817 matches
-
care nu ar putea-o picta altminteri. Așadar, conducătorul încearcă să domine oamenii la fel cum el însuși e dominat de o idee: aceasta e prima verigă a oricărei dominații efective. Cu condiția ca ea să fie tot atît de tiranică și exclusivă ca și el. Ea îi furnizează acea superioritate asupra celorlalți, atît de necesară în epoca maselor avide de certitudini și speranțe. O remarcă și Le Bon: "Credincioșii, apostolii, conducătorii, pe scurt toți cei convinși, au o cu totul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
forță decît negativiștii, criticiștii și indiferenții. Dar să nu uităm că, dată fiind puterea actuală a mulțimilor, dacă vreuna dintre ele ar putea dobîndi suficient prestigiu pentru a se impune, ea va fi imediat investită cu o putere atît de tiranică, încît totul va trebui să se închine dinaintea ei"264. Iată de ce caracterele psihice ale conducătorului, cele care ne captivează și fac din el un magnetizator înnăscut, sînt analoge cu cele ale inventatorului, individ puternic și asocial, absorbit în ceea ce
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
uciderea tatălui. Dar forța biruită astfel în toți ajunge în cele din urmă să revină în fiecare individ, preschimbată într-o realitate psihică formată din amintiri și simboluri. I te supui, desigur, cum te-ai supune unei realități fizice, tatăl tiranic, dar în calitatea-i de contrar al acesteia, de ideal: ideal al eului sau ideal al grupului. Nu mai reacționezi nemijlocit față de cele ființînd în univers nici față de experiența pe care ai avut-o cu ele: reacționezi față de ființe idealizate
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Acest ciclu poate fi extins prin analogie cu multimile artificiale (Biserică, Armată, Partid, Biserica catolică, de pildă). Primul timp ar corespunde situației sale în plin secol al XIX-lea, secularizat, cînd papa, declarat "infailibil", ales de cardinalii italieni, era capul tiranic și exclusiv. Într-un al doilea timp asistăm la o răceală a fraților și a fiilor împotriva lui, răscoala membrilor Consiliului. Biserica intră într-o perioadă de relativă democrație, de dezbateri, de reforme. Ea se deschide larg problemelor lumii dinafară
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
aici o umanitate larvară și amorală, dominată de tropisme instinctuale și de o insațiabilă voință de putere, în cadrul căreia firavele reminiscențe etice se maculează ireversibil în mâzga pulsiunilor narcisiace; pe de altă parte, dominația autorului asupra personajelor sale dobândește proporții tiranice, protagoniștii fiind reduși la statutul de marionete eviscerate și acefale. Nu în ultimul rând, combinând eseul cu introspecția, oniricul cu distopicul și kitschul cu pastișa, textul e un tur de forță în planul tehnicii romanești. Publicat inițial în franceză, sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
în acțiune atâta timp cât era Tommaso cel ce-i ocrotea cu harul vorbelor lui, cu visul lui mângâindu-le mâinile precum o rază de soare. Iar Tommaso nu înceta a-i convinge să fie neabătuți chiar și în absența lui: Sunt tiranici și necruțători când sunt înarmați în contra celor slabi și înfricoșați, dar dacă ar trebui să înfrunte mulțimea dezlănțuită și să aibă de-a face cu o forță care mută din matca lor râurile ar deveni lași, ar preda armele și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pentru că prin botez și adeziunea sinceră la Evanghelie erau superiori cetățeniei romane, concetățeni ai sfinților din ceruri și fii ai lui Dumnezeu (Efes 2, 19); această diferențiere spirituală devenea cauza primă și originea tuturor acuzațiilor filozofilor păgâni. Concepția absolutistă și tiranică a puterii nu se putea concilia cu esența creștinismului, apărut în numele eliberării de rău (cf. In 8, 32-34), identificat cu Roma, mama și leagănul păgânismului și al demonului. Tertulian (cât timp a fost creștin) și alți gânditori creștini, analizând efectele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
idolatria. În ea se află poftele lumii, în ea, desfrâul și beția... În ea, nedreptatea... În ea, vanitatea... în ea, minciuna. Pentru creștinii convinși, acceptarea idolatriei era o lipsă de curaj împotriva dușmanilor lui Dumnezeu, o cedare în fața unei constrângeri tiranice, o negare a propriei religii, un act de violență morală incalificabilă, o piatră de scandal pentru toți păgânii și creștinii care i-ar fi văzut luând parte când la sacrificiile păgâne, când la misterele creștine, despre care Tertulian spunea că
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
conducând (sau încercând să o facă) spre uitarea de sine prin teama de sancțiuni pe care orice nesupunere o produce. În Casa Bernardei Alba, îngrădirea se erijează în condiție esențială pentru exercitarea deplină a supravegherii impuse de către o mamă singuratică, tiranică, o femeie ce-și construiește o aparență masculină de împărat roman, potrivită pentru a interzice orice eschivare sau tentativă de autonomie. García Lorca organizează un univers coerent, în care totul se articulează în jurul verbului „a vedea”, a vedea în interior
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și nu se poate în nici un chip retrage: ea instaurează un regim al coprezenței propriu oricărei forme de supraveghere, cu cele două laturi ale ei, inseparabile - fascinația și dorința de evadare de sub control -, consecință a unei supravegheri drăgăstoase și, totodată, tiranice. Oximoronul lui Mnouchkine. Până la urmă, indiferent de felul în care se exercită, supravegherea este integrată de către actori: ei joacă știindu-se priviți de spectatori și, câteodată, chiar și de regizor. Tocmai acest lucru încearcă să-l evite unii regizori, care
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Kantor însuși - care când dictează, când se retrage. Funcțiile lui sunt multiple, motivele prezenței sale numeroase. El nu încetează să se prezinte în postură de creator, să-și asume această lume pe care a plămădit-o și al cărei stăpân tiranic înțelege să rămână permanent. Supraveghind, regizorul evită orice modificare a obiectului teatral, putându-se astfel afirma, așa cum visa Craig, ca un artist deplin. În aceste condiții, opera lui veșnic vie nu e pândită de nici o deviere. Mai puțin explicită, desigur
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
reformator, care demolează vechea ordine sau ordinea existentă, reprezentând spiritul negator, dominator. Acest tip, de factură revoluționar-anarhistă În plan social, neagă valorile existente. Indisciplinat și autoritar, el vrea să schimbe lumea și ordinea existentă pentru a o Înlocui cu alta. Tiranic și justițiar, dar utopic În teorie, Îi este imposibil să găsească un echilibru Între dorințe și realitatea practică; 4. tendința de anxietate este caracteristică pentru retragere, ezitare, nesiguranță. Acest tip se teme de schimbare și luptă pentru menținerea ordinii, a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
2. Tipul egoist Este tipul revoluționarului. El este un tip psihomoral de factură egoistă. Anarhist, mergând până la negarea tuturor valorilor, impulsiv și violent, indisciplinat, urmărește distrugerea lumii, a ordinii existente, pentru a o Înlocui cu o nouă ordine. Autoritar și tiranic, el Înlătură orice se opune realizării propriilor planuri. Idealul său este proiecția sublimată a unei viziuni utopice asupra lumii, a societății, a omului, exprimată În conceptele: noua ordine, omul nou, egalitatea tuturor, pacea universală, bunăstarea generală etc. Ca și tipul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
restauratori ai ordinii personalității. 2. Tipul egoist include revoluționarul nihilist și bovaricul visător. Sunt tipuri psihomorale complementare, dar opuse ca sens. Revoluționarul nihilist este tipul anarhistului care distruge lumea, schimbă ordinea socială, neagă valorile. Autoritar și nedisciplinat, el se manifestă tiranic, căutând să-și impună voința asupra celorlalți. El vrea să schimbe oamenii după tiparul său, cerând ascultare și supunere. Bovaricul visător este un tip care se manifestă la fel, dar În planul imaginarului personal. Dacă revoluționarul este un utopic al
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Xingjuan, 1999, p. 1498). În suburbiile orașului Beijing, violența domestică se datorează în principal „consumului excesiv de alcool, frecventării bordelurilor și a jocurilor de noroc”. În ceea ce privește tipul de personalitate, bărbații violenți, potrivit cercetătorului chinez, se împart în cinci categorii: suspicios, violent, tiranic, dependent și pasiv, respectiv pasional și impetuos (tabelul 2). Studiul a mai arătat că, atât în oraș, cât și în suburbii, categoria cel mai des întâlnită a fost cea a bărbaților cu un comportament tiranic. Cât despre soții dependenți și
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
în cinci categorii: suspicios, violent, tiranic, dependent și pasiv, respectiv pasional și impetuos (tabelul 2). Studiul a mai arătat că, atât în oraș, cât și în suburbii, categoria cel mai des întâlnită a fost cea a bărbaților cu un comportament tiranic. Cât despre soții dependenți și pasivi, aceștia sunt „slabi și introverți, neadaptabili din punctul de vedere al mediului social ori nesatisfăcuți de locul lor de muncă” (Xingjuan, 1999, p. 1502). Tabelul 1. Cauze ale violenței domestice (apud W. Xingjuan, 1999
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
ar putea fi inclus în familia versificatorilor (neo)moderniști, vizionari, gnomici și ezoterici, cultivatori ai obscurității și ambiguității, ai figurilor de sunet și de construcție care să corporalizeze teme lirice dintre cele mai grave. Dragostea spiritualizată și moartea, obsesia timpului tiranic și a artei care să confere sens unei lumi a aparenței, dimensiunea sacră a ontosului, logosul și veșnicia sunt doar câteva dintre temele de recurență ale liricii acestui poet. Ștefan Amariței refuză, fără nicio îndoială, derizoriul în profitul esențialului: specificitatea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
scrise de Ștefan Amariței (Foamea de timp, Editura Cronica, Iași, 2006, respectiv Suspendat spre fructul prelung, Editura Cronica, Iași, 2009) trebuie văzute ca secvențe complementare ale unei aventuri metafizice (pe-)trecute într-un spațiu poetic plin de însemnele unei temporalități tiranice. Dialectica unei nostalgii mai vechi a autorului produce acum reprezentări articulate pe schema revelației obscure, de cele mai multe ori escatologice. E un fel de a spune că palimpsestul poetic reface, trudit, aceeași obsesie fecundă: geneza alterată, convertită uneori pe loc în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
binelui, să combată asociația funestă a cărei victimă sînt eu și, care, poate, vreme de un secol și jumătate nu va pierde din marea ei putere. Atunci apropiații mei vor putea să opună lumina, progresul, libertatea acestor fapte întunecate, apăsătoare, tiranice, care împovărează creștinătatea. Geniul bun și geniul rău vor fi alături. Lupta va începe și Dumnezeu îi va păzi pe cei drepți... Este posibil ca această "sfîntă asociație" a cărei întemeiere o deslușește Rennepont, expresie a "luminii, progresului și libertății
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
deosebire destinat" (10, p. 39). Esențialul din această definiție este exprimat tot de Durkheim într-o formulare lapidară: "Educația constă într-o socializare metodică a tinerei generații" (10, p. 39). Eventualei întrebări, dacă această socializare nu înseamnă cumva o supunere tiranică a omului, Durkheim se grăbește să-i dea un răspuns liniștitor: oamenii sînt interesați în această supunere, pentru că numai astfel dobîndesc însușirile umane. Pretinsul antagonism dintre individ și societate nu are o bază reală. Societatea, prin educație, nu-l comprimă
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fără sprijinul reprezentat de grupul colegilor atunci când adultul înțelegea educația ca pe un proces de supunere oarbă: "Așadar, fiind emancipat de sub autoritatea adulților, copilul nu a fost eliberat, ci a fost supus unei autorități mult mai înspăimântătoare și cu adevărat tiranică, tirania majorității. În orice caz, rezultatul este că acești copii au fost, ca să spunem așa, izgoniți din lumea oamenilor mari. Ei sunt fie aruncați înapoi, fie predați tiraniei propriului lor grup împotriva căruia, din cauza superiorității lui numerice, nu se pot
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
dublu de care aminteam anterior. Este și punctul de vedere exprimat de Hannah Arend, ignorat din păcate: "Așadar, fiind emancipat de sub autoritatea adulților, copilul nu a fost eliberat, ci a fost supus unei autorități mult mai înspăimântătoare și cu adevărat tiranică, tirania majorității. În orice caz, rezultatul este că acești copii au fost, ca să spunem așa, izgoniți din lumea oamenilor mari. Ei sunt fie aruncați înapoi, fie predați tiraniei propriului lor grup împotriva căruia, din cauza superiorității lui numerice, nu se pot
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
pildă prin pacificarea celor aflați în conflict; acest comportament denotă responsabilitate pentru soarta membrilor grupului, dar în același timp (și în aceiași măsură) este o modalitate de reafirmare și de consolidare a poziției sale dominante (și care poate deveni oricând tiranică). Pe de altă parte, atenție la interacțiunile fortuite dintre diferitele clase de copii, care le pot aduce în confruntare, după cum în aceeași situație le pot aduce și orgoliile liderilor lor, caz în care se (poate) recurge aproape instinctiv la pseudo-speciație
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
legi, în vreme ce legile naturii nu pot fi ocolite indiferent de circumstanțe. În același mod specific sofiștilor argumentează și Trasymachos de pildă, atunci când identifică dreptatea cu "folosul celui mai tare": " Fiecare stăpânire legiuiește potrivit cu folosul propriu: democrația face legi democratice, tirania tiranice și celelalte tot așa. Așezând astfel legile, stăpânirea declară că acest folos propriu este, pentru supuși, dreptatea. Pe cel ce încalcă această dreptate și acest folos îl pedepsește, ca pe unul care a încălcat legile și săvârșește nedreptăți. Spun deci
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
plin de neliniște, energic, generos, încăpățânat, irascibil, pasionat, agitat, disprețuitor de bani, muncitor neobosit, ahtiat de glorie. Caracter despotic, mândru, ambițios, autoritar, violent, insubordonat, vindicativ. Voință puternică, inflexibilă, tenace: desfășoară în orice direcție o activitate extremă. Pasiuni foarte înflăcărate, afecțiuni tiranice, violente, cu nuanțe de gelozie. Memoria nu are nimic remarcabil. Inteligență foarte promptă și strălucită, multă imaginație. Doarme puțin, se poate lipsi de somn, dar nu poate rezista la post. Predispoziții morbide (Diateza cholemică) Afecțiuni mai ales hepatice, acute, dar
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]