190,155 matches
-
intri sub piele, zi-mi bună ziua! Atît!" învățătoarea, doamna Popa, ar putea fi un simbol al felului în care scriitoarea Irina Nicolau optează să-și pună în scenă judecățile și analizele. Există un permanent efort de personalizare, de biografism în textele ei. De cele mai multe ori judecățile pleacă de la un fapt de viață, de la o întîlnire sau de la o întîmplare pe care autoarea le-a trăit nemijlocit. Una dintre cele mai memorabile ar fi vacanța la 2 Mai din vara lui 1982
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
cascadă a pus stăpînire pe mine. Nu cred că vreun leu într-o cușcă a trăit ce-am trăit eu. în această dispoziție am compus Decalogul timpului liber. Nebun cine pleacă de acasă! Un inventar al tipurilor de discurs în textele Irinei Nicolau arată o diversitate pe care orice scriitor de meserie ar invidia-o. Cele mai numeroase sînt probabil articolele cu ton direct, care constată cu ochi critic și în același timp cumva șăgalnic fețele unei lumi în mișcare. De
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
să se manifeste, în timp ce etnologul e silit să bea țuică din tuburi transparente de medicamente, pentru că așa circula o modă în Dobrogea anilor '80. Și, atenție, flacoanele nu se spălau după folosire, iar politețea cerea să nu te plîngi. Alte texte reproduc scrisori "scrise cîndva", altele sînt scurte și inimoase confesiuni despre rude și strămoși. Acestea din urmă se dilată în partea răsturnată a cărții, unde Irina Nicolau scrie o lungă confesiune, nu personală cum sînt de obicei confesiunile, ci de
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
Linșaj intelectual Observatorul cultural este un client obișnuit al Cronicarului, care s-a referit la multe apariții interesante din paginile lui, semnalîndu-le ori comentîndu-le cu o simpatie fățișă. Grupajul de articole din nr. 102 (continuat în nr. 103, cînd acest text se afla sub tipar) însă care pune în discuție cartea lui H.-R. Patapievici Omul recent e de natură să trezească reprobarea cea mai netă. Primul lucru care ne-a venit în minte citind articolele cu pricina au fost acele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
recent. România literară va găzdui ea însăși o dezbatere, opiniile vor fi strict individuale, cum e firesc. Ceea ce ne-a șocat în grupajul din Observator e maniera de abordare a cărții și, mai ales, a autorului. O stranie presupoziție traversează textele și anume aceea că freamătul din jurul Omului recent a fost amplificat de statutul de vedetă al autorului. O spune cu umorul său obișnuit, de la primele rînduri, dl I.B. Lefter, făcînd din H.R.P. "un caz" și diagnosticîndu-l ca atare. O repetă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
care i-ar fi expurgat conștiința de atitudinile puțin onorabile, adoptate sub imperiul vădit al oportunismului, așa cum au încercat unii comentatori "pudici"? Firește, postura bufonului e una de inconformism, de protest. N-am putea nega o anume ambiguitate a unor texte encomiastice ale autorului Scrinului negru, care n-a renunțat complet la postura sa funciară, de homo ludens. Am fi înclinați a face uz în această privință de teoria lui Marc Chapiro, din L'illusion comique (1990), conform căreia prin comic
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
posibil să găsim în excesul mergînd pînă la scandal al unor asemenea rînduri însuși antidotul lor? Am putea lua în calcul, așa cum ne propun cîțiva fani ai Călinescului, factori marginali precum intonația cu care au fost citite în public unele texte ditirambice ori mimica schimonositoare ce le-a însoțit? E limpede că, de-ar fi funcționat și o oarecare intenție autopersiflatoare, ea ar fi fost subordonată histrionismului adulator, corespondent unei "înalte sarcini" de partid și de stat, care era obligat a
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
Blaga intrăm într-un spațiu al Cetății (topos structurant al acestora, arhitectură și comunitate deopotrivă, castel, casă, sală de spectacole, ș.a.m.d.), dar în același timp al unei periferii formale (greu de încadrat, ele ar putea fi revendicate ca texte sf ) și imagistice (lumi bizare, istorisiri cu eretici, funcționari ai morții și apocalipse). Un om născut cu șase degete la fiecare mînă și mut nu va primi nume și va ajunge un mare pianist (Pianul și ciuringa), copiilor ajunși la
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
mai bun (Păianjenul), lumea (pseudo) medievală (populată cu sfinți, conți, vrăjitoare, cardinali și inchizitori, stăpîni și servitori) glisează spre tancuri și bombe atomice, penicilină ("15000U intramuscular"), Napoleon și Trafalgar, într-o povestire cu arome din Marquez și Agopian. în unele texte ritmul e sacadat, cu enumerații sau repetiții laitmotivice și fir epic gîfîit (cam ca într-unul din romanele lui Handke, cu aceeași miză, a dereglării psihice dinaintea unei crime). De exemplu: "la zece seara mă aflam în fața barului. Mă sprijineam
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
de o balustradă metalică și aveam frisoane în spate". în altele, timpul e dilatat în fraze încărcate de detalii, cum se întîmplă în Psihologie, unde umple, pe o pagină și ceva, paranteza dintre "EU" și "AM UCIS". Molia magnifica, un text amplu, scrisori către un poet, disipează în fragmente cu personaje incerte povestea a patru prieteni. Epilogul reia și explică parțial aceste scene ("fotografii") într-un discurs care se vrea o artă poetică, încărcat însă cu nume de autori și cu
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
vreau să proptesc cercuri galbene pe niște pătrate inefabile". Călin Blaga - 15 păcate. Molia magnifica, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2001, 144 p., f.p. II A apărut la noi o primă carte din opera lui Paul Virilio, arhitect și autor de texte de critică socială a spațiului, "un rezistent al orașului, al contactului, al proximității: al coordonatelor și al perspectivei; un ireductibil adept al păstrării dualității subiect-obiect" (Bogdan Ghiu, Prefață). Spațiul critic este o analiză a dispariției realului așa cum îl știm noi
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
facultate, un curs special Caragiale. Văzusem cu cîteva zile înainte spectacolul cu Noaptea furtunoasă pus în scenă de Alexa Visarion în fosta sală Comedia (astăzi Odeon). Pentru cine nu l-a văzut, precizez că regizorul lua în serios remarcile din text referitoare la faptul că jupîn Dumitrache tocmai își repara casa aflată la mahala, pe o uliță neluminată și lîngă un maidan. De aceea, în spectacol sînt urme de var, de ciment și stropi de noroi pe hainele și pe încălțările
Caragiale după Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15530_a_16855]
-
Blau este pusă sub lupă. Sînt urmărite cele mai fine gesturi și reacții ale actriței și cîntăreței, în plină acensiune în Austria anului 1938. Anul instalării fascismului. Sîntem tîrîți și pe panta decăderii, a nenorocirilor care apar în viața ei. Textul lui Kreisler, pe care spectatorii greci îl aveau tradus în caietul-program, de fapt o succesiune de songuri și șansonete, dezvoltă o confesiune autobiografică a Lolei Blau, o poveste subtil construită pe două planuri: cariera și viața personală. Spectacolul regizat de
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
s-a decernat recent premiul Adorno la Frankfurt (22.09.2001), renumitul filosof și estetician francez Jacques Derrida s-a referit într-un discurs tocmai la ipostaza greu de delimitat între starea de adormire și cea de veghe. Analizînd cîteva texte literare, pornind de la un instantaneu dintr-un alt roman a lui Kafka, America, el s-a întrebat care ar fi pentru cineva deosebirea dintre actul "de a visa" și cel "de a crede că visează". Transferîndu-se fantasma din somn într-
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
nu se acordă, cred, atenție la urmă rigorii vagului (asocierea termenilor nu e o contradicție). Tot ce privește conjurația, transferată pe umerii unei secte religioase, legată de Ordinul Templierilor, se menține prea difuz, încît se pierde un element al dinamicii textului. Nu știu de ce, dar ca și în Orbitor de Mircea Cărtărescu, factorul de amenințare (acolo revolta orbilor, aici sabotajele realiștilor), nu se profilează ca o alternativă concret apăsătoare și vizibilă.
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
valuri. Coborînd în sala Studio, arhiplină într-o zi din săptămînă, am descoperit cu reală bucurie că Hora iubirilor este o demonstrație de virtuozitate a coexistenței generațiilor într-o distribuție care își propune să fixeze ștacheta valorii sus. Și reușește. Textul lui Schnitzler ar putea, în destule momente, să devină vulgar, într-un fel ieftin sau chiar comercial. Eroticul și sexualitatea sînt temele celor zece întîlniri. Zece dialoguri construite de autor într-o lume ce pare să se scufunde în Viena
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]
-
prieten încercat. Așa a vrut soarta. Târgoviște-i altceva decât Bărăganul. Ce știam sigur însă și ce știu și acum și voi ști întotdeauna e că lucrăm, amândoi, împreună, la același Gherghef, cum însuși el o spune atât de inspirat. Textul misivei se ridică la o înălțime, pot să-i spun, europeană, având în vedere clasicitatea epistolară, cunoscută. Așadar, pot naște și în România astfel de cazuri. Oricum, nu avui nici cea mai mică ezitare încredințând tiparului R.L., scrisoarea. Motiv pe
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
cote alarmante, la fel de țeapănă și cu aceleași mișcări de Pinochio degresat, și, mai ales, cu aceeași retorică năucitoare de roboțel sovietic, ea prezintă invariabil niște emisiuni de multe ori penibile, dar nu asta contează în primul rînd, delicat ambalate în texte care frizează superdotarea în varianta lui Iulian Crețu, adică tocmai bune pentru recruții abia respinși la examenul psihologic. Cum nu prea sunt motive de rîs în masă, nici în emisiune, și nici în prestația prezentatoarei, ba din contră, în ceea ce
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15540_a_16865]
-
ale unei naturi ce-a acceptat o "ordine") și de abstracțiune, o abstracțiune în care plusează o luciditate ce are tactul de-a nu trece în grila unei conceptualizări oneroase, rezumîndu-se la fulgurații care îngînă natura insolită a jocului concret. Textul ia naștere din echilibrul acestor alternanțe, care e însăși miza lirismului în cauză: "Aș putea întinde o mînă,/ Te-aș putea atinge. Te-aș putea păstra./ Mirosul devine mereu mai important./ E o plăcere nemărturisită a stării de ființă./ O
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
nu-i de mirare că vorbește/ de cincizeci de mii de hectare de ceață, acoperind,/ înspre vară,/ cincizeci de mii de hectare de-asfalt" (Neclintita limbă). Dar "deschiderea" lui Ioan Flora are o accepție mai largă decît cea a deschiderii textului către text, prin intertextualitate, a modalităților expresive, una către oglinzile alteia. Avem a face și cu o deschidere caracteristică a eului către lume, deci cu o extrovertire (și aci e de văzut o trăsătură de legătură, demnă de luat în
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
de mirare că vorbește/ de cincizeci de mii de hectare de ceață, acoperind,/ înspre vară,/ cincizeci de mii de hectare de-asfalt" (Neclintita limbă). Dar "deschiderea" lui Ioan Flora are o accepție mai largă decît cea a deschiderii textului către text, prin intertextualitate, a modalităților expresive, una către oglinzile alteia. Avem a face și cu o deschidere caracteristică a eului către lume, deci cu o extrovertire (și aci e de văzut o trăsătură de legătură, demnă de luat în seamă, între
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
Marina Constantinescu Mergi la teatru și ca să descoperi alte fețe ale aceluiași actor. Sau regizor sau scenograf. Alte modalități de a citi un text, în cazul în care acesta este cunoscut. Mă refer la acea categorie de spectatori care consideră teatrul o artă și nu o prestare de serviciu aducătoare de relaxare. Pe aceștia din urmă chiar îi sfătuiesc să nu-și bată capul
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
o scurtă autobiografie contribuția la revista Playboy. "Uită" de colaborările cu ProTV Magazin. Deja, autorul își cenzurează biobibliografia. în această din urmă publicație (cu tiraj mare, cu cititori foarte fideli), Horia Gîrbea a încercat un foileton. Nu cum a ieșit textul contează, ci ideea în sine, de a face foiletonistică, pentru captarea unui cititor dificil, foarte dificil pentru un scriitor care vine dinspre literatura de "enclavă" (de cenaclu) înspre literatura de consum. Pentru mulți, colaborările la Playboy sau ProTV Magazin sînt
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
din Playboy, separat. Nu faci bani, nu contezi. Economie literară de piață. Și atunci, ne întoarcem în atmosfera eterată a literaturii frumoase, dar care nu se vinde și scoatem un volum de proză scurtă: Enigme în orașul nostru. Millenium digital text. Și, în continuare, îi putem aplica o analiză "estetică" pentru că, în termenii literaturii "de piață" nu merită să vorbim despre un eșec. Cartea este surprinzătoare. Ne-am fi putut aștepta de la acest autor vioi și obișnuit cu "d-ale mediaticii
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
Barza!" Poate cu astfel de proze s-ar putea "vinde" Horia Gîrbea. Deocamdată mileniul trei l-a prins cu aspirații literare cuminți, dar cu o mască de "scriitor nou" destul de bine confecționată. Horia Gârbea, Enigme în orașul nostru. Millenium digital text, Editura Fundației Pro, 2001, 96 p., f.p. Complet în altă lume este desantistul Ioan Lăcustă: "Este foarte greu să mai găsești o justificare a scrisului acum, în 2000. Puritatea scriiturii - îndreptățirea ultimă, de fapt, a clipelor și ale hîrtiei - s-
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]