1,430 matches
-
S-a convertit la catolicism, iar vizitarea vechii capele a familiei Marchmain îi creează sentimente înalte, imposibil de imaginat, cu decenii în urmă, pe cînd privea rugăciunile locatarilor moșiei cu un zîmbet malițios. Waugh precum majoritatea prozatorilor moderni refuză liniaritatea tipologică, supunîndu-și personajele (altfel credibil, fără artificii de construcție) mutațiilor structurale de identitate. Fie și numai pentru aceste spectaculoase transformări, romanele sale și, cu precădere, Întoarcerea la Brideshead merită citite. Bibliografie Evelyn Waugh Întoarcerea la Brideshead. Amintirile sacre și profane ale
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
psihopatul Hammer), dar veritabilele imagini ale "înstrăinării" industriale trebuie vizualizate în proza sa scurtă. Cheever a fost numit "Cehov al suburbiilor" tocmai în virtutea expresivității personajelor conturate de el în povestiri (personaje, nu rareori, nenumite, pentru a li se accentua caracterul tipologic, de elemente într-o rețea semiotică, unde ansamblul malign contează și, aproape niciodată, detaliul său infrastructural!). Suburbia gene rează prizonierat psihologic, un fel o captivitate a perso nalității, din care eroul mai reușește să iasă doar prin "ruptura de nivel
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
îi va elibera de depresie. În sfîrșit, castitatea Clarissei nevastă tipică de suburbie -, din "The Chaste Clarissa"/"Clarissa cea castă" (1955), e învinsă numai de gradul disperat atins de alienarea ei. Axioma extremelor care se suprapun pare a guverna universul tipologic al acestor povestiri. Mai mult, înclin să cred că John Cheever urmărește să dea dualității naturii umane o latură paradoxală, împingînd mai departe chiar principiile de construcție din tradiționala commedia dell'arte. Persoanjele lui sînt surprinse într-o clipă de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
The Little Friend/Micul prieten, apărut în 2002 și la fel de bine primit de critică) nu se împacă deloc cu tăcerea absolută din jurul enigmei criminale, fiind împinși, de forțe transcendente către confesiune. Richard Papen, naratorul din The Secret History, cu rădăcini tipologice în Salinger, dar și în Dostoievski, scrie un roman unde dezvăluie, ultimativ, "crima perfectă", exorcizînd-o, în timp ce Harriet, o fetiță de doisprezece ani, din sudul măcinat de tensiuni al Americii (Donna Tartt însăși s-a născut în Mississippi), naratoarea din The
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
scrie în secret!). Se privește în oglindă și se bănuiește "o ramificație" modernă a lui Frankenstein ori Gregor Sausa. Trimiterile lui Bukowski la De veghe în lanul de secară (redactat de Salinger cu trei decenii mai devreme!) nu sînt doar tipologice, ci și tehnice. Titlul englezesc (Ham on Rye) pare un "ecou" al prototipului (The Catcher in the Rye), deși unii comentatori au vorbit despre frecvența cuvîntului rye/secară, în opera lui Bukowski, ca aluzie stilistică la pasiunea autorului pentru rye
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a Annei, cu emoțiile și revelațiile sale intime). "Carnețelele" interacționează cu o nuvelă (neutră din unghiul perspectivei narative) intitulată Free Women/Femei libere, o introducere dezvoltată în existența Annei și a prietenei ei Molly (conturată, mărturi sește Lessing, după profilul tipologic al unei amice din tinerețe Joan -, fiica poetului modernist John Rodker), cu mariajele lor ratate și cu copii rezultați din respectivele căsnicii. Ambiția Annei Wulf e de a uni cele cinci scrieri într-una singură epifanică ideologic (nu neaparat și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sensul culturii, București, Editura pentru Literatură Universală, 1969. Blanchot, Michele, Spațiul literar, București, Editura Univers, 1980. Blandiana, Ana, Scriitorul român între opoziție și rezistență, în "Revista 22", nr. 21 (1991). Boc, Oana, Textualitatea literară și lingvistica integrală, O abordare funcțional tipologică a textelor lirice ale lui Arghezi și Apollinaire, Cluj-Napoca, Editura Clusium, 2007. Boldea, Iulian, Ana Blandiana. Revelațiile poeziei, în "Revista Limba Română", nr. 7-8, anul XX (2010). Boldea, Iulian, Canonul literar. Limite și ierarhii, disponibil online la: http://www.viataromaneasca
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o sferă a literaturii de tranziție, în timp ce era un fapt evident că, prin intermediul literaturii lor, discursul oficial comunist își propaga ideologia, anulând, prin instrumentalizarea discursului literar, valoarea estetică a acestuia". 40Oana Boc, Textualitatea literară și lingvistica integrală, O abordare funcțional tipologică a textelor lirice ale lui Arghezi și Apollinaire, Cluj-Napoca, Editura Clusium, 2007, p. 17. "Vezi poetica structuralistă, poetica generativă, poetica ilocuționară etc." 41Nicolae Manolescu, Despre poezie, Brașov, Editura Aula, 2002, p. 9. 42Crișu Dascălu, Dialectica limbajului poetic, Timișoara, Editura Facla
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
formale rigidizează perspectiva. Romancieri redutabili la nivel mondial (Marguerite Yourcenar sau Lion Feuchtwanger, Thomas și Heinrich Mann, ori Maurice Druon) au atras atenția asupra acestei exagerări. Această idee a dus la polemici frecvente, cunoscute istoriei și teoriei literaturii, în ceea ce privește încadrările tipologice ale unor romane istorice 45. Prin constrângerea semnalată, − respectiv redarea veridică a adevărului documentar (narativ și prelucrat lexical) al evenimentului istoric major descris −, nu înțelegem limba contemporană evenimentului narat. Este suficient să ne amintim Creanga de aur ca să oprim eventuale
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
modul în care răscumpărarea eschatologică aparține, în mod privilegiat, ruinei și marginalului, având ca miză actualizarea potențialităților rămase în derivă în urma eșecului istoric. „Profetul care privește în urmă“ nu pro cedează hermeneutic, ci filologic. Trecutul nu anunță în ma nieră tipologică viitorul care îl va „desăvârși“, ci dispune de pro pria salvare, ascunsă în failibilitatea sa ontologică. Ruina este răscumpărată nu deoarece pe ea se înalță noi edificii, ci prin persistența ei materială și prin semnul neșters pe care îl lasă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
trecătorilor un chip. Este o modalitate de a asuma alienarea specifică vieții metropolei prin identificarea exterioară a mărcilor care conferă celorlalți o identitate fluidă, con struită ca diferență. Trăsăturile identificate ca fiind individuale se dovedesc a fi de fapt trăsături tipologice, ele stau sub legitatea colportajului și creează un univers fantomatic (o aparență „infernală“, după cum o numește Benjamin pe urmele lui Baudelaire), din care lipsește identificarea conceptuală a obiectelor și persoanelor. Percepția exteriorității radicale a orașului și a mulțimii sale, a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
constituirii lumii urbane, care îl include și îl generează deopotrivă. Memoria colectivă, care deschide locurile spre semni ficația lor salvatoare și spre momentul (teologic) al salvării lor istorice, este înscrisă pe suprafața obiectelor și sesizată în același fel precum trăsăturile tipologice ale mulțimii. Procedeul descris mai sus, prin care survine lumea urbană pentru flaneur, își găsește un corespondent în două genuri literare ale secolului al XIX-lea: fizionomiile și romanul polițist. Benjamin atrage atenția asupra diferenței radicale dintre scriitor și flaneur
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
puternice, pe de altă parte, natura particulară a feminității, latențele instinctuale și mai ales dimensiunea irațională, având ca expresie directă sexualitatea ei. În Cele trei vârste ale femeii (1894), Edvard Munch oferă trei ipostaze ale feminității, dintre care două devin tipologice. Urmând traseul impus de ciclul biologic, pictorul prezintă condiția nubilă, cea a unei sexualități coapte la confiniile cu invocarea ei concupiscentă, materializată senzual, și cea a declinului fizic, tablou purtător al unui reflex alegorizant. Virginitatea sau pubertatea traversată de un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu trăsături de comuniune ale genezei, evoluției și caracteristicilor diferitelor elemente ale cadrului politico geografic, reprezintă unul dintre dezideratele întreprinderii de față și presupune aplicarea unui set de principii, criterii și proceduri de lucru, menite a conduce la configurarea proiectului tipologic și taxonomic de bonitare a spațiului politico-geografic arab. A. Principiile de regionare Stabilirea unităților politico-geografice regionale pe baza caracteristicilor comune ale elementelor lor componente, ține cont de principiul unicității, ca principiu general de regionare folosit în științele geografice și aplicabil
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3054]
-
relaționare complexă a fiecărui stat, incluzând orientarea spațială predominantă a relațiilor politico diplomatice, comerciale și de integrare în organizații regionale (vezi Tabelul nr. 29 și fig. 68 de la Cap. 3.1.3. Coordonate complexe ale integrării). - volumul conflictelor și ponderea tipologică a acestora este un parametru ce exprimă încărcătura conflictuală (număr de stări conflictuale/tensionale) și ponderea diferitelor categorii de stări conflictuale (războaie anticoloniale, conflicte interne, conflicte interarabe, conflicte cu state vecine nearabe, conflicte arabo-israeliene), desfășurate în perioada 1950-2008 (vezi Tabelul
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3054]
-
înlăturarea monopolului pe care religia l-a avut asupra domeniului celebrărilor comunitare. Varietatea și densitatea, cu care aceste manifestări s-au succedat de-a lungul timpului, pun numeroase bariere în calea încercărilor rezumative. Propunem, pe baza documentelor studiate, următoarea schiță tipologică a acestora: festivități organizate cu ocazia zilelor naționale - 24 ianuarie, 10 mai, 1 decembrie; solemnități prilejuite de diferite momente aniversare - zilele onomastice/de naștere ale membrilor familiei Regale (22 iulie - onomastica M. S. Regina Maria; 16 octombrie - ziua de naștere
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
de un capitol întreg: Slavici e, fără urmă de îndoială "psiholog și, s-ar putea zice, psihanalist născut, iar nu făcut"34. Și în egală măsură "etnograf-beletrist", a cărei operă are un caracter "moralistic, nu moralizator", un iluminist înnăscut (așa cum, tipologic, omenirea iscă periodic asemenea naturi)". Studiul lui George Munteanu ar fi strălucit, dacă stilul ar fi fost mai puțin alambicat. Dincolo de acest defect, frumusețea ideilor îl impresionează pe cititorul convins la sfârșitul lecturii că a avut în mână "capodopere în
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
târziu, scritorul va relua tema propusă aici în nuvela Crucile roșii; în plus, personajul principal, juristul Iuniu Marcu Brutu Catone August Spulber, are un corespondent în nuvelă în figura avocatului Romulus Tiberian. Asemănările se opresc aici. Din punct de vedere tipologic, opera cu care Slavici debutează e greu de încadrat astăzi. Schimbarea e una de perspectivă: de la tragicomedie, la farsă tragică. Romanul prezintă un antierou cu liniile caricaturale ale portretului său adeseori îngroșate ca în scena de tip caragialesc a serenadei
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
majoritatea doctrinelor pun în centrul speculațiilor lor problema mobilului care determin voința în actul moral (adic ceea ce ne face s acționm sau s lucrm într-un fel sau altul, Ralea caut rspunsurile la aceast problem, rspunsuri grupate în câteva categorii tipologice. El abordeaz astfel, pe rând: Morala simpatiei (cu problemele altruismului și devotamentului, alctuind cea mai rspândit teorie, în care cea mai mare parte a tipurilor de civilizație au considerat iubirea, comptimirea, mila ca prime condiții ale unei bune purtri. Sunt
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
vedere, ca în cazul precedentelor definiri, doar evoluția rațiunii, a inteligenței, ci a întregului suflet omenesc, cu tot ceea ce conține el: sentimente, instincte, emoții, putere afectiv mai mare. În contrast cu alte lucrri ale lui Ralea, Explicarea omului prezint particularitatea unei analize tipologice în care aplicarea principiului istorismului este aproape absent. Motivarea acestui primat cvasiabsolut al logicului asupra istoricului este simpl: aidoma unor opere muzicale, variațiile istorice ale fenomenului amânrii nu sunt decât nesfârșite variații pe aceeași tem. În orice caz, Ralea, care
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
nihilismul contemporane, și de a fi utilizat modelul de gândire gnostic drept cheie de interpretare pentru a înțelege criza existențială și nihilistă a omului de astăzi. Jonas realizează o reconstrucție istorică aprofundată a gnozei antice, derivând de aici un profil tipologic, pentru a arăta în ce mod confruntarea cu paradigma gnostică eliberează problemele puse de nihilism și de existențialism din temnița absurdului și le iluminează cu un sens mai amplu 186. Dar chiar și Jaspers și Émil Bréhier au observat importanta
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
pune în evidență modul în care argumentarea sa asupra gnozei se desfășoară prin "teme" și "soluții", și urmează o abordare problematică ce urmărește să surprindă structura unei astfel de gândiri. Acest lucru semnalează un interes nu doar istoric, ci și tipologic, în lumina căruia nu putem elimina ca o simplă coincidență faptul că titlurile pe care Camus le alege pentru unele dintre operele sale sunt tot atâtea metafore gnostice: Străinul, Căderea, Exilul și împărăția. Din această perspectivă apare de altfel cât
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
acestor cinci importante forme preluate din tradiția retorică și din manualele de compoziție clasică. În aria didacticii limbii franceze ca limbă maternă, străină sau secundară sau, mai mult, în domeniul literaturii (prin intermediul teoriei genurilor), încercările de stabilire a unor clasificări tipologice au părut, în general, lipsite de orice perspectivă, deoarece, de cele mai multe ori, lingviștii au manifestat o anumită lipsă de încredere în abordarea tipologiilor textuale. J. Molino, de exemplu, prezintă limpede tendința radicală care pune în discuție însăși ideea de lingvistică
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
explicațiile, grupate în cadrul aceluiași tip, le pot subordona: o teorie este superioară alteia deoarece deține o putere de explicație mai mare. (Kahn 1988: 45) 1. Tipuri elementare și eterogenități textuale Primul lingvist care a pledat deschis pentru necesitatea unor clasificări tipologice este, cu siguranță, Mihail Bahtin; acesta își situează teoria la confluența sociologiei cu filologia, lingvistica și literatura. Cu privire la formele concrete ale discursului care depind de raporturile de producere și de structura socio-politică, Bahtin și Voloșinov notează: "Tipologia acestor forme este
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
este superioară celorlalte, cu care intră în concurență, decât dacă ține seama, într-o manieră unificatoare, de un număr cât mai mare și mai variat de fenomene. 2. Pentru ce fel de bază de tipologizare trebuie să optăm? Anumite ipoteze tipologice pot fi formulate plecând de la perspective extrem de diverse. Pertinența, limitele și interesul unei tipologii lingvistice trebuie să fie evaluate într-un cadru teoretic de ansamblu. Pentru a conferi abordării lingvistice contururi bine definite, este bine să delimităm reflecția de excesul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]