816 matches
-
mai greu, scârțâia. Fostul aviator venea, pleca, încuia și descuia ușa masivă de la intrare fără să se uite în jur. La început s-a uitat, dar când a văzut câte sunt de făcut a renunțat. Cu puterile scăzute și voința tocită de timp, drăcuia uneori și se întreba cu glas tare (nu-l auzea nimeni) cum de a ajuns el să locuiască într-o hardughie. Și găsea un motiv, cel mai cunoscut pentru el războiul. Apoi se întindea liniștit în pat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
-mi sunt ostile. Nu mai întâlnesc oamenii pe care i-am lăsat când am plecat, doar dealurile și colinele, drumurile și potecile pe care rătăceam de multe ori și noaptea, deși parcă și acestea sunt schimbate, par mai mici, mai tocite de vitregia timpurilor, uneori prea aspre. Oamenii mi se par mai mici, mai supărați, străini de cei lăsați de mine, nu mai am cu cine comunica, doar cu câteva rude apropiate, dar nici acestea nu sunt de vârsta mea, nu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
înspre neînțeles, iar acest fel de suspans ce ține de inteligență înlocuiește nevoia de intrigă sau incidente. Descoperind arii de sensibilitate pe care puțini scriitori le cercetează (taina înălțării de biserici, taina artiștilor demult duși), dând la o parte preocuparea tocită pentru iubire și acțiune, Ackroyd scrie un roman visător, care devine un gen în sine. Capitolele fără soț (ultimul e nouăsprezece) sunt scrise la persoana întâia, de către Timothy Harcombe. Ele își relatează viața pe scurt și acumulează mister după mister
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu mai are înțeles. Această distrugere deliberată a înțelegerii e de fapt motivul pentru care Amis a ales tehnica derulării inverse. Simțea nevoia să împrospăteze percepția unei teme învechite. Dorea să creeze o imagine mai vie a unui fapt istoric tocit de prea multe comentarii. Cuvintele nu-i mai erau de ajuns. Cuvintele nu mai puteau descrie ororile, așa că a divagat în tehnica cinematică. Combinația e un gen de artă nou, care oripilează. Lectorul e deopotrivă revoltat și entuziasmat. Se simte
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
misterioase, muzicalitatea cu totul neobișnuită, inovatoare. Despre pisici Eliot sporovăiește cu afecțiune vesel ritmată și cu rime impecabile, cu nimic legate de seriozitatea inovației moderniste. O oază de poezie tradițională în creația unui poet care a declarat război tuturor procedeelor tocite de vreme, Possum deschide o ușă secretă în labirintul interior al lui Eliot. Old Possum's Book of Practical Cats e o imagine inedită în peisajul interior al temătorului Eliot, o imagine a lumii văzute prin ochii adultului care privește
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Ea se pregătește, în această lume, prin dominația calmă a spiritului asupra trupului de carne ; se împlinește cînd ființa umană atinge principiul ceresc al trupului său. La cel din urmă se referea Origen cînd pretindea că laxitatea față de corpul pieritor tocește simțurile spirituale, minează vivacitatea celuilalt trup, îl amorțește. în pustia egipteană, Antonie și emulii săi încercau să-și conducă trupul de carne spre întîlnirea cu principiul lui. Posturile, disciplina rugăciunii și a muncii manuale nu urmăreau să mortifice trupul pieritor
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
modele verbale, imitația ovină pare să se îngroașe în forme din ce în ce mai tîmpite. Sistemul economic dominant duce la proliferarea cantitativă în dauna calitativului, asistăm la multiplicarea nimicului, astăzi la scară planetară. Cum remarcă eseistul, iuțeala însăși a producerii și a consumării tocește brutal capacitatea de a simți nuanțele și a stabili distanțele valorilor intelectuale. Cuvîntul se dezleagă de reflecție, și verbalismul crește în proporții enorme. O soluție în combaterea și stoparea verbalismului pe care o propune Paul Zarifopol este ca și consumatorii
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
au dezvoltat atât cât piața le-a permis și nu au avut perspectiva capitalistă de a-și mări constant profitul. Poziționarea lor frontală față de relația de putere din regimul comunist le-a limitat spiritul de aventură economică și le-a tocit simțul oportunității. Cei care trebuiau să fie începând cu anii '90 dezvoltatorii spațiului economic, prin deschiderea a numeroase capacități de producție, după modelul capitalismului occidental, nu au rămas decât la nivelul mercantil de simpli distribuitori de mărfuri, după nevoile pieței
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Ea se pregătește, în această lume, prin dominația calmă a spiritului asupra trupului de carne ; se împlinește cînd ființa umană atinge principiul ceresc al trupului său. La cel din urmă se referea Origen cînd pretindea că laxitatea față de corpul pieritor tocește simțurile spirituale, minează vivacitatea celuilalt trup, îl amorțește. în pustia egipteană, Antonie și emulii săi încercau să-și conducă trupul de carne spre întîlnirea cu principiul lui. Posturile, disciplina rugăciunii și a muncii manuale nu urmăreau să mortifice trupul pieritor
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Curtea-Veche, Valori stilistice ale numelor unor personaje din basme, Onomastica operei "Românii supt Mihai Voievod Viteazul"), explicarea volumului mic de preocupări dedicate antroponimele din textul literar prin folosirea predilectă a numelor proprii obișnuite și dobândirea caracterului de simbol a numelor tocite prin uz (Elena Lința, Realitate și ficțiune în onomastică), explicarea diferitelor variante antroponimice de desemnare ale unui personaj (Alexandra Medrea-Danciu, Odysseus-index și simbol la Nikos Kazantzakis), numele ca organizator al structurii textului (Veronica Hicea-Mocanu, Prometheus, nume și sens în drama
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Fericirii unde nu se moare niciodată. Zâna insistă să rămână, dar el, cuprins de dorul de mama lui, pleacă să o mai vadă o dată, fără să știe că trecuseră două sute de ani. Pe drum întâlnește o femeie slabă, moartea, care tocise un car de pantofi, căutându-l. Aceasta simulează căderea, dar eroul, avertizat de zână, nu o atinge și astfel scapă și se întoarce în Insula Fericirii. În ficțiunile celtice insula nemuririi este Avalonul unde zânele îi duc și îi rețin
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
străfundul ei îi înmoaie acestuia inima-i de piatră; dar totu-i să dispui de spațiul în care să i te poți deda. Cufundat într-astfel de explorări, pretinsa urgență a ieșirii nu te mai găsește și-ajunge să se tocească până devine anacronică. − Întocmai, salută Rudi răspunsul. Cu înotătoarele lui gata să o rupă la fugă, coelacantul trebuie să-și fi zis: Ieșit pe uscat? Lasă că evoluției nu-i stă caru-n drum de mine!" Și a rămas frumușel în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
am trecut întîi prin Italia. Oho! Vezi, papa, se adresează celui mai vîrstnic din grup, dumneata nu te duci nici pîn' la Paris! Lași bunătate de bani să zacă-n bancă și-ți ruginesc încheieturile. Și domnișoara umblă prin Europa, tocindu-și pingelele. Ia exemplu, c-ai să faci ateroscleroză. "Papa" mormăie vinovat din colțul lui și nu se amestecă. Întreb și eu ce trenuri aș putea găsi, în noaptea asta, spre Paris. Întreb, încercînd să-mi recapăt siguranța, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
unui Început de poem că izvoarele numai de ele Însele știindu-se plângând: ,,Veneau părinții de la târg cu morți Sicriele pâcleau pe schima lor; Veneau părinții de la târg tăcuți Pe cerul serii neîncăpător Veneau părinții de la târg tăcuți Cu umerii tociți de scăfârlii Se Întorceau Încet de la mormânt Înfrigurați În haine cenușii Murise-n lagăr Alexandru Ț. Părinții coborau Înalți de plâns Aveau durerea crucilor pe ochi Și nopțile pe gură li s-au strâns Veneau tăcuți părinții din mormânt S-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Și nopțile pe gură li s-au strâns Veneau tăcuți părinții din mormânt S-apropiau că două flori de scrum Loveau În clopot cerul tânguit Aproape că-i vedeam trecând pe drum Veneau din depărtări umbriți de chin Cu umerii tociți de scăfârlii Veneau părinții dintr-un târg cu morți Înfrigurați În haine cenușii” Poezia lui Alexandru Tăcu nu-i tânguitul cântec de lebădă. Poezia lui Alexandru Tăcu e-o muzică aparent liniștitoare; e-o poezie strigata din blândețea frigului (al
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și ele folosite cu maximă viteză, la întâmplare, buimac, fără vreo reflecție, fie ea chiar și fugitivă, asupra adevăratului lor sens. Etichete inepte sunt aruncate cu nonșalanță asupra unor stări de fapt, etichete amplificate până la suprasaturație de mijloacele mass-media, care tocesc un clișeu lingvistic până la automatizare, introducându-l astfel în reflexele lingvistice ale comunității și generând o magmă lexicală din care vai, în propria limbă maternă, nimeni nu mai înțelege nimic. Funcția creativă a limbii este redusă aproape la zero, cuvintelor
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
a limbajului său critic, o diferențiere față de alte discursuri, o clarificare a modului propriu de utilizare a vocabularului. După părerea mea, este mai degrabă necesară o dezbatere asupra termenului de "cultură populară", pentru a vedea dacă acesta nu riscă să "tocească" "tăișul" critic al studiilor culturale și dacă nu ar trebui evitați termeni cu încărcătură ideologică precum "cultură de masă" sau "cultură populară". O posibilă mișcare în domeniul studiilor culturale ar trebui să-și propună ca obiect de cercetare cultura în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
cînd vizita privește redacția. Pentru veselă veți procura cu virament cele necesare sau cu numerar pînă la 50 lei obiectele fiind trecute în inventar". Un Proces-verbal întocmit azi, 17.IV.1959 prezintă o exemplară scoatere din uz a inventarului: "Subsemnații: Tocitu Paraschiv, revizor contabil la Uniunea Scriitorilor, Siclody Ștefan, secretar tehnic, Chirilă Adriana, dactilografă, și Oană Alexandrina, personal (sic!) de serviciu ultimii trei salariați la Filială -, am procedat la distrugerea obiectelor de inventar scoase din serviciu pe baza procesului-verbal nr. 5931
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de frumoasă, se gândea, dacă nu are unde să strălucească ? La ce bun o cămașă atât de cati- felată, dacă nu are cine s-o descheie cu dragoste pentru a-i săruta pieptul ? Doar se va roade și se va toci, stând cu mâinile la birou, peste notele care deja încep să arate a matematică, în loc de muzică. Și-a făcut o țigară și-a-nceput s-o pufăie. — Bibi ? Bibi, ești ? s-a auzit o voce din spatele ușii, după câteva ciocăneli
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
am fost aruncați și, mai ales, să devenim conștienți și cu adevărat emoționați de faldurile, relieful și „promisiunile” de existență care sunt ascunse În această realitate peste care lunecăm cel mai adesea Îmbibați de un fel de torpoare sau semi-conștiență, tocind-o! Și, Într-adevăr ca pe niște copii, ea trebuie să ne „amenințe” cu sfârșitul, cu extincția implacabilă, cu Neantul, pentru a crea În noi acele felurite reacții, dintre care, cum o spuneam, marea majoritate nu trec de spaima difuză
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
României, ci ale Întregului continent. Aici, cel mai recent pământ european, lumea Încă nediferențiată, terestră și acvatică a Deltei, cu uluitoarea ei bogăție de plante și animale, se Învecinează cu unul dintre cele mai vechi: Munții Dobrogei, cu Înălțimi modeste, tociți de trecerea vremii; În restul teritoriului, podiș și câmpie. Climat În genere arid și aspru, influența mării făcându-se simțită strict pe litoral. Dobrogea nu a aparținut țării Românești decât vreo trei decenii, În vremea domniei lui Mircea cel Bătrân
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
să le înfrunte cel plecat spre altă lume pot fi depășite numai cu ajutorul acestui alter ego ce stilizează ființa umană pentru a o întări. Uneori, instrumentele deplasării sunt hiperbolice: „Să faci opinj dă hier cu urzoape dă oțăl, să să tocească fieru, să rămîie urzoapili” (Bughea-de-Sus - Argeș). Legătura cu teritoriul sacru cucerit este dublu mediată aici, prin metalele durabile, dar improprii purtării. Dacă încălțămintea arată că omul „răspunde de faptele sale”, purtarea opincilor cu hârzoabe de oțel constituie o augmentare a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
supremă ofensată este, prin urmare, un îndemn la abandonul istoriei (în care fierul a scris o etapă) și al trupului măcinabil: „Sî-ț’ faci opinci di fer și toiag di fer și scufițî di fer pi cap. Șî când s-a toci opincili șî toiagu, atunci ai sî mă găsești pi mini!” (Izvoare - Soroca). Atunci când carnea va înfrânge metalul, când orice urmă a fragilității trupului va dispărea și inițiatul va coborî în spirit, epifania sacrului se va instaura în ființa eliberată de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
spun care lipsește... Aș avea și niște completări la doctrina despre matrița mentală de el mijotată, în care sunt ademenite, pentru a fi capturate, maimuțele valahe (cum te exprimi tu așa de frumos, că nu degeaba, după ce îți vei fi tocit pixul încrustând aforisme lirice pe arborii județului baștinal, te-or făcut rectorul "Antitezelor"!). Una la mână: Dacă acceptăm speculara ta metaforă in praesentia, apoi în oglinda-capcană or pătruns mai cu seamă Muntenii, ceva Ardeleni și prea puțini Moldavi, reținuți, aceștia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
va fi niciodată vesel! Nici măcar cel de la Săpânța! Muritorul îl percepe ca pe unul vesel. Eu, ca "nemuritor" ha, ha, ha! mi se pare a fi de prost gust. Cum ți se pare gestul ca printre morminte și cruci să toci semințe precum la peluza unui stadion? Și mai tragi și câte un "moment" zero. Adică te fotografiezi cu "soacra", "ceapistul", "tractoristul", "băutorul" sau propria-ți faptă. Cred că Ion Mureșan ar fi trebuit să își scrie "cartea Alcool" documentându-se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]