11,506 matches
-
vrednic de urmat. 2. A-i face cunoscuți pe Sfinții Părinți orientali, de limbă greacă, în Occident înseamnă a juca o carte importantă în procesul reunificării, al ecumenismului, dat fiind că Părinții au furnizat Bisericilor ortodoxe mai ales întreaga „armătură” teologică și spirituală. 3. Revalorizarea patristicii trebuie să permită, de asemenea, „reorganizarea învățământului ecleziastic, mai ales al disciplinelor teologice”. 4. Această revalorizare e susceptibilă să opereze o reformă la nivelul vieții spirituale, eliberând spiritualitatea catolică de pietismul și moralismul edulcorat, caracteristic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a juca o carte importantă în procesul reunificării, al ecumenismului, dat fiind că Părinții au furnizat Bisericilor ortodoxe mai ales întreaga „armătură” teologică și spirituală. 3. Revalorizarea patristicii trebuie să permită, de asemenea, „reorganizarea învățământului ecleziastic, mai ales al disciplinelor teologice”. 4. Această revalorizare e susceptibilă să opereze o reformă la nivelul vieții spirituale, eliberând spiritualitatea catolică de pietismul și moralismul edulcorat, caracteristic epocii și reancorând-o în dogmă, căci „Părinții îngemănează, într-un mod viu, teologia, exegeza și spiritualitatea”. 5. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
considerată ca aparținând acestuia. Gaetano o reia în celebrul său Comentariu la Summa theologica și, vreme de patru secole, în școlile de teologie din Occident, pseudo-tradiția operează fără nici o stânjenire. În cartea sa, De Lubac îndrăznește să denunțe această fraudă teologică, făcând încă o dată apel la vechii Părinți, care, în opinia sa, arată contrariul, adică faptul că „există în natura umană, ca atare, întrucât este spirituală, o dorință, un apetit, o tânjire, care nu poate fi satisfăcută altfel decât prin viziunea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Magdalena, soția lui, și al „fiului” lor Iuda, e o jenantă provocare montată de toutes pièces, care nu merită decât un cuvânt: rușine. Evanghelia lui Iuda e un document important al creștinismului antic, un text a cărui valoare istorică și teologică este incontestabilă. Dar și aici lucrurile trebuie analizate cu discernământ, nu așa cum fac unii care aruncă și copilul din copaie odată cu apa murdară. Numai un incult fanatic poate contesta valoarea acestei descoperiri. Dar, dacă valoarea descoperirii în sine este de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Nu e locul să dezvolt demonstrația cu toată armătura ei tehnică. Ajunge să spun că analiza profesorului Painchaud și a grupului său de colaboratori, între care și un român, Alin Suciu, este impecabilă și de necontrazis cu argumente filologice sau teologice. Firește, există lacunele textuale despre care vorbeam la început. În condițiile actuale însă, această interpretare este singura acceptabilă. Interviu realizat de Mărgărita Geică (apărut în Ziua, 10 martie 2007) „Biblia nu se apără cu strigăte și cu bicepși încordați, ci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Sună splendid, mai ales Creția, dar la ce bun? Sunt ca frazele din Biblia lui șerban, de care se extaziază unii amici de-ai mei, dar al căror sunet îmbietor nu-i totuși suficient pentru a transmite autenticitatea și acuratețea teologică a textului biblic. Noi încercăm să evităm cele două extreme și să îmbinăm firesc și inteligent, pe cât posibil fără să se simtă, „eticul” cu „etnocraticul”, rigoarea cu policromia stilistică, fondul teologico-literar grec cu forma teologico-stilistică românească. S.M.: Nu știu dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ea omenirea se salvează, se mântuiește. Iar Părinții vor specula din plin această coincidență terminologică. Prin urmare, dilema a fost următoarea: pun „arcă” și pentru corabie, și pentru cufăr? Pun „chivot” și pentru corabie, și pentru cufăr? Sau trădez intenția teologică a traducătorului și pun „arcă” pentru corabie și „chivot” pentru cufăr, justificând totul în note? După consfătuiri cu ceilalți coordonatori și cu prieteni cărturari am optat pentru ultima soluție, dând în notele de subsol explicațiile necesare și trecând la indicele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
prelungă și apăsată. Apoi, după o pauză, dădu citire cu glas tare documentului, ca să audă și soția sa. Documentul cu pricina era o hotărâre prin care patriarhia o numea, într-adevăr, pe maica Agripina în funcția de administrator la Inbstitutul Teologic din strada Sfânta Ecaterina (în localul unde fusese cândva școala normală a Societății pentru Invățătura Poporului Român, pe care o urmase tatăl său cu ani în urmă). Decizia patriarhală intra în vigoare peste o săptămână și ceva, după sărbători. Sfârșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sale, punându-i solemn în vedere să rămână devotat până la moarte cauzei național-creștine, oriunde s-ar fi aflat. Numai de la maica Agripina nu avuseseră cum să-și ia rămas bun, dar Virgil îi trimisese o lungă epistolă pe adresa Institutului Teologic din București, ca să-i aducă și ei la cunoștință schimbările intervenite în viața lor. Maica le răspunsese fără zăbavă, mărturisind că se bucura din tot sufletul de bucuria lor și promițând să le facă în curând o vizită la noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
atrăgea atenția Stelian fiului său. Dar Virgil, fără să-l contrazică pe bătrân, cultiva mai departe și această prietenie. 5 Pe la sfârșitul verii veni, în sfârșit, pe la Vărăști, într-o scurtă vizită, maica Agripina, care își încheiase slujba de la Institutul Teologic și se întorcea la mănăstire. Restul acelui an trecu într-o relativă liniște, fără evenimente notabile în viața familiei. Virgil ajunse să se simtă în noul lui serviciu de la Vidra la fel de bine ca în serviciul pe care îl avusese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Din 1981 și până la pensionare (2002), mi-am desfășurat activitatea la Liceul Industrial nr. 2 Suceava, actualul Colegiu Tehnic "Petru Mușat" în calitate de titular al unei catedre de limba și literatura română și, în paralel, timp de 5 ani, la Liceul Teologic "Mitropolitul Dosoftei" Suceava. La finele carierei (2002-2004), am funcționat ca profesor cumulard la catedra de limba română de la Școala Generală nr.1 Iaslovăț, întrunind astfel, la data încetării definitive a activității, însemnata vechime în muncă de 44 de ani, în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
doar Coranul este cheia adevărului suprem, după cum este ridicol ca un evreu să proclame Tora drept unicul cod etico-ritual în stare să normeze complicatele raporturi ontologice dintre planul transcendent și cel imanent. Așadar, ce rațiune supremă sau măcar ce instinct teologic ne-ar putea mâna să îmbrățișăm fără rezerve religia creștin-ortodoxă în detrimentul, să spunem, ramurii catolice sau budismului? Există oare secte privilegiate, apte să reclame drepturi speciale atunci când vine vorba admiterii în Câmpiile Elizee, în Paradis sau în Nirvana? Astfel, este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
că-mi place foarte mult cum cânți în strană. De un timp lipsești... S-a întâmplat ceva... grav? -Nu domnule, i-am spus părintelui că voi lipsi o bună bucată de vreme, pentru că mă pregătesc pentru examene. Am terminat Liceul teologic .... După ce Fănică și-a luat la revedere de la tânăr, a reluat discuția cu Costică. -Ți-ai schimbat credința? întreabă Fănică. -Ce ți-a venit ? a răspuns cu o întrebare Costică. -Am observat că la biserică numai vii... -Nici ca tine, să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
termen scurt în rezolvarea problemelor vieții. De asemenea, scriu pentru cei care își trăiesc credința în mod conștient. Care nu se limitează la "a crede", dar vor și "a cunoaște", de aceea se așteaptă la o credință cu fundament filozofic, teologic, exegetic, istoric, implicând consecințe practice. Concepția asupra credinței mi s-a clarificat și îmbogățit de-a lungul vieții. Niciodată nu am spus, scris sau predicat altfel decât în spiritul propriei mele credințe. Timp de zeci de ani am putut studia
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și inima noastră este necesară pentru a ne deschide altor dimensiuni ale acestei realități. Spiritualitatea mea se hrănește din experiențele cotidiene, comune probabil multor oameni, care au căpătat un înțeles în lumina cunoștințelor științifice dobândite pe parcursul întregii vieți de studii teologice. Ele poartă însemnul experiențelor trăite în această lume, determinate de destin, pe care nu le pot separa de istoria vieții și a luptei descrise în ambele mele volume de memorii. În zilele noastre, credința ca fundament spiritual al existenței nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Este evident că în modul acesta nu pot fi atinse toate aspectele și temele credinței creștine. Multe din ele sunt tratate la sfârșit, în bibliografia cu care se încheie această carte. Cititorii și cititoarele nu sunt invitați la o plimbare teologică pașnică pe o câmpie netedă, cu unele popasuri în diverse teritorii ale existenței. Dimpotrivă dacă îmi este permisă metafora -, la o escaladare emoționantă a vârfurilor spiritualității mele: în urcare, cu pasul lent, dar ferm, cu trecători ușoare și altele periculoase
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
episcop cu viziuni destul de înguste într-o importantă dieceză germană. Pe plan intelectual totul îmi apărea de o claritate cristalină, dar pe plan existențial rămânea în mine o incertitudine reprimată care se manifestase insistent pe durata primului semestru de studiu teologic, determinându-mă să mă îndoiesc de faptul că în cele din urmă totul putea fi evident, evaluat și demonstrabil: este într-adevăr atât de clar, atât de evident că viața mea are un sens? De ce eu sunt așa precum sunt
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
scopuri de urmat? Ce simțeam ca student am văzut descris foarte în amănunt zece ani mai târziu, de un teolog catolic la Tübingen, cu un deceniu înainte de sosirea mea, și el la rândul lui predând, dar nu în cadrul unei facultăți teologice. Era Romano Guardini, în cartea Die Annahme seiner selbst (Acceptarea de sine), publicată în 1960, anul în care fusesem chemat la Tübingen: "Sarcina poate deveni foarte grea. Există o împotrivire față de necesitatea de a fi noi înșine: de ce ar trebui
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
antiliberală. Din dorința de a fi cât mai clar, încă din timpul studiilor am considerat importantă distincția între încrederea de fond și credință în sensul credinței religioase sau a celei în Dumnezeu. Nu voiam să interpretez oamenii dintr-o perspectivă teologică diversă față de cum ei înșiși se concep: nu voiam, precum alți teologi, a-l considera pe Nietzsche unul care crede în Dumnezeu și pe atei sau agnostici să-i consider creștini "impliciți" sau, cum spusese la timpul său Karl Rahner
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fusese enciclica Humanae vitae de Paolo VI (1968), care condamna ca păcat orice formă de contracepție. "Enciclica pilulei" mă determinase să pun întrebarea critică magisteriului papal cu cartea Unfehlbar? Eine Anfrage (Infailibil? O întrebare) (1970). În schimbul acceptării propunerii unei soluții teologice constructive, înaltele ierarhii ale Bisericii au încercat să închidă gura teologului catolic care punea această întrebare: au încercat să mă discrediteze în interiorul Bisericii și să mă distrugă în mediul academic prin revocarea missio canonica. În ambele cazuri fără succes, după cum
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
conform căror puncte de vedere fundamentale trebuia să se stabilească restul materialului etic esențial din această Declarație? Una dintre posibilități era să îl regrupăm după virtuțile clasice, acelea cardinale prudența, dreptatea, tăria și cumpătarea -, care adesea vin înlocuite cu cele teologice, credința, speranța și dragostea. Însă această optică părea prea individualistă! O altă posibilitate era să îl organizăm după domenii problematice precum etica sexuală și bioetica, etica economică, medicală și etica statului. Prea complex pentru perspective globale. La cina care se
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sens în mod special? Din această perspectivă, întrebarea despre sensul vieții este specifică modernității. Primul care a formulat-o, mai exact ca primă întrebare a catehismului său, a fost juristul și teologul franco-elvețian care, datorită devoțiunii sale, a clarității sintetice teologice, a simțului său de organizare, dar și relațiilor internaționale ale Bisericii, va ajuta protestantismul de tradiție reformată să cunoască o importanță mondială: Jean Calvin. În timp ce Martin Luther se concentrase asupra problematicii Legii și Evangheliei, Calvin își începe Catehismul său din
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și otium, timpul liber. Aceasta nu trebuie să fie confundată cu lenea, indolența sau inerția totală; ea înseamnă și relaxare, conține timpul liber, jocul, sportul, muzica, liniștea. Acestea trebuia să mi le spun și mie însumi: discuțiile mele din mediul teologic, ecleziologic și social din păcate, deseori asemenea unui luptător solitar mă supun uneori la o activitate plină de angajament. Dar dacă în ciuda întregii mele activități nu aș ajunge să mă odihnesc și aș face din muncă, îndeosebi cea retribuită, un
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
materialismul medicinei, devine fiziolog și psiholog. Chiar la un an dupa sosirea mea la Tübingen, în semestrul estiv al anului 1961, trebuia să înlocuiesc un coleg la cursurile de filozofie. Cu acea ocazie, tratasem mai întâi în mod cuprinzător filozofia teologică a lui Georg Friedrich Wilhelm Hegel, după aceea antiteologia antropologică a lui Feuerbach, ateismul social și revoluționar a lui Marx, ateismul nihilist a lui Nietzsche și ateismul lui Dostoievski. Îmi amintesc încă foarte bine de unul dintre cursurile mele. Discutam
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
oricine critică religia. Raționaliștii ar trebui să fie mai apropiați de stilul meu de a gândi, iar dogmaticienii ar trebui să fie mult mai critici. Chiar și raționalitatea absolutizată și raționalismul ideologic pot fi o superstiție, la fel și dogmatismul teologic. Oricum îmi doresc prea puțin să discut atât cu raționaliștii rigizi, cât și cu dogmaticii imobili. De mai multe ori am constatat că, în polemici, ambii se dovedesc incapabili chiar și să redea corect opiniile mele. În acele circumstanțe acestor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]