1,130 matches
-
ciudat, la d-na Carmen Păunescu, nu știu câți nu au plătit crima, deși au lăsat oamenii plăcintă sângerândă pe șosele... Aici, unde iarba e mai verde și cerul mai albastru, și sufletele noastre trebuie să fie mai intens colorate în nuanțele ticăloșiei. Nu mă refer la cei care le fac, ci la cei care le acceptă ridicând din umeri, când nu chiar cu oarece satisfacție! Dorin Popa: Colonelul Bernevig la el te referi. Dar, când spui că unii s-au (re)lansat
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Pont, mai ales când aceștia ocupau funcții importante în Stat și arătau prin aceasta că se bucură de favorurile lui Augustus. Oricum continuă sulmonezul chiar dacă eu doresc să se poată nega până și vina, cel puțin știu cu toții că facinus ("ticăloșia") e departe de mine. Urmează alte două versuri pline de echivocuri: Et tamen ut cuperem culpam quoque posse negari, Sic facinus nemo nescit abesse mihi (v. 39-40). Ripert traduce: "[...] autant je souhaiterais qu'on pût mettre en doute ma faute
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cum, în urmă cu un an, tot aceiași lefegii, străini turciți aduși de Matei Vodă, unchiul său, făcuseră mare jale în Târgoviște. Spintecaseră boieri și prădaseră totul în cale, dând foc la ce nu puteau lua. Făcuseră cele mai mari ticăloșii. Acum, deși om în puterea vârstei, nu-și stăpânea tremurul mâinilor și-și lăsa lacrimile să-i scalde obrazul când îl privea pe fiul său. — Nu luăm nimic decât slugile și odoarele, strigă Papa către cei care-l puteau auzi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Idealizarea orașului de către Emma Bovary, proiectată asupra Parisului, devine măsura implicării și apoi a dezamăgirii cauzate de amantul provincial din Rouen, singurul oraș în care aceasta are acces. Opoziția dintre oraș și sat poate căpăta diverse semnificații un spațiu al ticăloșiei în contrast cu inocența idilică sau o posibilitate de îmbogățire ca prin minune în contrast cu munca grea a fermierilor. Sau un sediu al puterii, în contrast cu neajutorarea celor din mediul rural. Și reversul acestui contrast poate fi valabil, atunci cînd devine evident că bogățiile
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
urâte la adresa mea, prevestiri că o să mor într-un șanț... Ce eram eu? Ei, ce credeam că sunt? Era singura întrebare care m-a împiedicat să ies imediat afară. De unde să știm noi ce suntem?! Marile întrebări le pun și ticăloșii, cu un aer triumfător. Cine poate să răspundă? Nu pentru ei, ci pentru mine. Ce era mai curios, și ceea ce mă reținea, era faptul că nu se înțeleseseră între ei dinainte, reacționaseră cîteștrei spontan îndată ce mă așezasem la masa lor
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
e zadarnică și că el nu s-a născut să îndrepte ceea ce e iremediabil pierdut de la natură; fie asta pentru idealiștii care recuperează unul în viață și acela îndoielnic, în loc să-și îndrepte efortul spre cei care sunt doar fragili, expuși ticăloșiei umane) ci pentru sine, pentru bănuiala că poate să comită o greșeală ireparabilă: de ce ai fost numit director al unei școli în care peste trei sute din cei mai buni copii ți-au fost încredințați? Mă simțeam rău în fața acelui bărbat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
o va ridica... Nu-i trebuia pentru asta decât să-și urmeze sentimentul care îl stăpânea, el însuși fiind singur și nefericit... Ca să aflu apoi, când ea vine la el, că totul fusese un joc, o înscenare a unui ticălos, ticăloșie de care era conștient, era propria sa natură... Da, dar nu a sa propriu-zis... A omului în general. Un deget îl arăta: ecce homo! Și autorul în spate: eu însumi sunt la fel. Și când am citit fraza finală, că
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu inventive imprecații sarcastice optimismul meu congenital și mai ales naiva mea încredere în mine. Ei bine, de ce nu o naivă încredere în tine însuți? E mai bună o inteligență prea ascuțită, care să-ți aducă drept dar zilnic revelația ticăloșiei altora și să ți se depună în suflet ca o drojdie care să-ți taie toate elanurile? Ochii îți sunt dați ca să vezi, urechile ca să auzi și mintea să descopere", îmi răspundea el. "Nu mă interesează, dacă ceea ce e de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Apoi, "zeamă de orez împotriva urdinării sau de salep, cu destule picături de laudan (afion) și clistiruri de scrobeală calde". Împotriva vomei, "băutura ce se zice a lui Rivier, lipitori sau vizicătoare pă lingurea". Spre potolirea setii, "care frige pe ticăloșii bolnavi, gheață sau în lipsa ei apă cât de rece. Când bolnavul se chinuiește și de cârcei, atunci să acopere partea bântuită cu cataplasme cu muștar cât de tare, nu numai pe mâini, dar și pe picioare și pe tot pântecele
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
din nou. Umbre vinete și sângerii, separându-ne, înghițindu-ne în pulsațiile zgomotoase ale muzicii. Nu-i mai văd ; sunt gros și cuprinzător și puternic, ca un balaur, apt de mișcări ample, cum visasem cândva, adăpostind și înfrățind curajul și ticăloșia, negli jând ezitările, străin de zbuciumul și subtilitatea ființelor mici, neliniștite și fragile ; sunt și subțiat de boală, însingurat, ca regizorul, adâncit doar în joc și căutare ; sterp, statuar, devorându-mi legenda, precum distinsa doamnă Hariga ; perpetuu bastard, ca prietenul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
acum, de simulacrul confesiunii. „Știți, nu suport pitorescul“, începuse el întâlnirea. Chipul și glasul slujiseră aceleiași tânguiri neputincioase, de copil îmbătrânit și singur. Ați întârziat, deci. Tovarășii au fost arestați, fără a vă mai vedea. Jocul nostru cere uneori puțină ticăloșie. S-ar putea să fiți neliniștită în legătură cu ceea ce aș vrea să vă întreb, să vă propun. În legătură cu scopul acestei întrevederi. Putem preciza, ca să nu vă agitați, că știu cam tot ce ați putea mărturisi. De asemeni, știu că vă socotiți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îngrozea, o umilea. O scârbea... așa îmi închipui. Schimbările ce le înregistra, un fel de eliberare și deșănțare, dar și înlănțuire, precum desenele nici triste, nici lirice, în imprecizia lor aburită de blândețe ? Semnele plăcerii ușuratice, vulgaritatea, coruperea, potențialul de ticăloșie și trădare ? Ca și cum cineva sau ea însăși s-ar fi obișnuit să aibă nevoie de mocirla dintr-însa. N-ar trebui corelate, neapărat, asemenea stări cu schimbarea produsă în schițele pe care le înainta zilnic anchetatorilor ? Deși poate fi găsită
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
scria "trădător de patrie", în trei limbi. Mi-a înghețat inima în piept și totuși n-am îndrăznit să tremur. Ca să-mi pot tăinui mai lesne înfiorarea, mi-a trecut prin minte să-i număr, să văd câți sunt... Închipuiește-ți ticăloșie de om! Dar cum să-i numeri, când toată pădurea era plină de spînzurați? Ori poate că numai groaza m-a făcut să-mi pară mai mulți?... Atunci am închis ochii, gîndindu-mă cu mirare stupidă: "Asta-i pădurea spînzuraților..." Un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Karg? Doar ți-e comandant de aproape un an... Karg... Un câine, un... Ar fi capabil, în loc de răspuns, să te trimită direct la Curtea Marțială... ― Atunci ar urma să plec fără să încerc barem a mă împotrivi sau a ocoli ticăloșia? izbucni iarăși Apostol, acuma însă furios și scrâșnind dinții. ― Ascultă sfatul meu, prietene, zise căpitanul liniștit. Sunt mai bătrân ca tine și am îndurat multe în viață... Războiul n-are altă filozofie decât norocul. Lasă-te deci în grija norocului
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și ochii lui Bologa se umplură de întuneric. Nu-și dădea seama ce s-a întîmplat. Tunurile băteau mereu, rar, cum poruncise dânsul. " Mi se pare c-am spart reflectorul", se gândi atunci, mirîndu-se cum a putut face el asemenea ticăloșie și bucurîndu-se că a făcut-o. Stătu buimăcit un răstimp, având conștiința că ar trebui să mai facă ceva și neputîndu-și aminti ce anume. Apoi deodată, speriat, simți receptorul telefonului și strigă: ― Rachetele!... Rachetele!... Pe cerul mohorât se ivi, sfârâind
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mor... ― Ce, ce? strigă Meyer cu vioiciune neobișnuită. Să mori? Zi mai bine că ai vrea un concediu, precum ți se și cuvine! Apoi, făcîndu-și de lucru la masă, adăugă mai încet, cu tonul natural și ca pentru sine: ― Ce ticăloșie! Să trimiți pe front oameni bolnavi!... Uneori parcă într-adevăr îți vine s-o iai razna și să dai dracului toate! În inima lui Bologa disperarea rodea ca pecinginea. Prețul vieții e viitorul și viitorul lui i se părea zăvorât
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ar convinge omul că, în afară de viața de aici, de viața noastră pământească, îl așteaptă aievea dincolo de moarte o viață nouă, fericită, în clipa aceea, da, cu adevărat s-ar sfârși rostul nostru pe pământ. De ce aș trăi eu aici, în ticăloșie, când, cu ajutorul unui glonte, pot ajunge, într-o secundă, în împărăția fericirii? Cine crede sincer în viața de apoi și totuși tânjește aici, e imbecil, prietene! ― Cine crede aievea e unit cu Dumnezeu aici ca și dincolo, răspunse Bologa. Dacă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu ridichi era scris : azi nu avem poeme. Marele scriitor devine treptat un foarte mic cititor. Ce scriu postmodernii e tot mămăligă, dar făcută în tavă de cozonaci. Poezia actuală a devenit un soi de logaritm cu ușoare evaziuni estetice. Ticăloșia are vigoare în viață și expresivitate în artă. Artei și religiei îi revin nemărginirile din noi. Majoritatea polemicilor pe teme de artă se încheie cu răsturnarea șiștarului. Critica știe să presare puțină cenușă peste opiniile prea laudative. Există scriitori care
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
acum, ce aveai de gînd: 14. că, dacă păcătuiesc, să mă pîndești, și să nu-mi ierți fărădelegea. 15. Dacă sunt vinovat, vai de mine! Dacă sunt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul; sătul de rușine și cufundat în ticăloșia mea. 16. Și dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmărești ca un leu, mă lovești cu lucruri de mirat. 17. Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îți crește mînia împotriva mea și mă năpădești cu o droaie de nenorociri. 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
carte a ipotezelor. Ipotezele populării Pământului cu vietăți, în frunte cu omul, sunt de-a dreptul șocante. Autorul susține că mijloacele prin care Inteligența cosmică acționează au substrat moral. Pedepsirea omului de către Dumnezeu la Sodoma și Gomora (vezi Biblia) pentru ticăloșia sa, își are corespondent în atotputernica Inteligență cosmică, care, la timpul potrivit, ,,bombardează" Pământul cu comete, cutremure, inundații. Cei scăpați prin grote își pierd înzestrarea inițială, cu valențe divine și devin niște neputincioși. Scrisă în general la un nivel publicistic
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
cum să sugă pula cât de cât, râd eu, arătând spre cameră și clătinându-mi capul Într-un amestec de zâmbet și dezgust În timp ce plecăm. În fața ușii Ray și cu mine batem palma. Un puțoi meseriaș Ray Lennox. Dacă toți ticăloșii din poliție ar fi ca el, slujba ar fi mult mai ușoară. E weekend! Îmi termin lucrul devreme dupaia și În nici un caz n-am de gând să mă Întorc la sediu ca s-o aud pe Drummond cum behăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de dimineața până seara din casele altora cu proprietățile altora. Arată-le hoților de cadavre profesioniști de rahat din orașul ăla ceva după care să sufere și o să iasă cu toții În forță. Căcat din ăla gen Boys From The Blackstuff... ticăloșii ca voi sunt Încântați că nu e de lucru ș toate alea, fiincă asta vă dă ocazia să acționați dur și dramatic ca curu! Deși cea mai mare tragedie pentru puțoii ca voi a fost faptul că dezastrul ăla din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de analfabetism și demagogie. Școală naționalistă antisemită și demagogie. Școala naționalistă antisemită a d-lor Iorga și Cuza, care și-au propus pe afiș să perfecționeze individualitatea românească ce li se părea stricată, a contribuit cu o nouă nuanță de ticăloșie la viața tineretului, victima vârstei admirabile și credule și a politicienilor pitiți în personaje cu barbă, profesorale". Accentuarea și prelungirea acuzei tranșante cade, aici, în sarcina anaforei, o figură retorică a insistenței, cu un mare potențial persuasiv, la care Arghezi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tendențios și alegerea orientată a imaginilor. Ne amintim că regimurile totalitare, cu bună știință, au evitat cel mai adesea transmiterea în direct a evenimentelor aleatorii și publice (ele preferă televiziunii cinemaul, mai potrivit pentru propagandă și cenzura prealabilă). Certați cu ticăloșiile realului, maniacii unghiului drept și-ai utopiei trase la ață sunt foarte inspirați să se teamă de viața așa cum este ea. La Beijing și la Phenian, recrearea prin "tablouri vii" pe stadioane, programate minuțios și îndelung repetate, este socotită mai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care / Îi face pe smintiți să-și pună ștreangul / Sau să se-nece [...] Ci eu vă amintesc că din Milan / Voi trei pe Prospero l-ați izgonit, / Lăsându-l cu-a sa fiică pradă mării! / Și marea v-a plătit ticăloșia; / Căci soarta, care-amână, dar nu uită, / A asmuțit asupra voastră apa, / Și țărmul, și puterile. Acestea / Ți-au luat, Alonso, fiul, și-ți vestesc / Sfârșit încet, mai crud ca cel năprasnic, / Pândindu-te, în fiecare clipă, / În tot ce faci
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]