4,075 matches
-
dintre care un milion la Zagreb) nu există librării așa frumoase ca la București: Cărturești, Humanitas, Bastilium. Nici n-ar avea cum, fiindcă editurile dețin în aceeași clădire, la parter, librării în care se vând de toate: papetărie, cărți etc. Tirajul e foarte mic, maxim 300 de exemplare. Chiar și Hertei Müller, înainte de Premiul Nobel, i se vânduseră doar 100 de exemplare de carte. Prețul cărții, în schimb, e foarte mare, 20 euro (la un salariu mediu de 600-700 euro, mai
Fulgurări dintr-un univers al traducerii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3123_a_4448]
-
lucru, e o barieră aproape fizică între ea și părinții ei pe această temă. Părinții n-o abordează, fiindcă n-ar putea îndura ceea ce ar descoperi dacă ar adânci subiectul. Cartea Origines, tradusă din franceză de Inge, a avut un tiraj mic. Reacția cititorilor germani a fost dură, șocantă. O întreb care e situația cu evreii în prezent, urmașii celor care au avut de suferit de pe urma naziștilor. Nepoții evreilor, îmi spune ea, au reacționat diferit, unii s-au întors, dar alții
Fulgurări dintr-un univers al traducerii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3123_a_4448]
-
scop nobil și constructiv. Că tot ceea ce spun aici este adevărat, pot proba, domnule profesor Scurtu, prin faptul că ultimele însemnări intitulate de soția Vera și fiul Nicolae, în 2007, Notițe biografice, strict personale și de suflet, apărute într-un tiraj infim, au fost redactate, deloc întâmplător, tocmai la Văratec. Nu pot să nu reproduc chiar prima frază a cărții în care Vera Popescu mărturisește: „în ambianța de vrajă a mănăstirii, în tihna ceasului de noapte, când până și clopotele din
Însemnări despre erudiția Maicii Iosefina Giosanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3094_a_4419]
-
tone de hârtie. „Scânteia” însăși pierde 2.380 de tone, rămânând cu 12.000. Zilele de apariție a cotidianelor se reduc de la 7 pe săptămână la 5 sau 6. Cele mai multe hebdomadare devin lunare. Numărul de pagini se reduce și el. Tirajele scad proporțional. Ca și, inevitabil, numărul redactorilor. Comentatorii, între care editorii volumelor anexă la Raportul Tismăneanu, grație cărora am intrat în posesia stenogramei din 1974, par a pune reducerile pe seama unei crize economice anunțate. Părerea mea este că nu putem
După 45 de ani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2915_a_4240]
-
Dar nu fac decât să repet ceea ce toată generația noastră știe. Cât privește profilul revistei, el a rămas același. Ivașcu a reușit să-și conducă barca prin valurile tot mai agitate până la moartea lui în 1988, în ciuda scăderii artificiale a tirajului și a presiunilor ideologice de tot felul. Ce s-a întâmplat cu cele 16.500 de tone „economisite” în 1974? Au mers în rezervele PCR și au fost cheltuite pentru seriile de opere ale lui Ceaușescu și pentru scrierile de
După 45 de ani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2915_a_4240]
-
-i aducă în sala de spectacol sau să-i îndepărteze. La fel s-au petrecut lucrurile și în literatură. Un comentariu la o carte, de pildă, tipărit chiar în revista în care apar rândurile de față, a decis deseori epuizarea tirajului. Nicolae Manolescu a fost din acest punct de vedere un performer. Asemenea isprăvi mi-e greu să cred că se mai află cineva să se iluzioneze că le săvârșește. Să fie cumva vorba de o degradare a actului critic? Nicidecum
George Banu și „livada de vișini“ a teatrului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3354_a_4679]
-
trimisă, probabil, între 1943 și 1948 (anul când s-au cunoscut și anul când relația lor s-a stricat) a fost lipită pe una din filele broșurii care reproduce articolul scris de Sartre la moartea lui Camus, tipărită într-un tiraj foarte mic și păstrată într-o colecție privată. Textul ei, scurt, începe cu mon cher Sartre, și este destul de eliptic. Camus trimite, cu scrisoarea, bani și mulțumiri, se referă (sub pseudonim) la Simone de Beauvoir și la niște prieteni cu
Scrisoarea lui Camus () [Corola-journal/Journalistic/3360_a_4685]
-
2013, 464 pag. Între Haruki Murakami și Marcel Proust Un fir subțire leagă o celebritate ca Haruki Murakami de puțin cunoscuta Ruth Ozeki: în 2013 a apărut și romanul scriitorului japonez Insipidul Tsukuru Tazaki și anii săi de pelerinaj (cu tiraj de un milion de exemplare epuizat în prima săptămână de la lansare, la noi urmând să fie tradus în iarna 2013- 2014) și Poveste pentru timpul prezent, cel mai bun roman de până acum al scriitoarei americane, publicat în martie. În
În căutarea prezentului etern by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3357_a_4682]
-
În 1987, doi psihologi francezi au publicat într-un tiraj confidențial o carte intitulată „Mic tratat de manipulare pentru folosința oamenilor onești”. Un sfert de secol mai târziu, cartea se va vinde în 250 de mii de exemplare iar numărul procedeelor manipulatorii prescrise va crește de la trei la treisprezece. Ce
Dr. House, manipulator () [Corola-journal/Journalistic/3194_a_4519]
-
devenit o preocupare universală. Una din teoriile cele mai răspândite se referă la transpunerea totală a scrisului în mediul virtual. Cărțile propriu-zise, așa cum le știm noi, ar dobândi un statut de „artizanat”, fiind rezervate exclusiv colecționarilor, asemeni timbrelor ori monedelor... Tirajele mici, numerotate, ar presupune și un preț pe măsură. Dar și o piață a speculațiilor și o „bursă”, unde exponatele s-ar vinde la prețuri astronomice. Cum hârtia nu durează o veșnicie, probabil că în câteva secole ideea de bibliotecă
Cititorul, armă neconvențională by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3197_a_4522]
-
Elisabeta Lăsconi Boom spaniol? Carlos Ruiz Zafon a deschis drumul spre succes pentru mulți scriitori spanioli, Umbra vântului, în zece ani a fost publicat în 55 de țări, cu tiraje uriașe. Carte-fenomen și deja cartecult, romanul său a provocat o mutație, scriitorii spanioli au avut dovada că piața editorială străină poate fi cucerită, că boom-ul sud-american poate fi urmat de un boom spaniol. Și nu sunt prea departe de
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
Ce mai lucrați? Cordiale salutări amicale, Gh. Bulgăr P.S. Ați văzut Dicț[ionarul]de paronime, cu prefața mea, apărut frumos! S-ar putea face o ediție nouă a Dicționarului de ortograme aici, în aceeași serie cu Dicționarul de sinonime, în tiraj mai mare, dacă nu l-ați cedat d[omnu]lui Achim. Ne-am văzut aici la o nuntă cu d[omnu]l Achim care mi-a spus de o bună intenție a celor din B[aia]M[are], cunoscuți și
Gheorghe Bulgăr și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3142_a_4467]
-
atât de prezent în viața spirituală și culturală a României contemporane. Acum putem consemna că „Revista nouă” a apărut, doar, într-un singur număr, și acela de probă, care nu s-a difuzat întrucât cenzura nu a acceptat tipărirea întregului tiraj. „Revista nouă. Publicație de literatură, artă, cultură” avea un prestigios colegiu de redacție, iar cei care coordonau periodicul erau redactorii responsabili: Ștefan Bănulescu, Nicolae Manolescu și Ion Bălu. Era proiectată să apară lunar, având șaisprezece pagini, format mare. Se remarcă
Însemnări despre debutul lui Mircea Iorgulescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4586_a_5911]
-
și librării. Voi mai duce vreo 50. Restul rămâne. Pentru reclamă mai dăruiesc prietenilor, așa încât numai vreo 100 rămân. În tot cazul, pe viitor nu pot primi aici mai mult de 50-100 ex[em]pl[are], poate mai puțin. Redu tirajul la jumătate. Aș vrea să păstrezi hârtia asta pentru că e mai bună pentru clișee. Așa ne sfătuiesc toți. Ion Șiugariu [P.S.]1 Mâine îți trimit cronici. Atât. Trimite fotografiile să fie gata clișeele la vreme. [P.S.]2 Nu te supăra
Ion Șiugariu și revista „Cronica literară“ by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2457_a_3782]
-
în rezervă în anul 1961 și „s-a bucurat netulburat de beneficiile statutului de ofițer superior pensionar”. O poveste - de cunoscut, de ținut minte. Mici bijuterii Revistele literare publică adeseori mici bijuterii care se pierd, din varii motive: fie din pricina tirajului redus și al defectuoasei difuzări a acestor publicații, fie din pricina neatenției cititorilor ori, nu o dată, a lipsei de iscusință în lectură. Un exemplu de fine broderii verbale îl reprezintă însemnările publicate de Gheorghe Grigurcu, număr de număr, în RAMURI, sub
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2978_a_4303]
-
legale; controlul importului și exportului de bunuri culturale; înregistrarea și evidența autorizațiilor de editare a ziarelor și revistelor, informarea redacțiilor asupra datelor nepublicabile, atestarea ziariștilor etc.”4; „Consiliul Culturii și Educației Socialiste va fi abilitat să suspende publicații, să retragă tirajul unor cărți de pe piață, deci vor fi atribuții chiar mai mari decât cele pe care le avea înainte cenzura de până în 1977.”5 Tot la această etapă, a controlului editorial se încadrează și activitarea referenților externi. „Exista în edituri și
Cenzura editorială by Liliana Corobca () [Corola-journal/Journalistic/2985_a_4310]
-
poezie în care el nu era reprezentat, un poet de altfel demn de stimă, Eugen Jebeleanu, i-a comunicat direct șefului statului sau a făcut să-i fie adus la cunoștință faptul că în «Biblioteca pentru toți» a apărut întrun tiraj de masă o antologie de poezie în care figurau poeți legionari sau simpatizanți ai mișcărilor extremiste de dreapta, în timp ce poeți comuniști, precum el, Mihai Beniuc și alții fuseseră eliminați în mod arbitrar. Reacția înaltelor foruri de partid a fost neașteptat
Cenzura editorială by Liliana Corobca () [Corola-journal/Journalistic/2985_a_4310]
-
binevoitor, cînd tiran, e acea stare de suflet care ne face să-l ocărîm mereu că nu ne dă cît trebuie, fiindcă niciodată nu ne ajunge cît ne dă, și care ne face să fim veșnic opozanți (dovadă numărul și tirajul ziarelor "de scandal"), dar, în același timp, "la urnă", să fim veșnic guvernamentali, ca niște copii cîrtitori, dar în definitiv fricoși, dacă nu respectuoși față de părintele nostru, în afară de care nu există nici o salvare." La 17 decembrie 1990, din nou într-
Caragiale în parlament by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14933_a_16258]
-
Zaciu. Evident, am citit articolul scris despre mine și, printre alte inadvertențe din cuprinsul biografiei mele, era aceea a "debutului" meu în poezie, prin volumul amintit. Am semnalat de îndată eroarea, dar în zadar am protestat, o mare parte din tiraj era tipărită. Eroarea e tenace. Nimic, nici-o declarație scrisă, nici un protest public la emisiuni radio sau televizate (printre altele într-un plăcut dialog televizat cu Nicolae Manolescu) n-o îndepărtează de prin tipărituri. Am continuat să debutez în poezie cu
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
o făcea mama lui Vinea, madame Iovanache. De multe ori ea încurca treburile și-mi aduc aminte că Vinea era odată foarte supărat: "Uite, zicea, ce mi-a făcut mama". Pe vremea aceea hârtia și tiparul erau ieftine, dar și tirajele erau limitate, așa că nu se putea să trăiască o gazetă numai din vânzare. Vinea, înainte de război și, poate, și la începutul războiului, mai la fiecare sfârșit de săptămână, pleca la Brașov, unde avea închiriată o casă, în care era angajată
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
Mărăcine acolo unde se coace și astăzi pîinea pentru întreg Cartierul Funcționarilor pînă la cimitirul Eternitatea unde s-a mutat de o vreme adevărul mic cel mai important cotidian local cel care publică gratuit toate anunțurile de deces menținîndu-și astfel tirajul catastrofal lovit de concurența invizibilă a presei electronice - cum erai tu plecat cu pluta ca întotdeauna la ora aceea a amiezii și poate nu numai atunci, poate îți rescriai ultimele versuri ce te-au dezamăgit într-atît încît ai renunțat la
Poezii by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/2689_a_4014]
-
majoritatea tinerilor poeți acum publicați sau care își așteaptă rîndul la mult mai atrăgătoarea Carte Românească. Una peste alta, iată că tot Polirom e cea care le dă o șansă editorială reală poeților tineri cărora acum, cînd orice alibi editorial (tiraj, distribuție, promovare) e înlăturat, nu le mai rămâne decât să scrie bine. Primii tineri beneficiari ai acestui credit de marketing sînt Răzvan Țupa, Claudiu Komartin, Elena Vlădăreanu și Dan Sociu. Răzvan Țupa a debutat cu un volum, Fetiș (Editura Semne
Spațiul incert al sensibilității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11132_a_12457]
-
atât de îndepărtat al Europei Libere"4. Volumul vine să acopere un domeniu care nu a fost suficient exploatat până acum: presă studențeasca. După cum afirmă coordonatorul sau, "referințele la presă de dinainte de '89 vizează cel mai adesea publicațiile de mare tiraj cu distribuție națională (Scînteia și România liberă) și posturile naționale de radio și de televiziune. Toate acestea mijloace de comunicare în masă sunt prezentate, în mod justificat, ca instrumente de propagandă ale guvernării comuniste. Mai puțin se vorbește despre presă
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
aveau lecții care nu puteau fi ocolite... Cel puțin două au fost impresiile cu care am plecat de la acea întâlnire cu tinerii cititori (chiar dacă nu ai cărților noastre, care nu au cum să ajungă și în mâna lor, dat fiind tirajele în care suntem tipăriți). Mai întâi, surpriza de a primi mărturisirea cuiva, cadru didactic am înțeles, că elevii pot constata că "scriitorii sunt și ei oameni ca toți oamenii". Vedeau pentru prima dată trei scriitori, cu care puteau discuta orice
Literatură, tinerețe, creație by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10673_a_11998]
-
cu Paul Anghel]. Scânteia tineretului, organ al pecereului. “Laudă vrednicilor semănători!” Scânteia, 49, nr. 11809, 9 aug 1980 (ibidem) Tovarășul prolific al lui PopescuDumnezău, gen. Pleșiță, Mortoiu și liota, Paul Anghel era înainte de „revoluție” editat pe banii Ministerului kulturii, în tiraje privilegiate propagandistic, decenii la rand în fostul regim cazon-ceaușist...În ce mă privește, el a fost cel care, la un colocviu internațional de la Timișoara “ Salonul Roșu” - Continental, ( Scriitorii și Patria”), m-a atacat public, unde am citit trei poeme incomode
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]