865 matches
-
-ul cârciumii, vedeam gărgăunii din capul lui Gustav și undele browniene, toate învelite de solzi în progresie geometrică, numai că la el erau în regresie aritmetică, sensul era schilodit, pricepeam după natura culorilor, unele tindeau spre absolut, altele aveau parfumul tenebrelor umane. Din stadiul de invizibil, analizam fără să vreau stadiul vizibil. Și ei mă vedeau prin ochiul lui Gustav, care vorbea despre mine. Și, într-adevăr, aveam numărul, cantitatea și culoarea ideilor expuse de el. Prezentarea fiind făcută, n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acesta preia inițiativa cu dezinvoltură și curaj într-un moment de cumpănă. Deși lanterna funcționa bine și era setată pentru putere maximă, întunericul nu se risipea. Părea că începuse să-i placă să lâncezească între acele patru ziduri și în tenebrele ce se întindeau sub ele. Intrasem cu grijă, uitându-mă în fiecare parte, examinând fiecare colțișor care era dezvăluit de lumină. Mă mișcam cu precauție, atent la fiecare pas, la fiecare mișcare. Deoarece încăperea era mică, le-am făcut semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
că zidul era de fapt o ușă. Trebuia să fie mascată, dar arhitecții intrării nu s-au gândit, probabil, să sigileze total ușa. Credeau că vechiul imperiu va dăinui totdeauna și că nu aveau de ce să ascundă o intrare în tenebre. Au greșit. Acum, greșeala lor era salvarea noastră, căci spărgând-o am aflat niște scări care coborau în adâncul pământului. Drumul era luminat, dar nu am pătruns înăuntru. Chiar dacă curiozitatea mă împingea să-i dau satisfacție, mi-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în ultimul timp au devenit din ce în ce mai eficienți la distrus, nu la reconstruit. Umblă niște zvonuri de la căderea imperiului, conform cărora Guvernul a capturat niște Vagabonzi ai fostelor gărzi imperiale și i-a antrenat special pentru a-i lăsa în aceste tenebre pentru a le păzi. Vagabonzi? Povești de adormit copiii! Vagabonzii sunt niște câini puțin mai speciali decât ceilalți, căci ei pot supraviețui în condiții mai vitrege și un timp mai lung. Atât și nimic mai mult. Greșești! Sunt niște animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
prevenit decăderea Imperiului. Și încă un lucru... Împăratul e mort. De cine să mai asculte acești Vagabonzi care oricum nu există? Presupun că vă dați seama că în toți acești ani ar fi găsit o cale să iasă din aceste tenebre și fiți siguri că ar fi atacat pe oricine ar fi încercat să blocheze căile de acces și, cum Guvernul a făcut această treabă foarte rapid și fără nici măcar o pierdere, aceste fiare miraculoase nu există. Clar? Se lăsă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tăcere, fiindu-ne teamă, parcă, să nu trezim vreun coșmar adormit de vreme în aceste tuneluri demult părăsite de către cei vii. Parcă începeam și eu să cred în Vagabonzi. Din când în când, ecoul vocii mele se mai auzea în tenebrele aparent nesfârșite. "Tu, aici!" Astea erau singurele cuvinte care se auzeau. Tuturor ne era frică de necunoscutul spre care ne îndreptam, iar pe mine mă rodea îndoiala. Dacă nu era acesta drumul pe care trebuia să apucăm? Din câte îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în perimetrul colegiului! Înaintând cu grijă, după vreo cincizeci de metri, am dat într-un alt tunel, mult mai mare decât cel în care fusesem înainte și mult mai prost întreținut. Becurile erau la mare distanță unul de celălalt, iar tenebra era prost îngrijită, mai bine spus, nu era deloc îngrijită. Mai mult, mirosul de care ne-am ferit la intrare persista în această parte a sistemului de caverne. Pe mijlocul tunelului era un tub de mari dimensiuni, având în diametru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de déjà-vu începu să mă cuprindă. Parcă am mai fost pe aici cândva. CÂND? Unde scările se terminau începea un coridor ai cărui pereți erau negri. Începea să-mi fie un pic frică. Oare mai era ceva aici, jos? În tenebrele pământului? Am înaintat timid, temându-mă să nu cad în vreo prăpastie imaginară. Lumina din camera de deasupra pătrundea într-o oarecare măsură și jos, dar nu îndeajuns și se părea că acum nici nu vedeam chiar așa de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
autentică și rezistentă la „rostogolirea timpului”, cum Îi place autoarei să se exprime. Prof. univ.dr. Mihai Păstrăguș Ca o seară de jertfă... Ia-ți partea de glorie, “seară de jertfă”, seară de extaz, clipă rămasă să-și plângă cernerea În tenebrele timpului. ** Când soarele va coborî peste crestele Înaltului entuziasm, când umbrele serii se vor așeza la povești, ecourile zilei se vor stinge și tăcerea se va lăsa peste toate, ca o rană deschisă, abisală... ** Când zorii Își vor spăla trupul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
strălucire. Ah! Cum Îmi arde sufletul, cum Îmi vine să strig și să Învinuiesc Creatorul de cea mai Înaltă trădare și minciună... „Ia-ți partea de glorie, “seară de jertfă”, seară de extaz, clipă rămasă să-și plângă cernerea În tenebrele timpului.” ( ca o seară de jertfă) În cursa pentru „vârful lanțului trofic“ (o specie temută de „prădători”) Să fie ei aleșii? Umbrele trecutului par a fi atât de pregnant reflectate În oglinda viitorului. Să trăim În fiecare zi cu spaima
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mereu prezentă În conștiința omului, sporește acestuia valoarea intelectuală, Însemnătatea, Înălțându-l deasupra tuturor lucrurilor. Cultura este cea care te ajută să-ți găsești adevărata identitate, să-ți făurești un chip În ochii lumii, un destin Într-o lume a tenebrelor, Într-o lume labirintică... (Thomas Mann). Pentru a deveni un bun orator este nevoie de cunoștere, de purificarea spiritului, de educație literară. Omul, această ființă superior Înzestrată, este predispusă la trăiri complexe, de mare rafinament. Cum ar fi putut să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
i se manifestau printr-un necontenit noian de senzații câtuși de puțin firești, încât îi puneau inconștient în mișcare buzele tremurânde, murmurând ceva neînțeles și vag. Deloc nu înnebunise, și nici, de visat, nu visa, dar imaginea aceea plină de tenebre era un lucru cu totul nou pentru dânsul. De unde venise? Și, mai important, ce anume dorea aceasta de la el, de fapt? Trecuseră, în felul acesta, câteva clipe, dar, pentru el, era prea mult deja. Situația scăpase grav de sub control, nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
al doilea loc: sacra-mamă a broaștelor țestoase te binecuvântează, ea te-a sprijinit serios să construiești mica ta lume, te-a lăsat să transformi carapacea ei de deasupra în cer, trupul ei în pământ și carapacea ei de dedesubt în tenebrele unde nimeni nu dorește să ajungă, a acceptat să rămână nemișcată pentru totdeauna, ca lumea ta frumoasă și funcțională să nu se zguduie din temelii, tunetele care apar uneori la miazănoapte sunt generate de scrâșnitul dinților ei uriași. șase în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
un spirit rațiocinant. De unde, reducția epică la două personaje esențiale - celelalte, adiacente, nu deranjează unitatea duală. În simplitatea lui complicată, durerosul monolog din O moarte care nu dovedește nimic stă în cumpănă cu dialogul suferitor din Jocurile Daniei, prin telefon. Tenebre nuanțat detectabile asigură misterul nesfârșit al primului din aceste două romane; transparențe înșelătoare se succed perfect armonic în cel de al doilea. Moderne și fără altă măreție decât proiecția neliniștilor Naratorului, Irina și Dania poartă peplum bine drapat cu fin
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
clanul Mori, luptând și transformând apusul într-un pământ pârjolit? Hikoemon tăcu semnificativ, iar, după o clipă, urmă: — Pe de altă parte, Seniorul Nobunaga a câștigat favorurile împăratului și, de asemenea, iubirea și respectul populației. Națiunea iese, în sfârșit, din tenebrele războiului civil și salută zorii unei noi epoci. Seniorul Hideyoshi este îndurerat de gândul că dumneavoastră și numeroșii oameni deosebiți care vă servesc veți muri. Se întreabă dacă nu ar exista vreun mijloc pentru a evita acest sacrificiu și vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aplicare planul diabolic. Care? Când? Erau și pentru ea încă multe întrebări fără răspuns, dar o dată ce bolovanul se va prăvăli de pe înălțimile pe care-l va urca ea și-l va slobozi, trebuia să ajungă, necondiționat, în cele mai adânci tenebre... trebuia! Nu se putea ca fapta Inei, pe care o socotea vinovata principală de cele întâmplate, să rămână nepedepsită. Nu se putea... Olga tocmai cobora scările de la Poșta Centrală, unde fusese la mama ei să-i ducă un pachețel cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cuvânt mai greu: diabolic...“ În mașină, pe când priveam năuc peisajul din jur, ca-ntotdeauna când mă trezesc în altă țară, Marco a continuat: „Se zice că toate orașele dintre două ape sunt locuri propice vrăjitoriei. Torino e unul dintre ele. Tenebrele lui sunt cu atât mai adânci, cu cât aspectul său pare mai rațional. Căci ce poate fi mai senin decât Alpii înzăpeziți pe care se proiectează spectral orașul? Și, mai ales, decât arhitectura lui riguroasă și clasică? În Torino poți
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
sufragerie și a umplut două pahare cu țuică, unul pentru el, unul pentru Matei, și s-a Întors la căpătâiul lui. Primele hohote de râs se făceau deja auzite, poate că moartea lui Matei Îi Înseninase, luase cu ea În tenebre toate necazurile lor, lăsându-le În sfârșit nonșalanța, nepăsarea, geniul tembel al ignoranților. — Matei, a zis luându-și capul În palme, moartea mi s-a arătat și mie, iar eu am refuzat-o. Nu știu dacă am făcut bine sau
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
mai masivă a vreunei capele, ori de spațiile deschise ale unor podgorii și ogoare. De acum, luminile de pe Ponte Vecchio rămăseseră o amintire și bezna cea mai deplină domnea asupra Întregului cartier, Îmblânzită numai de nimbul lunar. În timp ce Înaintau prin tenebre, Dante simțea o prezență În preajma lor. Perfidă, apăsătoare ca pătura de ceață gălbuie care se ridica din pajiștile ierboase, părea să alunece pe lângă car, Întrupându-se pe măsură ce se adânceau În acel cartier periferic. Era răul. Acel rău venit din afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de greață și Îl dădu la o parte, scârbit, pe omul care Încă șovăia. Voia să rezolve chestiunea cât mai grabnic, pentru a se putea refugia, În sfârșit, Între pereții chiliei sale, În căutarea odihnei. Păși prin naosul cufundat În tenebre, Îndreptându-se spre grupul de bărbați cu torțe care se deslușea pe fundal. — Priorule.. așteaptă! Oprește-te! Din spate, glasul lui Bargello, alterat de spaimă, părea să vină de la mari depărtări. Neîndoielnic, durerea era cea care Îi modifica percepțiile. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
torțele ridicate, În fața unei structuri de stâlpi ce se pierdea În Întunericul din Înalt. Parcă Încercau să lumineze o figură din fața lor: un bărbat Înalt, indiferent la agitația celorlalți. Stătea cu capul Îndreptat spre naos, ca și când ar fi scrutat În tenebre, așteptând sosirea cuiva. Era ceva nefiresc În nemișcarea lui. Parcă un lințoliu Îi acoperea trăsăturile, făcându-le nediferențiate. Bărbatul stătea În picioare, cu mâinile Împreunate la spate. Dante era stupefiat. Pe chipurile zbirilor care se Înghesuiau Împrejur Își citea propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se Îndrepta fără grabă de-a lungul scării, iar apoi se Întoarse În chilie și se așeză la masa de scris, În așteptare. Privirea Îi căzu peste grămada de file la care lucrase pe timpul nopții, Înainte să intre În Împărăția tenebrelor. Dizertația pe care voia să o supună senatului universității din Padova, când avea să Își termine mandatul, se intitula: Întrebare despre apă și pământ. După laurul poetic, această mică lucrare avea să Îi ofere glorie eternă printre Înțelepți. O scrisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Mai Întâi exploră cu luare aminte pardoseala; apoi, ridicând mâna care purta lumina, Începu să examineze din nou mozaicul neterminat. Flacăra dezvăluia, Încetul cu Încetul, unele amănunte ale colosului, fără ca vreodată Întreaga figură să reușească să iasă cu totul din tenebre. Ceva se schimbase. Observă o grămăjoară de plăcuțe și de praf de var aflată pe jos; apoi, ridicându-și privirea, zări niște semne evidente pe suprafața desenului, spre centru, ca și când cineva s-ar fi străduit de zor să Îl șteargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
morți laolaltă, se gândi Dante, ca În rotirile unui dans macabru. Poate că era un lucru bun faptul că acel spectacol Înfiorător era ascuns de vederea oneștilor cetățeni. Poate că vechii persani aveau dreptate: exista, Într-adevăr, o regiune a tenebrelor sustrasă ochiului luminos al lui Dumnezeu, un loc unde chiar și puterea lui ceda locul mizeriei cărnii. Revăzu atmosfera apăsătoare din cripta de la San Giuda. Ce deosebire exista Între trupurile la care se uita acum și acelea descompuse și mumificate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Aștrii, trupul vizibil al vechilor seminții adormite, Îi vor indica momentul Maestrului, prin mișcările lor. Începând cu steaua serii, cvintuplul simbol al stăpânei Îngerilor. Dante era scandalizat. Nu exista nimic creștin În cuvintele lui Bruno, ci doar aiureala mârșavă a tenebrelor. Pentru cu mult mai puțin decât atât, alții fuseseră deja zdrobiți de Inchiziție. Cum era posibil ca acele Învățături să fie propovăduite Într-o biserică? Îi reveniră În minte vorbele lui Veniero, convins că și meșterul din Como căzuse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]