității, rezonabilitatea acțiunilor unui partid sau om politic, ale unei ideologii sau
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
direct în acțiunea politică, se pot estima, în măsura deschiderii sale relative față de raționalitatea specifică a celorlalte ipostaze ale gândirii, totodată interfețe ale realității, rezonabilitatea acțiunilor unui partid sau om politic, ale unei ideologii sau doctrine etc. Deschiderile ideologicului "bine temperat" față de raționalitatea naturală a protologicului, raționalitatea sistematică a logicului și cea reflexiv-interpretativ-normativă a metalogicului îi conferă acestuia capacitatea testării rezonabilității elaboratelor ideologice și a acțiunilor politice. Dar, cum se poate produce, efectiv, această testare? În opinia mea, prin ipostaza protologicului
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
cum se poate produce, efectiv, această testare? În opinia mea, prin ipostaza protologicului deschidem poarta realității cotidiene, prin ipostaza logică exersăm raționalitatea, iar prin cea metalogică aspirăm spre valorile spirituale și conduita morală. În acest fel, prin practicarea ideologicului "bine temperat" ne putem conecta la realitate, raționalitate și morală. Aceste trei dimensiuni oferă celor ce se situează pe pozițiile ideologicului "bine temperat" șansa testării rezonabilității politice a partidelor, ideologiilor, acțiunilor sau, pur și simplu, a oamenilor politici. Oricare dintre acestea pot
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
raționalitatea, iar prin cea metalogică aspirăm spre valorile spirituale și conduita morală. În acest fel, prin practicarea ideologicului "bine temperat" ne putem conecta la realitate, raționalitate și morală. Aceste trei dimensiuni oferă celor ce se situează pe pozițiile ideologicului "bine temperat" șansa testării rezonabilității politice a partidelor, ideologiilor, acțiunilor sau, pur și simplu, a oamenilor politici. Oricare dintre acestea pot fi evaluate, din punctul de vedere al rezonabilității, prin filtrul ideologicului "bine temperat" și plasate pe o scală, între realism-nonrealism, rațional-nonrațional
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
celor ce se situează pe pozițiile ideologicului "bine temperat" șansa testării rezonabilității politice a partidelor, ideologiilor, acțiunilor sau, pur și simplu, a oamenilor politici. Oricare dintre acestea pot fi evaluate, din punctul de vedere al rezonabilității, prin filtrul ideologicului "bine temperat" și plasate pe o scală, între realism-nonrealism, rațional-nonrațional, moral-imoral. "Geometria variabilă" a unui posibil spațiu politic românesc Deficitul ideologic din România postcomunistă se datorează, după cum am demonstrat, nu numai inapetenței politicienilor pentru sistemele ideologice, ci și limitelor conceptului tradițional de
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
mea, această schimbare înseamnă, trecerea de la descriptivismul superficial, repetitiv și steril și de la propaganda partidocratică, manipulatorie și dogmatizantă, la evaluarea și autoevaluarea rezonabilității partidelor, ideologiilor și oamenilor politici prin asumarea paradigmei părților și a întregului și a conceptului ideologicului "bine temperat". Altfel spus, implicarea politică rezonabilă, interesul firesc al partidelor, ideologiilor, oamenilor politici pentru pârghiile și mecanismele reglator-distributive ale puterii ar trebui dublate de cercetarea și evaluarea raporturilor pe care toți acești actori politici le întrețin cu realitatea, raționalitatea și moralitatea
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
oamenilor politici pentru pârghiile și mecanismele reglator-distributive ale puterii ar trebui dublate de cercetarea și evaluarea raporturilor pe care toți acești actori politici le întrețin cu realitatea, raționalitatea și moralitatea. Asumarea paradigmei părților și a întregului, precum și a ideologicului "bine temperat" ca atitudine personală și colectivă ar ajuta, în opinia mea, evaluării și filtrării comportamentelor și proceselor politice, ideologiilor și programelor, partidelor și oamenilor politici testând, astfel, normalitatea vieții politice dintr-o societate. Prin asumarea acestor instrumente conceptuale întemeiate pe educația
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
instituționale se izbesc de dificultăți psihologice și tare caracteriale acumulate în timp, pe fondul unor carențe instructiv-educaționale contabilizate de-a lungul generațiilor (Stoica și Aligică 2009). Putem aprecia, așadar, prin paradigma părților și a întregului și prin grila ideologicului "bine temperat", dinamica partidelor și ideologiilor. În contextul României partidocrației și deficitului ideologic, zona reformist-moderată a funcționat în deceniul 1990-2000 sub parametrii necesari tranziției. În schimb, zonele radicală și extremistă și-au făcut simțită prezența sporadic și violent. Preponderent sub impactul factorului
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
și violent. Preponderent sub impactul factorului extern, zona reformist-moderată a fost mai activă în deceniul următor (Radu 2003). Cum am putea diferenția, efectiv, aceste zone politico-ideologice? În universul tensionat al politicii, paradigma părților și a întregului, ca și ideologicul "bine temperat", pot fi utilizate în testarea rezonabilității partidelor, ideologiilor, oamenilor politici prin abordarea unor clivaje intra-politice importante ce pun în lumină raporturile actorilor politici cu realitatea, raționalitatea, moralitatea. În opinia mea, politica și politicianismul; puterea ca scop și puterea ca
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
În opinia mea, politica și politicianismul; puterea ca scop și puterea ca mijloc, politica puterii și politicile publice sunt clivajele ce pot face diferența dintre normalitatea și anormalitatea politică. Din perspectiva paradigmei părților și a întregului și a ideologicului "bine temperat", căderea politicului în politicianism presupune dezechilibrarea raporturilor dintre parțialitățile sociale, dintre acestea și întreg, ca și pervertirea naturii moral-civice a politicului, alterarea esenței sale rațional-practice, denaturarea modalității constituțional-legitimizante, abandonarea finalității social-reglatoare. Dacă politicul este raționalitatea practică la nivel societal (social-global
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
practica politicilor publice, la care se adaugă tarele de caracter, fac din politicile publice, pe nedrept, "cenușăreasa" politicii. Necesare și interesante, eventualele testări ale rezonabilității politice prin studii de caz, cu ajutorul paradigmei părților și a întregului și a ideologicului "bine temperat", ar depăși scopul și cadrul acestui eseu. Aici și acum, am exprimat doar urgența și cerințele minimale ale unei anumite opțiuni epistemologice, culturale și politice. O opțiune pentru acele valori și principii ce s-au decantat în complicata istorie a
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
opțiune pentru acele valori și principii ce s-au decantat în complicata istorie a civilizației euro-atlantice, originată în spiritualitatea iudeo-creștină, filosofia clasică elenă, dreptul civil și res publica romană. De fapt, prin paradigma părților și a întregului, conceptul ideologicului "bine temperat" și testul rezonabilității politice, pledez pentru o politică a decenței și măsurii. O asemenea politică poate părea, unora, o cerință de bun simț, banală chiar, altora, probabil, o utopie. Nici banală, nici utopică, politica decenței și măsurii este una necesară
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
gândirii politice. București: Humanitas. Noica, Constantin. 1998. Devenirea întru ființă. Încercare asupra filosofiei traiționale. Tratat de ontologie. Scrisori despre logica lui Hermes. București: Humanitas. Pasti, Vladimir. 1995. România în tranziție. Căderea în viitor. București: Nemira. Pavel, Dan.2010. Democrația bine temperată. Studii instituționale. Iași: Polirom. Preda, Cristian și Sorina Soare. 2008. Regimul, partidele și sistemul politic din România. București: Nemira. Radu, Alexandru. 2003. Partidele politice românești după 1999. București: Editura Paideia. Rokkan, Stein. 1970. Citizens, Elections, Parties, New York, Oslo: David McKey
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
șii culturale, Iași: Editura Polirom. Mungiu Pippidi, Alina (coord.). 1998. Doctrine politice. Concepte universale și realități românești, Iași: Editura Polirom. Mungiu Pippidi, Alina. 2002. Politica după comunism. Structură, cultură și psihologie politică, București: Editura Humanitas. Pavel, Dan. 2010. Democrația bine temperată. Studii instituționale, Iași: Editura Polirom. Preda, Cristian. 2002. România postcomunistă și România interbelică, București: Editura Meridiane. Pușcaș, Vasile. 2007. România și iar România. Note pentru o istorie a prezentului, Cluj Napoca: Editura EIKON. Pușcaș, Vasile. 2008. Teme europene, Cluj Napoca: Editura EIKON
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
-ai știut s-o potrivești" sau " Sunetul trebuie-un ecou al sensului să fie". Adaptarea formei la conținut este una din regulile clasicismului, care se subsumează principiului mai larg al verosimilității. Revenind la actul critic, se sugerează adoptarea unei atitudini temperate, prin evitarea extremelor și a unilateralității, care este văzută drept rodul unei îngustimi nejustificate și neproductive a spiritului: " Nu cerceta de-nțelepciunea-i veche-or nouă, / ci prețuiește adevărul și-acuză impostura."160 Dincolo de exprimarea unor principii profund clasice, care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
un critic. Incipitul acestei ultime secvențe are în centru sintagma "critică morală", conturându-se astfel ideea corectitudinii din punct de vedere etic. Astfel, dincolo de intuiție, judecată și cunoștințe, criticul trebuie să se subsumeze adevărului și purității, să fie modest și temperat. Iată idealul moral al clasicismului. În aceeași linie, portretul criticului model mai include plăcerea de a educa, trebuind ferită totuși de orgoliul unei cunoașteri absolute, renunțarea la ambiții sau mânie, adoptarea sincerității și a unei severități în limitele umanului, capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
secolului al XIX-lea, identificându-se etapa numită High Romanticism romantism "înalt" pentru care autorul folosește prescurtarea HR, caracterizat prin radicalism ideologic, coerență, vizionarism, integrarea contrariilor și romantismul de tip Biedermeier ale cărui coordonate vizau integrarea valorilor domestice, idilismul, pasiuni temperate, confort spiritual, militantism. Această variantă de romantism "modificat și liniștit",199 care depășește tensiunile puternice ale fazei inițiale, intrând sub semnul adaptării, se manifestă cu precădere în literaturile est-europene unde, de altfel, reprezintă singura formă a curentului, lipsind etapa anterioară
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de rând, surprinși în mediul cotidian. Evoluția personajelor din acest tip de povestiri este, evident, legată de difuzarea masivă a pornografiei, ea însăși legată de creșterea în importanță a păturilor mijlocii, care aderă la scară largă la o morală hedonistă temperată, din ce în ce mai curajoasă datorită pilulei contraceptive, care deculpabilizează activitatea sexuală. La nivelul intrigilor, se înregistrează o evoluție de același ordin, care sporește distanța dintre universul pornografic și cel al poveștilor deocheate, dominant, de exemplu, în fabliaux sau în Decameron, cu pățaniile
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
mecanismele și resorturile proprii de funcționare, ca în articolul Călcâiul lui Ahile, unde se radiografiază poezia lui Mircea Ivănescu, sau în tripticul dedicat romanelor lui Paul Georgescu. Alteori, din volutele comentariului se conturează portrete reușite: Cornel Regman este „mușchetarul bine temperat”, în Bogza precursorul pare că defilează impetuosul poet avangardist care tocmai publicase versurile ce aveau să îl ducă la un proces de atentat la moravuri. Textele critice se ordonează în funcție de apariția scrierilor selectate (poezia Danielei Crăsnaru, un roman al lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290376_a_291705]
-
așa încât, lipsită de substanța dramaticului contrast (raportarea, prin detașare și înălțare superbă, la infernul mundan), poezia lui e lipsită și de fundamentul filosofic-vizionar. Poate și de aceea vitalismul său este atenuat, ca și exuberanța formelor - ce rămân ale unui meridional temperat, trăind discret voluptatea luminii solare și a succedaneelor ei -, sclipiri de calcare și irizări de suprafețe marine, „pulberea de azur” a nisipurilor Balcicului, într-o suită de acuarele ținând echilibrul între grație și sobrietate, între evanescența simbolistă și fermitatea parnasiană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
pentru meditația lirică de totdeauna. Din perspectiva ei, polaritatea viață-moarte, terestru-spiritual capătă un relief memorabil. Particularitatea acestei rostiri este că într-o formă echilibrat melodioasă, calm elegiacă, de felul unui blând și inofensiv murmur abia dacă muzical, spune lucruri deloc temperate, neliniștitoare, dureroase. Materialitatea percepțiilor directe se filtrează în sunete de o mare puritate. Înăbușirea conținutului dramatic într-o formulare dulce somnolentă este de un neașteptat efect. LUCIAN RAICU SCRIERI: Persoana întâia plural, pref. N. Manolescu, București, 1964; Călcâiul vulnerabil, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
regat ceea ce s-a propus să fie denumit mai comod cu numele de "țară" explică destul de bine structura diversă, care prezenta atunci pe cea a țărilor continentale, relativ mai mult unificată: Franța. Principalele trăsături relevă adevărata situație, anume existența "monarhiei temperate" sau cea de "a doua feudalitate"22. Principii, care fiecare în teritoriul lor realizează aceeași operă de centralizare antifeudală și de simplificare administrativă ca și regele Franței pe domeniul său, nu sunt feudali "de un nou tip". Ei sunt, ca
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]