1,334 matches
-
mâncat de oaie”. Vedeam deslușit că a priceput cum gândurile mele hălăduiau pe alte cărări. Nu știam ce să fac, fiindcă simțeam că am roșit până în vârful urechilor. El s-a prefăcut că nu bagă de seamă, bocănind cărarea cu toiagul în ritmul pașilor târșiți. Mă rugam în gând să apară veverițele cât mai repede, pentru a mă scoate din încurcătură. Cele câteva minute trecute până să le zăresc cozile fluturând prin iarba coaptă mi s-au părut veacuri. Am alergat
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
o zi. --Dacă așa crede sfinția ta, așa om urma și noi. Întocmai cum ar zice sluga prea plecată a măriei sale vodă... Călugărul a chicotit ușor, în timp ce își dezmorțea mădularele. --Să mergem... visătorule! Spunând acestea, a pornit înainte, măsurând cu toiagul poteca. L-am urmat în tăcere. După felul cum călca, se vedea limpede că bătrânul este tare obosit. Fiecare pas făcut părea o nouă cucerire. Într-un târziu, și-a întors privirea spre mine. --Calci atât de ușor încât nu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
-mi mângâie inima și să-mi înaripeze închipuirea... M-am întins pe crivat, cu gând să ațipesc măcar pentru câteva clipe. Nu a fost chip... În cele din urmă, m-am ridicat. În acel moment, am prins din zbor ritmul toiagului bătrânului pe alee. --Ei, cum ți-au priit masa și somnul? --Bine, părinte - am mințit eu cu seninătate. --Dacă-i așa, atunci hai cu mine, să mă ajuți la treabă. Ești de acord? --Mai încape vorbă, sfințite? Am pornit în urma călugărului
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Mă simt bine - am răspuns eu nu prea convingător. --Dacă-i așa, nu ne rămâne alta de făcut decât “s-o luăm pe scurtătură”, cum se spune. Călcam alături de călugăr. Îi simțeam slăbiciunile trupești după cum răsufla, ofta sau se sprijinea în toiag... Aș fi vrut să-i fiu de folos cumva, dar cum, când el își poartă noianul neputințelor sale ca pe un stindard?! Probabil că vede și simte pornirile mele interioare spre a-i fi de folos în vreun fel, dar
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Ne opream destul de des. De fiecare dată, privirea bătrânului se îndrepta spre chilii, de parcă ar fi așteptat un ajutor nevăzut... Bănuiam unde îi era gândul și îi dădeam dreptate... Când abia am făcut ochi după masă, pașii bătrânului și bocănitul toiagului pe cărarea din fața chiliei m-au făcut să mă grăbesc a-i ieși în întâmpinare. --Să-ți fie de bine masa și somnul, fiule. --Mulțumesc, sfințite. --Să fie primit, dragule. Dacă ești gata, hai să plecăm spre poiană. Poftim și câteva
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
a coborît în mijlocul unei gropi pentru apă unde a ucis un leu, într-o zi cînd căzuse zăpada. 21. A omorît pe un Egiptean groaznic la înfățișare, care avea o suliță în mînă; s-a coborît împotriva lui cu un toiag, a smuls sulița din mîna Egipteanului, și l-a omorît cu ea. 22. Iată ce a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada; și a fost vestit printre cei trei viteji. 23. Era cel mai cu vază din cei treizeci, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
am cunoscut vreodată, zice el. Transmite-i tovarășului Chun-qiao cel mai cald salut al tovarășului președinte, îi spun. Chun-qiao sosește după două ore. Bine ați venit la Shanghai, Doamnă Mao. Se înclină să-mi strângă mâna. E slab ca un toiag și fumează. După câteva minute de conversație, descopăr că mintea lui e ascuțită ca un brici. Shanghaiul poate face orice dorește doamna Mao. Zâmbește, arătându-și toți dinții. În prima mea noapte la Shanghai mi-e greu să dorm. Orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se vorbește. Este pentru prima oară când ea joacă un rol fără ca măcar să știe că se află pe scenă. Mesenii beau mai departe. Nu te aștepta la prea mult. Adevărul e că nici un alog nu ți-ar da cu împrumul toiagul lui. Printre înghițituri și toasturi, Mao aruncă remarci ca de om beat. Cea mai mare fericire a unui șoarece e să fure o mână de grăunțe. Vai, ia te uită, am uitat cu totul de oră. Ar trebui să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
re! Faci ce spun eu - după aceea poți să te tot gândești, să tot chibzuiești - că de nu...» - Că de nu..? - Oamenii mai exagerează, dar ceva-ceva tot era adevărat... - Că-l mai și bătea? - A, nu! Așa ziceau oamenii, din pricina toiagului... - Îl bătea cu toiagul? - Nu! Nu! Așa ziceau oamenii, În realitate, mama se doar prefăcea că... - așa, ca să se distreze... - și mama chicotește. - Există o Întreagă legendă În legătură cu toiagul bunicii. Vărul dumitale pretinde că În sat i se zicea: Moise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
eu - după aceea poți să te tot gândești, să tot chibzuiești - că de nu...» - Că de nu..? - Oamenii mai exagerează, dar ceva-ceva tot era adevărat... - Că-l mai și bătea? - A, nu! Așa ziceau oamenii, din pricina toiagului... - Îl bătea cu toiagul? - Nu! Nu! Așa ziceau oamenii, În realitate, mama se doar prefăcea că... - așa, ca să se distreze... - și mama chicotește. - Există o Întreagă legendă În legătură cu toiagul bunicii. Vărul dumitale pretinde că În sat i se zicea: Moise. - Și Moise și Mitropolitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Că-l mai și bătea? - A, nu! Așa ziceau oamenii, din pricina toiagului... - Îl bătea cu toiagul? - Nu! Nu! Așa ziceau oamenii, În realitate, mama se doar prefăcea că... - așa, ca să se distreze... - și mama chicotește. - Există o Întreagă legendă În legătură cu toiagul bunicii. Vărul dumitale pretinde că În sat i se zicea: Moise. - Și Moise și Mitropolitul și Cioara - Îi mira pe oameni că o fată de șaisprezece ani umblă Îmbrăcată numai În negru - to koriți me to mavro - și cu toiag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
toiagul bunicii. Vărul dumitale pretinde că În sat i se zicea: Moise. - Și Moise și Mitropolitul și Cioara - Îi mira pe oameni că o fată de șaisprezece ani umblă Îmbrăcată numai În negru - to koriți me to mavro - și cu toiag... - Ce-ai spus mai Înainte? N-am Înțeles... - Am spus de-o fată-n negru - și cu un toiag mai Înalt decât ea. - Deci, când au apărut neamurile, bunicul s-a ascuns. În schimb a ieșit la poartă, cu toiagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mira pe oameni că o fată de șaisprezece ani umblă Îmbrăcată numai În negru - to koriți me to mavro - și cu toiag... - Ce-ai spus mai Înainte? N-am Înțeles... - Am spus de-o fată-n negru - și cu un toiag mai Înalt decât ea. - Deci, când au apărut neamurile, bunicul s-a ascuns. În schimb a ieșit la poartă, cu toiagul, bunica... - Cu un par, nu cu toiagul. Hoțul cela bătrân i-a poruncit să se Întoarcă acasă, că prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
toiag... - Ce-ai spus mai Înainte? N-am Înțeles... - Am spus de-o fată-n negru - și cu un toiag mai Înalt decât ea. - Deci, când au apărut neamurile, bunicul s-a ascuns. În schimb a ieșit la poartă, cu toiagul, bunica... - Cu un par, nu cu toiagul. Hoțul cela bătrân i-a poruncit să se Întoarcă acasă, că prea se Întinsese gluma, că a vorbit el la Mitropolie, să anuleze căsătoria cu sărântocul - broscarul o ia și așa, adică Însărcinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
am Înțeles... - Am spus de-o fată-n negru - și cu un toiag mai Înalt decât ea. - Deci, când au apărut neamurile, bunicul s-a ascuns. În schimb a ieșit la poartă, cu toiagul, bunica... - Cu un par, nu cu toiagul. Hoțul cela bătrân i-a poruncit să se Întoarcă acasă, că prea se Întinsese gluma, că a vorbit el la Mitropolie, să anuleze căsătoria cu sărântocul - broscarul o ia și așa, adică Însărcinată. Mama a zis că nu: a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Crăciun, oamenii de Împăcau, se „iertau” unii pe alții, unii ziceau: «Iartă» și se Închinau până la pământ, ceilalți ziceau: «Fie iertat cutare» și-l atingeau cu mâna pe umăr pe acel cutare, gata-iertatul după aceea schimbau locurile), Întâi bătând cu toiegele În poartă, asta Însemnând că gazda să-și lege câinii (care, de Crăciun, erau legați cu toții, după casă); apoi tropotind sonor prin ogradă și tropotind pe treptele care duceau pe prispă (sau cerdac - sau chiar calidor); și după aceea tropotind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-se de un scripete fixat, cu niște vergele absurde, Într-un punct din interiorul turnului, printr-o fereastră circulară. În centru, un cavaler și un drumeț, În dreapta un pelerin Îngenuncheat, care se sprijinea pe o ancoră mare, ca pe un toiag. În partea dreaptă, aproape În fața turnului, un pisc, o stâncă de pe care se arunca un personaj cu spadă, iar În partea opusă, În perspectivă, Araratul, cu Arca Împotmolită pe culme. În partea de sus, În colțuri, doi nori luminați fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în gol. — Ce-ar fi mers acum un pahar de la Bachus. — Zeul vinului și al veseliei la romani. La greci se numea Dionysos, afirmă Teofana. — Da! Era un tânăr frumos, așa ca mine, glumește Alexandru în râsetele tuturor. Purta un toiag înfășurat cu iederă sau cu viță de vie. Mi-a dat tata o sticlă cu vin roșu și n-am luat-o. Ce bine era dacă o luam, avem un vin foarte bun. Teofana scoate o cutie cu prăjituri și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
i-a așezat pe toți bine. Feciorul a ajuns grefier la București, două fete le-a măritat după preoți, iar pe cea mai mică, pe Florica, cu Pavel Tunsu, în sat. A crezut că Florica cu Pavel îi vor fi toiagul bătrâneților și i-a luat în casa ei, să trăiască toți împreună. O chema feciorul mereu la București, la dânsul, ca să nu se mai trudească și să fie tihnită după atâta amar de muncă. N-a vrut să se înstrăineze
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de respect și prezintă în dar un ibex domesticit. Numele său este scris în fața lui: „Capul Ibșa”. Bastonul îndoit care se vede deasupra coarnelor ibexului este simbolul egiptean tradițional pentru a desemna un principe asiatic sau beduin. Se vede un toiag destul de asemănător în mâna stângă a lui Ibșa. În procesiunea care urmează se recunosc bărbați, femei și copii. Bărbații poartă arcuri și săgeți, lănci și toiege, în timp ce penultimul bărbat cântă la o liră cu opt coarde. Măgarii duc poveri, între
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
simbolul egiptean tradițional pentru a desemna un principe asiatic sau beduin. Se vede un toiag destul de asemănător în mâna stângă a lui Ibșa. În procesiunea care urmează se recunosc bărbați, femei și copii. Bărbații poartă arcuri și săgeți, lănci și toiege, în timp ce penultimul bărbat cântă la o liră cu opt coarde. Măgarii duc poveri, între altele burdufuri și o suliță. Capul Ibșa și un bărbat care îl urmează cu o capră sunt cu picioarele goale, probabil în semn de respect, în timp ce
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
verifică cu un instrument dacă zidul este drept este un asiatic pentru că poartă barba caracteristică. Ceilalți doi sclavi sunt și ei foarte probabil asiatici. Tenul lor este mai alb, forma nasului este tipică sau poartă barbă. Supraveghetorii sunt prevăzuți cu toiag sau cu bici. Partea inferioară reprezintă un fel de construcție, mai sofisticată, cu un plan înclinat. Este construită cu piatră șlefuită, cărămidă și probabil un tip special de mortar. Sunt cunoscute cetățile Pitom și Ramses despre care vorbește textul biblic
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
și Vechiul afirmă cu tărie că Dumnezeu se face prezent în lumea noastră și că plinătatea vieții este deja oarecum oferită tuturor „pelerinilor” pământului nostru. Dumnezeu nu-i așteaptă pe pelerini la sosire, la poarta veșniciei; el însuși a luat toiagul și desaga de pelerin, străbătând împreună cu noi drumul lung spre cetatea infinitului. Se poate concluziona așadar că acest efort de reflecție teologică, în forma sa definitivă, se așază în perioada postexilică, după pierderea țării, sfârșitul monarhiei și distrugerea templului. Ar
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
picioare. M-am mirat cât se făcuse de mic cât zăcuse. Îl credeam tot atât de înalt și de falnic ca pe vremuri. Și de-abia acum se vedea, întreagă, barba albă acoperindu-i pieptul. Întinse mâna, parcă ar fi căutat ceva. - Toiagul, am șoptit. Își caută toiagul. M-am dus repede și i l-am adus. - Încotro, Moșule? îl întrebă Popa. Parcă nu l-ar fi auzit. Rezemat de brațul Ilariei, și cu toiagul în mâna dreaptă, Moșu se îndreptă șovăind spre
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se făcuse de mic cât zăcuse. Îl credeam tot atât de înalt și de falnic ca pe vremuri. Și de-abia acum se vedea, întreagă, barba albă acoperindu-i pieptul. Întinse mâna, parcă ar fi căutat ceva. - Toiagul, am șoptit. Își caută toiagul. M-am dus repede și i l-am adus. - Încotro, Moșule? îl întrebă Popa. Parcă nu l-ar fi auzit. Rezemat de brațul Ilariei, și cu toiagul în mâna dreaptă, Moșu se îndreptă șovăind spre ușă. Mi se păru că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]