918 matches
-
Lucrurile au mers ca de obicei până în 2049, când atenția lumii a fost atrasă de o nouă boală ce era atât de perfidă și greu de controlat încât a devenit curând cea mai temută maladie din istorie. Și pe cât de temută era, pe atât de complicat îi era numele, așa că oamenii i-au mărit faima numind-o simplu Boala Neagră. Și cum numele simple date unor treburi complicate de obicei le complică și mai mult, acest caz nu a făcut excepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
le cumperi, dar nu le ai în realitate și nu te poți folosi de ele la momentul potrivit. Oamenii șovăie mai puțin atunci când este vorba să facă rău unuia care și-a câștigat iubirea celorlalți, decât altuia care se face temut, pentru că iubirea se păstrează prin legătura obligației, și, cum oamenii sunt răi, aceasta poate fi oricând ruptă atunci când intră în joc folosul tău particular; în schimb, teama se păstrează prin frică de pedeapsă, care nu-l părăsește niciodată pe om
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
răi, aceasta poate fi oricând ruptă atunci când intră în joc folosul tău particular; în schimb, teama se păstrează prin frică de pedeapsă, care nu-l părăsește niciodată pe om. Cu toate acestea, principele trebuie să se facă în așa fel temut, încât, dacă nu-și câștigă iubirea supușilor, să evite însă ura lor. Se pot împăca foarte bine cele două lucruri, adică să fii temut și să nu fii urât; lucrul acesta se va întâmpla întotdeauna dacă principele se va feri
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Este însă evident că lista întocmită de doctorandul bucureștean se referă numai la factorii capabili să influențeze ivirea și desfășurarea epidemiilor, iar nu la substratul etiologic al holerei. Omologarea în 1884 a vibrionului ca agent cauzal al acestei atât de temute boli infecțioase a permis stabilirea unei distincții hotărâte între cauzele determinante și cauzele "ajutătoare" ale declanșării epidemiilor. Dar a trebuit să mai treacă o vreme până când toți medicii s-au declarat de acord cu această distincție. Îndată după punerea în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Doctorul mi-a zis că această aglomerare a orașului în momentul de față va cauza inevitabil o reizbucnire a epidemiei, ce ar putea să capete o formă mai supărătoare decât cea pe care a avut-o până acum"420. Totuși, temuta holeră n-a cunoscut o recrudescență însemnată în toamna anului 1854 la București, dimpotrivă, ea atenuîndu-se pe măsura apropierii sezonului rece. Câteva date ne mai sunt furnizate - în mod curios! - de către oficialul ieșean "Gazeta de Moldavia". Astfel, în numărul din
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
infanterie. Întâlnim aici notații tot mai frecvente privitoare la apariția printre ostași a unor cazuri suspecte de holeră. De remarcat că, la început, atât comandanții militari, cât și medicii regimentului se arătaseră puțin dispuși să considere că este vorba de temuta contagiune. Doctorii "au ținut-o una și bună cu gastro-enterita lor, zile întregi, până au început să cadă câte cincizeci [de soldați] pe zi, pîn-a venit primul examen bacteriologic cu "microbul virgulă"... Pentru igiena trupei a fost regretabilă eroarea medicilor
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
vremurile acelea. Atunci se simțise liber, fusese singura perioadă din viața sa când putuse să facă ce voia el. Mă rog, existau niște constrângeri ale regulamentelor militare, dar nu de ele se plângea. Fusese căpitan în una din cele mai temute armate din lume, cea sovietică. Avusese în subordine un detașament din trupele de asalt. Primise misiuni dificile și nu neapărat în conformitate cu Convenția de la Geneva, însă de fiecare dată se achitase de ele cu succes. Acolo unde era trimis, făcea ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai mărunt cătun, de la o graniță la cealaltă. Boris Fiodorovici Godunov, fiul unui mărunt nobil scăpătat, și-a început cariera militară ca arcaș în armata rusă. La numai un an după ce participă la campania de la Serpeisk, devine membru activ al temutei Opricina și se căsătorește cu Maria Skuratova, fiica lui Ivan cel Groaznic. Un deceniu mai târziu, țarul Ivan cel Groaznic o alege pe fiica lui Godunov drept soție pentru fiul său Fiodor. Țareviciul era plăpând, bolnăvicios și cu vădite probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la Strickland o forță solidă care-l atrăgea pe olandezul gras, în ciuda voinței lui, așa că se întorcea, gudurându-se ca un câine sfios, deși știa că singurul salut care avea să-l întâmpine avea să fie tocmai lovitura cea mai temută de el. Nu știu de ce mă suporta Strickland. Relațiile noastre aveau ceva ciudat. Într-o bună zi mi-a cerut să-i împrumut cincizeci de franci. — Nici prin cap nu mi-ar trece una ca asta, i-am răspuns. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și al evlaviei, se socotea un om chiar credincios și nu se știa că păcătuise chiar greu, de multe ori, în viață. Mai mult, cunoscând, după cum am mai spus, învățătura creștină, el știa limpede ce le așteaptă pe sufletele sinucigașilor: temuta damnare eternă! Însă acesta deloc nu era de condamnat, căci el nu-și dorea altceva, decât un singur lucru: căutarea absolutului și aflarea lui, care, de altfel, constituia rostul pentru care lupta, dar cu ce preț se putea obține... Totuși
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sculptorilor ce lungime trebuia să aibă nasul și ce lărgime trebuia să aibă gura, cât trebuia să măsoare gâtul, picioarele, pieptul, fruntea? Mai târziu, lucrurile au devenit evidente. Procust n-a mai stat, ca în antichitate, pe la răspântii, hulit și temut. A ajuns, oficial, profesor. A îmbrăcat redingota și, în loc să mai pună mâna pe satâr, le-a explicat artiștilor cum să taie singuri "prisosurile". El a ținut prelegeri la Academia lui Colbert despre limitele inspirației artistice și a întemeiat chiar o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
picioarele lungi ale insectelor dărâmă fortificații întregi, antenele lor tăioase fac măcel în rândul femeilor și bebelușilor maimuțelor nancy ma, gurile flămânde ale uriașelor săritoare fac prăpăd în lanurile de grâne ale maimuțelor cu gât roșu. hanuman, împreună cu cei mai temuți membri ai forțelor speciale ale speciei, luptă vitejește, însă pierderile lor sunt uriașe. nouă deasupra: în semn de rămas bun, stolul de vrăbiuțe-soldat formează pe cer imaginea prințesei inimii tale, îți dă șansa să o vezi aproape aievea pe luo
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
restul trupului. — La dracu, dragă, pleacă, mi s-a părut mie că aud. O, și tu, câine nou uman. * Stau acum în camera mea de la Ashbery, prins în ochiurile de rețea ale unei noi greți, de mult amânată, de mult temută. Beam scotch și citeam Banii. M-am ridicat. Pe picioarele mele leneșe și cu mâinile mele leneșe am luat un pix, o coală de hârtie, Dicționarul. Am scos calmantele pe care mi le dăduse Martina. Mi-a spus că produc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a invitat și am colaborat până la decesul său și al monahiei Constantinescu, energica realizatoare administrativă a revistei, după care Gândirea nu a mai avut un plin de inițiativă și curajos continuator și centru polarizator, Ovidiu Papadima publicase două texte despre temuta închisoare Jilava în care a stat până la procesul din 1954, deci peste 2 ani de la arestare. Aici, în Jilava, a aflat el „vechile priciuri, pe care dormeau întinși, înghesuiți ca sardelele, câte 20-30 de inși pe fiecare, în zilele de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
că Își dau copiii la aceleași școli cu cei pe care Îi toarnă, că au rude la țară, unde se duc de Paște și de Crăciun, să zică „Hristos a Înviat“ și să facă pe Moș Gerilă... Sunt disprețuiți și temuți, cei mai mulți dintre ei sunt izolați, unii Îi Înjură pe față, fără frică, mai ales cumnații, verii, unchii, bunicii... Nu mai e vremea uciderii aproapelui, e timpul disprețului fără nuanțe, așa ne creștem odraslele, așa le trimitem În viitor, ca pe
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
din copilărie, Trecerea anilor era motiv de bucurie. Pentru vârstnici, însă, timpul trece ca un fum, Și le-amintește că s-apropie ultimul drum. Nopți albe Bătrânețea-i mai ușor de suportat Dacă somnul nu este alterat. Cel mai de temut dușman Sunt nopțile albe, cu ochii-n tavan. Pensionarul Este o persoană cu chipul stafidit, Are haine ponosite și spate gârbovit, Cu ușurință-l identifici, de departe: Miroase-a naftalină și-a lehamite. Demnitate Mulți din cei ce poartă povara
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
domina partea de apus. Dincolo de șanțul de apărare curgeau, puternice și calme, apele de culoarea fierului ale unui fluviu foarte lat. Pe celălalt mal, departe, se întindeau păduri nesfârșite. „O viziune imperială“, spusese tatăl său. Tatăl său era tânărul, dar temutul dux Germanicus și comanda cel mai puternic grup de soldați care, din Britannia până la Euphrates, supravegheau granițele imperiului, o adevărată mașină de cuceriri în care erau grupate opt legiuni foarte pricepute. Dar în grandiosul praetorium din centrul castrului, care - potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ani de când stă pitită acolo și-l pune de fiu-său să facă ce vrea ea. Băiatul întrebă: — Dar cine e fiul ei? Îl priviră deconcertați și uimiți, apoi potcovarul murmură precaut, ca pe un lucru murdar, numele celui mai temut om din lume: — Tiberius. Împăratul. Ceilalți tăcură. Copilul se simți umilit că era singurul din castrum care nu știa asta. Nu mai întrebă nimic. Un grăjdar îi spuse, căutând parcă să-l consoleze, că Maștera era foarte bătrână. — O fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Era de-ajuns pentru a înțelege periculosul lor consens. Germanicus tăcea, pentru că oamenii lui spuneau adevărul. — Tu comanzi cele mai puternice legiuni ale imperiului, strigau, nu-i poți lăsa să ți le ia așa... Erau acolo, în primul rând, tribunii temutelor legiuni a Treisprezecea, a Douăzeci și doua, a Unsprezecea. — Am îngenuncheat mii de germani. Crezi că n-o să putem băga spaima în șase sute de senatori bătrâni? Se auzi, mai puternic decât celelalte, glasul unui tribunus: — Împăratul e ales de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu și-ar fi închipuit că ar fi fost cu putință. „E o întâlnire cu Roma cum n-a mai fost vreuna până acum“, își mărturiseau unii altora. Pentru prima oară imperiul era personificat de un tânăr luptător victorios și temut, care, totuși, pe lângă moștenirea nemiloasă a lui Augustus, o avea și pe aceea mitică a lui Marcus Antonius, singurul roman care plănuise să unească puterea Romei cu culturile Orientului. Poate din cauza legendei țesute în jurul numelui lui Germanicus, poate din cauza capacității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o susțină pe Plancina chiar și în fața senatorilor înmărmuriți. „Nu s-a văzut vreodată“, spuneau romanii, „o rudă apropiată a victimei care să-i apere cu atâta fervoare pe ucigași“. S-au găsit argumente subtile și, în cele din urmă, temuta Plancina fu absolvită, ba chiar îi fu salvată și averea. Drusus comentă plin de ură: — A fost o înțelegere între cele două ucigașe, peste cadavrul lui Calpurnius Piso. Povestea Juliei În reședința istorică de pe clivus Vaticanus, în faimoasele grădini de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
numai Tiberius și victimele lui le cunoșteau. Numele lui era Nevius Sertorius Macro; se născuse în munții din Alba Fucens, puternica fortăreață, așa-numita arx, inima strategică a Apeninus-ului central, aflată la nouăzeci de mile de Roma, unde staționau două temute legiuni, A Patra și Martia, însă cunoscută mai ales ca închisoare de stat. În subteranele ei, îngropate iarna în zăpadă, muriseră Perseus, regele Macedoniei, după șase ani în care nu văzuse lumina soarelui, și Sifax din Numidia. Sertorius Macro se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o evadare sălbatică, cauza stupidă a distrugerii lor. Callistus nu se întoarse. Soarele apuse, marea deveni întunecată, aerul era aproape rece. Își făcu în schimb apariția, coborând greoi scările, prefectul Macro. Gajus Caesar deschise larg ochii, își dădu seama că temutul praefectus îl văzuse mai întâi, pe când el stătea acolo, pierdut. De această dată, când trecu prin fața lui, Macro își înfrână graba brutală într-un calm ostentativ. Îl privi și zise: Când mă întorc, aș vrea să găsești puțin timp ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și, în liniștea adâncă a aulei, declară: — Candidatul vostru nu are vârsta potrivită pentru o asemenea putere. Știu că sunt singurul care are curajul s-o spună, sublinie, privind în jur. De obicei intervențiile sale erau în contratimp, calculate și temute. Glasul lui era un amestec de sunete tăioase, întotdeauna profund, adesea ironic. Acum însă, prietenii și dușmanii îl ascultau în liniște, iritați, pentru că, deși cu multă greutate, ajunseseră la o înțelegere. — Tinerețea lui Gajus Caesar, dinaintea noastră, a bătrânilor senatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
optimates că tânărul Împărat ceruse informații despre actele proceselor instituite de Augustus împotriva Juliei și a prietenilor acesteia, precum și de Tiberius împotriva familiei lui Germanicus și a partizanilor săi. Procesele acelea fuseseră o chestiune sinistră, secretă; se publicaseră doar sentințele temutei Arhive, și nici acelea întotdeauna. — Dar am găsit puține documente, și ele în dezordine, se bâlbâia funcționarul. Vestea îi făcu pe cei care o auziră să se oprească la mijlocul scărilor; cu o speranță plină de neliniște, se întrebară unii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]