1,724 matches
-
urechi cam tare? (Că și cu-n șoptit în ciorbă Tot nu este vorba - vorbă). Nu vezi că se face noapte? Dă-le mâțelor de șoapte! T Toc-toc-toc! În orice loc. Toacă toată ziua tare O ciocănitoare - vrăjitoare. Toacă fân? Toacă mărar? Când mai des... Și când mai rar... De ascultă, e cu-n scop: Are dânsa stetoscop. Și consultă fără stop Păr cu nuc și măr cu plop. Mamă, mamă, să mă-mpiedic, Uite, frate, ce mai medic! Ț Țara
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
răspunsul pregătit. Tocmai de asta reprezintă o insulă conversațională perfectă. Lentilele avocatului au sclipit neîncrezătoare. —Ce-i aia o insulă conversațională? —În general, se găsesc în bucătării, a spus Hugo rapid. Sunt blocurile alea masive în jurul cărora stau oamenii și toacă tot felul de chestii ca între prieteni. Sau de pe care servesc băuturile. De obicei, au blaturi din ceramică sau din lemn. Însă un copiator autentic, din anii ’70, ar fi ceva cu totul deosebit. Ai avea nici mai mult, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ei... O privire tristă, îndurerată și stăruitoare, parcă l-ar fi întrebat: ”Mă lași aici?!”. El a înțeles-o... A fost nevoit să-și întoarcă privirea, și pentru o clipă inima i se înecă, pusă pe plâns... ... Deodată, moara de tocat gânduri s-a oprit, bătrânul Iorgu revenind în realitate... cu inima pusă pe plâns. Era prea dureroasă amintirea aceea. - De s-ar face ziuă mai repede!... murmură el, ștergându-și lacrimile cu dosul palmelor. Noaptea, timpul parcă se scurge altfel
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o mângâia... De mulți, foarte mulți ani... de-o viată, nu se despărțiseră nici un singur ceas, zilele și nopțile erau în întregime ale lor. Un vânt proaspăt dinspre vremurile de odinioară, din Cetinei, le-a adus liniștea. Și, moara de tocat gânduri continuă... ...Prima duminică la Butea, îi stărui în minte lui Iorgu. Toată noaptea aceea, înspre duminică, el n-a pus geana pe geană o clipă, așteptând să se facă ziuă, să vină Avel cu mașina și să-l ducă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ca pe niste germeni ai unei boli ascunse. ... Într-un rând, îsi aminti Iorgu, nu mai avu răbdare să astepte până duminică si se duse la Butea, la Vasilica, în mijlocul săptămânii. Se simțea chemat... Tot drumul, până la Butea, moara de tocat gânduri nu s-a oprit o clipă. Doamne, dă-i măcar vorbirea înapoi, atât te rog, Doamne. Să-i pot cere iertare pentru tot ce i-am gresit, în toți acesti ani!... De ce nu vorbeste Fata mea, să-i cer
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o să facă, ea, acolo... fără mine, fără bagaje si fără bani... ce-o să facă?!.. Iartă-mă, Fata, iartă-mă!”. Se trezi din somn plângând... plângea deadevăratelea. Inima îi bătea cu putere în piept, să i-l spargă. Și, moara de tocat gânduri începu ca o avalanșă... gândul îl purtă la visele care l-au năpădit în ultimele nopți. -Ce știm noi despre taina viselor?!.. Nimic!.. murmură bătrânul. Visele sunt spirit, aparțin Divinului... rămân taine!... Visul e o întâlnire în planul astral
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sosească George în vacanța de iarnă. A făcut curățenie generală ajutată de tatăl ei iar de Ignat au sacrificat porcul și au pregătit împreună cârnații, caltaboșii, toba. Urmau; piftia, sarmalele și cozonacii. Frusina și Gheorghe erau la bucătărie. Tatăl ei tocase carnea pentru sarmale și ea pregătea foile de varză pentru a înfășura carnea. Cineva a bătut la ușă și când a întrebat cine este, George a zis: - Primiți cu Moș Ajunul ? Frusina i-a recunoscut vocea, a lăsat totul baltă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
era În special interesată de etica inuiților. De fapt, părea foarte dornică să zboare din colivia ei pentru o doză de adre- nalină arctică. Zaide și Antoin erau un cuplu simpatic de francezi, care Își trăiau viața după modelul nomad, tocând astfel moște- nirea pe care o primiseră de la o mătușă bogată. Tocmai se Întorceau din Brazilia, unde petrecuseră câteva luni În jungla amazoniană. ivan tocmai imigrase În Québec și era dezamăgit de felul În care se construiau casele și În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și era în special interesată de etica inuiților. De fapt, părea foarte dornică să zboare din colivia ei pentru o doză de adrenalină arctică. Zaide și Antoin erau un cuplu simpatic de francezi, care își trăiau viața după modelul nomad, tocând astfel moștenirea pe care o primiseră de la o mătușă bogată. Tocmai se întorceau din Brazilia, unde petrecuseră câteva luni în jungla amazoniană. Ivan tocmai imigrase în Québec și era dezamăgit de felul în care se construiau casele și în general
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nemeritate danii, din partea patronului lor. Cele mai multe dintre ele deveniseră cliente permanente ale unora dintre cele mai mari și, nu În rare cazuri, deochiate, case de petrecere, În tovărășia diferiților parteneri; care mai curați, care mai necurați, dar, cu toții, neîntrecuți profitori, tocând, permanent, marile sume de bani pe care patronul le dăruia distinselor sale gardiene, zicea el, pentru Încrederea nestrămutată În credința cu care ele Îl slujeau. Făcea, opinie separată, Lozia. Mai retrasă, mai calmă și mai reținută de la extravaganțe, Lozia Își
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de bănuitor, de suspicios, de reținut, În ale femeilor. Hotărâră să Încerce a-l scoate din ale lui, și a și-l face, una din ele, aia care va avea mai mult noroc, amant. Și, de - aici Încolo, a-i toca averea. Dacă va fi mai rezistent decât bănuiau ele, că ar putea fi, una din ele să se Îndrăgostească de el, să se mărite, după care, printr-o viață Încărcată de stres, să i-o poată scurta, prin osteneli și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
om, un monument brut, neprelucrat, nu prea departe de rudiment, și de tenebre, prin urmare, un monument manifest, un monument de om, nu are de unde și nici cum să cunoască, toate dedesubturile profanatoarei reclame, care, de un timp Încoace, Îi toacă, mărunt-mărunțel, creierii, de parcă s-ar strădui, din răsputeri, să construiască și să răspândească, În societate, o faimă dintre cele mai ascunse, mai de neobservat, dar, care, să conducă, direct și sigur, la Întâmpinarea definitivă a individului! Pe fondul unor imagini
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Îmbrăcat costumul din piele, și-a pus o cască albastră, apoi a dat-o jos; a pus una roșie, ca sîngele, Jesper se Întorcea de la război, nu fusese plecat să stea tampon Între două tabere, precum pasivele Căști albastre, care tocau planetei o grămadă de bani, În loc să lase legea războiului să-și urmeze cursul pînă cînd - cu Învingători sau fără - confruntarea se stingea Într-un fel. Thomas credea că disputele armate - chiar dacă avea oroare de așa ceva - Împinseseră planeta Înainte: nu pacea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
supa de dovleac și salata de vinete cu legume de pe parcela îngrijită de dumneavoastră în spatele sărăcuțului imobil în care locuiți. niciun bărbat nu a gătit pentru mine într-o tensiune erotică mai mare, impregnînd fiecare gest cu fantasme nupțiale. în timp ce tocați legumele am crezut că mor de spaimă, de zeci de ori era să vă tăiați la degete sau chiar să vă retezați cîte o falangă. am fost atît de fericită că ați scăpat cu viață după această operațiune încît, după cum
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dat rochia mea Otiliei? Asta-i rochiamea! Este întîia mare rușine pe care am suferit-o vreodată, fiindcă nimic nu mi s-a părut mai umilitor decât să te îmbraci cu hainele altuia. Cum am ajuns acasă, am tăiat, am tocat mărunt rochia cu foarfecele. Aurica venea din propria ei inițiativă la școală la mine și se făcea că se interesează. Câte o colegă o întreba: " Căutați pe verișoara dumneavoastră?" "Mda, zicea mieros Aurica, dar nu mi-e verișoară. E o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sunt indignat și sunt hotărât să atrag atenția autorității în drept asupra acestui caz, așa, din umanitate și spirit de dreptate, fiindcă o cunosc pe această domnișoară foarte modernă și independentă și n-aș vrea s-o văd cum te toacă pe dumneata ca "tată", ca să se zbenguiască pe drumuri cu junii de la Conservator. Caută-ți o femeie mai în vârstă pentru slăbiciunile erotice, iubite domnule, și nu mai "adopta" minore. Sper că acest preaviz îți va vîrî mințile în cap
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ești băiat inteligent, ce naiba, viitor doctor. Dumneata trebuie să te păstrezi ca un crin pentru Otilia. Las' că-ți găsesc eu altă fată, mai faină. Georgeta, îți spun între patru ochi, e o escroacă. Are un general, pe care-l toacă... Uitând imaginea lilială de la început a Otiliei, Stănică adăugă: - Fiindcă ai fost prost... Să fi fost eu în locul dumitale, aziOtilia era metresa mea, și aș fi stat eu cu ea acolo frumos în brațe, în locul lui Pascalopol. Felix fugi fără
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Bravo, știu că te-ai ajuns. Era și de prevăzut. Știi căOtilia nu mai e cu Pascalopol? Felix nu îndrăzni să întrebe ce s-a făcut, dar așteptă totul de la limbuția lui Stănică: - A divorțat de Pascalopol, după ce l-a tocat, și acum eprin Spania, prin America, nu știu pe unde, nevasta unui conte, așa ceva. Și aia s-a ajuns. Pe Pascalopol, Felix îl întîlni, o dată, în tren, în drum spre Constanța. Era bătrân de tot, uscat la față, dar tot
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
elegant cu zoologia... ție-ți răstoarnă salariul într-o sticloanță pentru acasă (nici nu te cunosc, cum să se apuce, bă, să se drojdească cu tine?!), iar pe coropișnițele ce le-ai adus - le trebuie, hoarcă - le fierb și le toacă în chichița șopronului, unde și-a înjghebat fermecătoarea o făbricuță de conserve... Mișcîndu-se cu îndemînare în beznă și părîndu-i-se că-și reperase dușmanii, deșiratului i se zburli părul de pe spinare și trase, c-o mișcare scurtă, decojind husa de pe un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
concentră ultimele puteri pentru a se descolăci dintre cearceafuri și pentru a o rupe la fugă către oraș, Doru Sinistratul se trezi față în față cu doamna Maria C. Nicolici, care descânta deasupra unei cafetiere plină ochi cu măselariță, inimă tocată de șobolan, patru pânze de păianjen 371 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Partidului... și, mai ales, în cinstea dragostei de care se simte învăpăiat față de Secretarul nostru General. - O adevărată aiureală. Exact așa a transmis? Cuvânt cu cuvînt? Bărbatul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu el aici, o să-ți trimit vorbă să fie și a dumitale de față, și fata, să facem vederea, cum s-ar zice. Meșterul o duse până la poartă. Pe drum, Aglaia se gândi că ar fi trebuit să-l mai toace. Îi plăcuseră casele și ar fi vrut să-l vadă însurat mai repede pe Stere. Privi în urmă. Gospodarul avea curte răsărită, cu gard vechi de cărămidă și poartă de fier, ca la oamenii pricopsiți. Cărarea se ștergea în zăpada
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zise codoșul, bătîndu-l pe umeri. Ce te-apucașeși să spui vorbele alea urâte... Schimbul se făcu la repezeală și plecară mulțumiți. Era la spartul târgului. Deasupra câmpului plutea un nor gros de praf. Oborul se pustia. Pe jos, rămăseseră numai paiele tocate de copitele vitelor, coji de mere și balegă. Câțiva țărani își numărau banii sub căruțe, la umbră, și făcuseră focuri la care coceau porumbi lăptoși. Împrejur, mirosea frumos până departe. Toată omenirea aceea zgomotoasă pieri într-un ceas. Pe șoselele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și în Văcărești, la Mandravela, în Trei-Cuțite, cu neveste cu tot, niște țigănci pătimașe de umpluseră pământul de copii. Rar îi vedeai acasă vara și primăvara. Din martie își curățau mistriile și nu-i mai zăreai până dădea zăpada. Iarna tocau paralele la circiumă, că n-aveau ce face. Își băteau nevestele, se mai tăiau pentru vreo curviștină; altfel, oameni cumsecade. Printre ei, erau și vreo câțiva hoți de s-aveau bine cu cei din groapă. Nu călcau mahalaua. Tot prin
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cărților. Pierduse o mulțime de bani în viața lui, la cafenea. Nevastă-sa îi povestea Linei, când se întîmeau, despre ce case avuseseră, la piața lui Matache Măcelarul, cu lei de cretă la ușă, moștenite de la părinții ei. I le tocase în câțiva ani croitorul cu cărțile sale. Erau mai tineri, el nu se uita. Prietenii -lau mâncat, spunea. Toată ziua la noi în casă ședeau. Gogu nu-și mai vedea de meserie, că pe atunci avea clientelă, nu așa! Oameni
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bem ceva, ehe, câte n-am văzut eu! Tu ești încă tânăr, și-ai să mai pătimești, numai minte să te-nveți! În ochii lunganului stăruia o părere de rău. - Nu mi-e de altceva, Treanță, nici că mi-a tocat banii, nici că i-am cărat ca un prost ce-a vrut și ce n-a vrut. Știu, muierea fuge tot la ăl de are mai mult, dar să mă fi înțeles, mă! Să mă fi înțeleși pricepi? Pricepea Gheorghe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]