1,739 matches
-
te îmbrace în zori,să-ți amintești când noi eram copiiși alergam desculți prin pufurile de nori,aud plângând în jurul meu și ploaia,aud cum plânge lacul, izvorulpe dealuri văd că s-a pornit văpaia,și vieții am să-i torc, fuiorul.... XIV. ȘEPTIC CU MOARTEA, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2266 din 15 martie 2017. am un număr, de fiecare data primesc un număr, pentru a mă înscrie în rândul poeților, odată pari, altădată impairi, uneori aprind lumânări
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
i s-a uscat, Un gând rebel i-a întunecat cărarea Când mama îl vedea, de-acum, îmbrățișat. O,de-ar fi știut ce fiu se-întorcea! La poartă oprise un bărbat schimbat. Nu mai era cel căruia, seara, când torcea, Îi depăna povești cu fete de-înpărat. “-De ce m-ai născut în această lume? M-ai întrebat dacă doresc? Botezat am fost, fără să știu, cu-n nume; De ce legea voastră s-o împărtășesc?” ...Și pentru toate acestea și alte
POEZII DEDICATE MAMEI, DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377584_a_378913]
-
a deveni dintr-un simplu petic tapiserie. Locuiești demult într-un ou de piatră din care să ieși nu e cu putință cât timp din albuș javre rele-îți latră orice dorință. Locuiești demult într-un dor apatic în care-amintiri îți torc destrămarea dându-ți în răstimp câte-un ghem tomnatic greu ca uitarea. Locuiești demult într-o clipă care s-a oprit în loc recviem să-ți cânte și n-a mai plecat neputând să zboare cu aripi frânte. La capăt Din
LOCUIEŞTI DEMULT LA CAPÃT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378348_a_379677]
-
cu cine mai era prin preajmă, fie citind. Când se găsea doar cu Geta, o tăcere ca de basm pogora-n odaie peste-amândoi, adevărate păpuși de ceară dintr-un muzeu al figurilor domestice perene, el, cu biblia-n mâna, ea, torcând ori cosând. Așa era în toate serile anului, retrăind amintiri de demult sau iscodind povești, doar nevasta-i era ca un copil, flămândă mereu de istorisiri... -Ți-am povestit cum alergau ai mei într-un an după mieluțul menit de Paști
POVESTE DE PAŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378368_a_379697]
-
decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Decembrie feeric, o iarnă ca-n povești, Gravori din lumi astrale au desenat în glastra Un mozaic din gheață, bijuterii cerești, Răvaș de bucurie pentru iubirea noastră. Nechează căi sprintări și-n marea de ninsori Torc caiere de ceață pendulele din burg, Miroase-a scorțișoară, a cetina, licori, Tu, cuibărit în mine, simt cum prin ține curg. Mă strângi ușor de mână. Se-aude în surdina Cum stele sidefate dansează în eter, În păr lucesc cristale
NINGE CU MĂLINI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378636_a_379965]
-
buzunare... Toamnele s-au adunat Prea grăbite la arat Trec cu plugul peste noi Și ne-mbracă parcă-n ploi... Iernile-și așteaptă rândul Le vestește tainic gândul, Ghioceii îmi scriu pe tâmplă, Într-o liniște adâncă... Anotimpuri din fuioare Torc din razele de soare Și brodează amintirea Cred că asta e menirea! foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Anotimpuri / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1763, Anul V, 29 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia
ANOTIMPURI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378651_a_379980]
-
din mari, Să mângâiem în zbor ogoare De frumuseți și bunăstare, Pe aripi de iubire pură Găsite lângă bătătura, Unde le-a pus bunica la iernat, Pe pat de visuri și de gand curat Și unde poate doar pisică, Le toarce nespunând nimica. Pune-ti opinci sau poate cu piciorul gol Să dăm prin lumea noastră un ocol, Să învățăm lumină să se-ntoarca Și oamenii să-și construiască arca, Of viața prea frumoasă și firava Ce rătăcești în lumea-ne
NEMURIREA FRUMUSETII de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378843_a_380172]
-
preschimb El a deschis o Cale ce duce către Viața El m-a scăpat de moarte, m-a izbăvit de timp. La ceasul rugăciunii la El mă reîntorc Iertat de prihănire, ca îngerul curat Luminile din ceruri cămașă nouă-mi torc Și șanț că niciodată un om transfigurat. Păcatul nu m-atinge și vina mi-e ușoară Și zburd de bucurie prin raiul plin de sfinți Lumină Lui divină cu pace mă-nconjoară Și sângele mi-e altul, nu-i parcă
SCHIMBAREA LA FAŢẰ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379091_a_380420]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > O MĂICUȚĂ BĂTRÂNĂ Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2065 din 26 august 2016 Toate Articolele Autorului în odaia întunecoasă, fără foc, fără lumină stă o măicuță bătrână, torcând caierul de lână, ochii ei n-au cum să plângă, lacrimile s-au uscat, este singură bătrâna, fiindcă fata i-a plecat, i-a murit și bătrânelul, într-o noapte dintre ani și își toarce acum din caier, anii ei
O MĂICUŢĂ BĂTRÂNĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379154_a_380483]
-
lumină stă o măicuță bătrână, torcând caierul de lână, ochii ei n-au cum să plângă, lacrimile s-au uscat, este singură bătrâna, fiindcă fata i-a plecat, i-a murit și bătrânelul, într-o noapte dintre ani și își toarce acum din caier, anii ei, tăcuți, sărmani, pe o măsuță într-un colț, stă un boț de mămăligă și a pus într-o tigaie, o coastă să se frigă, fata i-a plecat în lume, țară de ea neștiută n-
O MĂICUŢĂ BĂTRÂNĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379154_a_380483]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > REVERII Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2060 din 21 august 2016 Toate Articolele Autorului REVERII Săptămâna s-a prelins fulgurant cu-n miiiieeerrcuri ascuțit și iritant refugiindu-se să toarcă la soare pe prag tot vinerrrri-ssssââââmmbătă tihnit și apăsat. Privindu-și fiica o urma de dragoste-n priviri Cronos avea totuși pe brânci setea să-și stingă se reîntorcea cu ultimile fire de nisip ce în clepsidra aruncată peste cap
REVERII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379163_a_380492]
-
dar incredibil de tandre, porni spre patul larg și primitor, unde o așeză cu mare grijă ca pe un bibelou neprețuit, peste pat. Se întinse lângă ea în timp ce o săruta. Săndica simțea cum îi iau foc obrajii. Dacă până acum torcea ca o pisică răspunzând la dezmierdările lui pasionale, devenise fiară, gata să se năpustească asupra prăzii, aflată la îndemâna sa. - Ești un depravat, îi șopti ea la ureche sărutându-i lobul urechii și am să te învăț eu bunele maniere dacă
CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379793_a_381122]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > DIN TIMP STRĂVECHI Autor: Elenă Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1395 din 26 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Din timp străvechi mă-ntorc A câtă oară? Firul existenței iar îl torc În care țara? În țară cu munții din piatră de cremene Și păduri gemene Din brazi și molizi, iar mai jos Fagul și stejarul cheamă la întrecere Mesteacănul duios... În țara-n care se aud Sunete pe văi din clinchet
DIN TIMP STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379869_a_381198]
-
împovărate De grâne legănate în nopțile de-alint, Apoi lin, în cercuri verzi, la sânul aurorei toate Se deschid, iar diminețile se schimbă înrourate în veșmânt aurit, Sufletul alină Când Floarea Soarelui e sărutata de lumină. Firul existenței iar îl torc În care țara? Să fie Hiperboreea, ținutul fabulos Țară binecuvântata că Ideea Unde poporul, credincios îngenunchiază doar în rugăciune Strunit, de-a lui Zamolxe-nțelepciune? Da! E Dacia! E chiar Hiperboreea! Referință Bibliografica: Din timp străvechi / Elenă Armenescu : Confluente Literare, ISSN
DIN TIMP STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379869_a_381198]
-
din grădinile simțirii mai taci cuvânt ademenit de patimi oprește sărutul la poarta nerostirii rănești pământul uneori cu aluatul vorbei și îmbujorezi tot târgul arheologilor cu umbrele nelegiuirii e gura mea născută spre a elibera rostirea de canoane să mi toarcă limba fel de fel de ițe cu mii și mii de înțelesuri împrăștiate în forme adiacente simțului inițial al vorbei poate de aceea uneori cuvântul doare mai tare decât palma ne întinsă de prieten și resemnarea e tăcerea înțeleptului ce
GURA MEA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380028_a_381357]
-
să te-opui ca viața să-ți fie dusă-n derivă. N-ai întrezărit steaua ta polară, dar ai fost convins că e-ntr-un Acolo strălucind intens o lumină clară în blând tremolo. Ești trist că n-ai fost tors din caer teafăr, că ți-au dat pământ refuzându-ți crugul, și nu mai zărești măcar un luceafăr dorindu-ți rugul. De-asupra e-un cer doldora de stele, dar n-a fost al tău nici măcar o clipă. Bolta ce-
FÃRÃ CER de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381846_a_383175]
-
cumpărat, un fel de stofă așa cum apar costumele la cântărețele de muzică populară de astăzi, apoi îi aducea la bordei, să-i spele în putina cu apă. Mama îi mai trimetea uneori bunicii câte un caier de lână să o toarcă cât stătea cu mine la vie, sau să răsucească ce a tors. Lâna așa pregătită o vopseau în mai multe culori și țeseau iarna diferite obiecte casnice, cuverturi, preșuri sau chiar covoare de pus pe pereți. Acest ciclu cu paza
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
populară de astăzi, apoi îi aducea la bordei, să-i spele în putina cu apă. Mama îi mai trimetea uneori bunicii câte un caier de lână să o toarcă cât stătea cu mine la vie, sau să răsucească ce a tors. Lâna așa pregătită o vopseau în mai multe culori și țeseau iarna diferite obiecte casnice, cuverturi, preșuri sau chiar covoare de pus pe pereți. Acest ciclu cu paza lotului cu viță de vie se repeta anual. Acum eram clasa a
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
mare, probabil o Tatră sau un Buceag, scârțâiră frânele brusc și pe geam scoase capul un țânc. Prin acel semiîntuneric îi zării fața pistruiată și părul în dezordine pe frunte. “Ce doriți?”- mă întrebă el, preocupat de urletul motorului care torcea. “Să merg și eu cu dumneavoastră!- îi răspunsei eu, evitând numele orașului în care trebuia să sosesc pentru faptul că nu-l știam. Aștept de o jumătate de oră și ăștia cu mașinile mici nici nu se uită la mine
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]
-
că la acestă oră mă caută directorul să-mi facă dreptate sau ăia la care-am fost eu în audiențe să-mi ceară date concrete: cum a fost, cum s-a întâmplat, chestii de-astea care nu mă mai interesează. “Toarce, nu alta, nene, mă! Să moară Veta, ia ascultați-o și dumneavoastră, m-a costat o mie jumate și-o damigeană cu vin toată afacerea, până nu dai, nu iai! Cu ailaltă muream de foame, stăteam cu ea mai mult
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]
-
și mă împrumut și viu cu damigeana și cu mia jumate la garaj și gata, pui mâna pe Marița! Să moară Veta dacă nu e așa!” “Mașină bună, i-o laud eu, are motor nou!” “Aș, îmi răspunde el, acu toarce, acu face fasoane! Ca femeia văduvă, până-i afli toate melicurile!” Îar tăcurăm, urcam niște serpentine abrupte și șoferul era atent la volanul lui. Se zăreau pe fereastră stânci prăpăstioase, hăuri adânci și coame de dealuri potolite cu câte-o
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]
-
-o la presat precum ai strânge florile târzii pe când era arătarea aia urâtă a unui hău ai știut să-mi spui - vino dar încă să nu vii mai târziu decât niciodată ca-ntr-un ieri pentru mâine pe care-l toarcem într-atât de-l mâncăm pe pâine nu știu unde ești dar nu ești de fel aici doar de pustiu în timp ce-ntr-o maximă a aiurelii nu știu chiar nu știu înnorare de la sat la oraș după ce-am văzut fluturii plimbăreți
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
oareșceva eu zburam sau ele zburau oricum eram te toate alte verzi albastre roșii portocalii am ajuns până-n cumplita lamă a unei leme cât teorema era de pe vremea uneia la care nu mi-as ajuns limba până la caspăt - întâmplarea care toarce și doare a fost bufnirea ca un fel de înțărcare dintr-un decor smulse pene cu nor dar oare ce să mă fac - era izbucnirea de furie precum focul spintecat al sângerlui trecut spre otravă pe lângă că n-avea încă
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
retrag în înserare ca într-o taină lină. Atingerea de suflet e deplină. Îmi beau, îți beau aromele curgând prin orele târzii când te apropii într-un gând cu pașii vii. Prin tine mi se separă noaptea de zi, când torc fuiorul visului de alint, când gustul dorului îl simt. Și de la dulce la amar e cale doar de-un sanctuar. (9-10 aprilie 2016) Referință Bibliografică: Sanctuar / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1927, Anul VI, 10 aprilie 2016
SANCTUAR de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381935_a_383264]
-
dacă nu-i cunoști istoria! Din păcate, nu se poate afirma că politicienii noștri nu au cunoscut-o. S-ar putea să-i fi cunoscut firea, dar au încercat să-l adoarmă cu abile cântece de leagăn mincinoase, în care torceau promisiuni duioase, împletite cu denigrările adversarilor politici, că...le-au lăsat „dezastruoasa moștenire”, imposibil de remediat într-un singur mandat. Apoi, politicienii noștri au știut că poporul nostru vrea să fie condus BINE, ca să trăiască BINE. Pe canavaua acestor dorințe
FENOMENUL 16 NOIEMBRIE SAU TREZIREA LA DEMOCRAŢIE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382080_a_383409]