2,536 matches
-
ei cântă succesiv, iar în C cântă împreună. Ambele voci se aud și în coda. Cu excepția introducerii, toate secțiunile cântecului conțin o orchestrație bogată, creată în totalitate din timbre electronice (sintetizate). Structura armonică a cântecului este tonală. Strofele sunt în tonalitatea siformula 1 major, iar refrenele - în miformula 1 major (însă ultimele două apar „transpuse” cu un ton mai sus, în fa major; coda rămâne în această tonalitate). Atât la strofă, cât și la refren, armoniile sunt construite în jurul cadenței I-VI-II-V, eventual cu
Ani de liceu () [Corola-website/Science/318068_a_319397]
-
în totalitate din timbre electronice (sintetizate). Structura armonică a cântecului este tonală. Strofele sunt în tonalitatea siformula 1 major, iar refrenele - în miformula 1 major (însă ultimele două apar „transpuse” cu un ton mai sus, în fa major; coda rămâne în această tonalitate). Atât la strofă, cât și la refren, armoniile sunt construite în jurul cadenței I-VI-II-V, eventual cu repetarea relației II-V (II-V-II-V...). Melodia strofei conține pasaje ascendente și câteva salturi, în vreme ce refrenul conține arpegii și pasaje descendente. Refrenul a fost inspirat de
Ani de liceu () [Corola-website/Science/318068_a_319397]
-
o lume atemporală. Câteva minute sunt de ajuns pentru a înțelege că arta lui Teodorescu aparține zilelor noastre: este, în același timp, neliniștitoare și viguroasă, în unele reprezentări misterioasă și vibrantă, adesea meditativă. Devine explozivă atunci când alegerile cromatice transmit prin tonalități adecvate un mesaj puternic și redevine calmă atunci când tema tratată o cere, paleta adaptându-se și ea noii realități. Este ca și cum ai citi, în limbaj figurativ, o pagină de ziar care tratează, cu nonșalanță, cronică, cultură, politică și sport.[...]” Prof.
Marius-Gheorghe Teodorescu () [Corola-website/Science/322520_a_323849]
-
preferate. Cu câteva excepții, aceste chitare sunt manufacturate în SUA. O întoarcere la origini! La această serie Fender utilizează specificațiile tehnice și sculele originale. De la forma distinctivă și de neconfundat, până la dozele clasice, aceste chitare sunt replici, în privința aspectului și tonalităților, ale predecesorilor renumiți. Dacă sunteți un colecționar, sau un pasionat de instrumente clasice, atunci, cu siguranță, veți fi încântați de chitarele American Vintage Series. Legende ale muzicii au cântat la aceste instrumente: Isley Brothers, The Great Scots, Hark Marvin, Rory
Fender () [Corola-website/Science/308415_a_309744]
-
în turneu. Cu toate acestea, interpretele au realizat piesa „pentru că amândouă ne admirăm reciproc și ne respectăm munca”. Knowles și Shakira au înregistrat părțile vocale în studiouri diferite. „Beautiful Liar” este un cântec în genul R&B modern scris în tonalitatea sol minor și în măsura de trei pătrimi. Este o compoziție bazată pe ostinati și are influențe din muzica electronică și din cea latino. Sunt utilizate 1-2 acorduri pe spații mari și antifonia. Knowles a declarat că piesa are ca
Beautiful Liar () [Corola-website/Science/308947_a_310276]
-
obiectelor asupra organelor de simț. Se deosebesc prin faptul că imaginea perceptivă este bogată în conținut, este relaționată cu contextul și este semnificativă. În cazul imaginii perceptive primează valoarea ei cognitivă și mai puțin aspecte cum ar fi intensitatea sau tonalitatea afectivă. În concluzie, se poate spune că percepția este procesul psihic de integrare a informațiilor senzoriale într-o imagine cu sens. După analizator: După forma existenței materiei: Analizator "Percepția asupra corpului"'
Percepție () [Corola-website/Science/298496_a_299825]
-
1965), până la "Istoria unei secunde" (1971), Adrian Păunescu rămâne poetul care-și clamează patetic sentimentele și ideile, cu prezumția de a se afla mereu în fața unei mulțimi chemate să-l asculte, să-l aprobe sau să nu-l înțeleagă, de unde tonalitățile diverse ale discursului liric, de la jubilația cea mai neîngrădită, alimentată de sentimentul consonanței cu „publicul”, la spectaculoasa lamentație nu lipsită de orgoliu, a celui care se descoperă monologând solitar, și la apostrofa sarcastică, necruțătoare. O fire romantică furtunoasă, greu de
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
neică nimeni”. Autorul, fără să-și idealizeze personajul, vede la el atât defectele, neajunsurile modului său de viață, cât și individualitatea, calitățile umane, dar mai ales aspirațiile sale pentru autorealizare, ce rămân firește doar simple dorințe neînplinite. Scris într-o tonalitate dulce-amară, în roman se descoperă lumea pestriță de la sfârșitul secolului al 19-lea din orașul Baia Mare și împrejurimile sale, perioadă în care mica localitate minieră începe să treacă prin etapele traumatizante ale formării burgheziei și disoluției comunităților tradiționale. Stilul abordat
Józsi Jenő Tersánszky () [Corola-website/Science/300034_a_301363]
-
Nu aș stii cât de mult valorez». Sunt fericită să fac parte din asta”. „Irreplaceable” este un cântec pop cu influențe de muzică rock și rhythm and blues, incluzând și o serie de elemente specifice baladelor. El este scris în tonalitatea Si ♭ major, având la bază măsura de trei pătrimi. Suportul vocal este susținut integral de mezzo-soprana Beyoncé Knowles, întinderea sa vocală pe durata compoziției fiind de aproximativ două octave și jumătate, interpretarea sa fiind dublată prin supraînregistrare. Spre deosebire de majoritatea cântecelor
Irreplaceable () [Corola-website/Science/308974_a_310303]
-
dând ca exemplu mișcarea a treia din Prima Simfonie, ca cea mai reprezentativă pentru muzica „Yiddish” în lucările lui Mahler. Compozitorul și jurnalistul ceh Max Brod a identificat de asemenea ritmuri și melodii evreiești în muzica lui Mahler. Folosea des „tonalitatea progresivă”, la fel ca danezul Carl Nielsen, pentru prima dată în compozițiile sale timpurii, cum ar fi "Erinnerung" și apoi, în mod liber în Simfoniile sale. De exemplu, tonalitatea predominantă a Simfoniei I este re major, care trece la începutul
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
asemenea ritmuri și melodii evreiești în muzica lui Mahler. Folosea des „tonalitatea progresivă”, la fel ca danezul Carl Nielsen, pentru prima dată în compozițiile sale timpurii, cum ar fi "Erinnerung" și apoi, în mod liber în Simfoniile sale. De exemplu, tonalitatea predominantă a Simfoniei I este re major, care trece la începutul mișcării finale, partea „conflictuală”, la fa minor, și numai după o lungă „bătălie” revine la re major, aproape de final. A doua Simfonie începe în do minor și se termină
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
Părțile Simfoniei a V-a trec din do diez minor în la minor, apoi în re major, fa major și, în fine, în re major. Simfonia a VI-a, în mod neobișnuit pentru Mahler, începe și se termină în aceeași tonalitate, la minor, semnificând faptul că, în acest caz, conflictul a rămas deschis. Prietenul lui Mahler, muzicologul Guido Adler, a evidențiat faptul că la data morții compozitorului, în 1911, Simfoniile sale au fost interpretate de peste 260 de ori în Europa, Rusia
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
toate semnele, dar îl iubești pe băiat prea mult și nu vrei să îl vezi plecând. Și în acest cântec, este ca un fel de sărbătorire a despărțirii...”. „Me, Myself and I” este un cântec rhythm and blues scris în tonalitatea Re major, având la bază măsura de trei pătrimi. Suportul vocal este susținut integral de mezzo-soprana Beyoncé Knowles, întinderea sa vocală pe durata compoziției fiind de aproximativ o octavă și jumătate, interpretarea sa fiind una emoționantă și dublată prin supraînregistrare
Me, Myself and I (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/308935_a_310264]
-
în care însă cu toții ne regăsim. Aici reverberează ceva atît de individual și de comun în același timp, încît, așa cum Romă văzută de Bogdan Vladuta este, in primul rînd, una a timpului nedefinit, tot așa și pictură să, apăsata de tonalitățile grave, de straturile de culoare suprapuse, isi definește expresia în fulgurații luminoase, într-o densitate ce solicită acuitatea privirii, lasind cu greu să se citească geometriile severe ale arhitecturii. Există și aici o apropiere extrem de mare între urbanitatea orașului și
Bogdan Vlăduță () [Corola-website/Science/319410_a_320739]
-
extreme, când nu de-a dreptul din autonegare, au constrâns comentariul critic să se plaseze mult dincolo de textul literar. Și, astfel, judecata morală, nu o dată excesivă, ceea ce nu înseamnă și fără obiect, a condus la alcătuirea unui tablou a cărui tonalitate de bază ne propune apăsat, chiar dacă nu pe toate simezele critice, grava alterare a esteticului. Fără îndoială, consensul nu este o condiție a instanței critice: poate fi doar consecința prezenței unui text nedilematic, și nici atunci întotdeauna. De data aceasta
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
să-ți arăt”. „El a cântat piesă și eu am luat-o razna.” Single-ul a fost bine primit de critici. "New York Daily News" scria că, „Acest cântec este unul simplu, distractiv, si cu un refren oh-oh-oh pe mai multe tonalități interpretat de DeLuna, cu o contribuție majoră din partea lui Akon și un ritm care cu siguranță va face senzație în cluburi.” MTV a comparat cântecul lui Kat cu cele ale lui Lady Gâgă, afirmând că „"Push Push" începe cu niste
Kat DeLuna () [Corola-website/Science/309008_a_310337]
-
de practicile muzicii din popor, împrumutându-i speciile de scurtă durată, modelul de cânt vocal, muzica instrumentală și orchestrația specifică. O dată cu deschiderea făcută de Renaștere, muzica maselor și muzica cultă se apropie mai mult stilistic. Din baroc (primă epocă a tonalității, desemnând cel mai „firesc” sistem sonor utilizat și astăzi), creatorii culți se inspiră frecvent din dansurile practicate de popor. Cazul cel mai ilustrativ este cel al suitelor de dansuri baroce, care pornesc de la dansuri populare, caracteristicile metrice și agogice (tempo
Muzică ușoară () [Corola-website/Science/309407_a_310736]
-
prelua un nou dans popular în trei timpi, valsul. Până în secolul XIX, muzica savantă se apropie și depărtează de publicul simplu în câteva ocazii succesive; Romantismul târziu reprezintă desprinderea de ascultătorul neinițiat, prin continua intelectualizare a limbajului muzical (și părăsirea tonalității pentru alte sisteme, create artificial sau pe modelul altor tradiții muzicale); consonanțele pierd numeric în fața disonanțelor. Drept mărturie actuală a procesului în cauză stă așa-numita „muzică contemporană”, foarte pretențioasă cu ascultătorii ei, adesea disonantă și neatrăgătoare la primul nivel
Muzică ușoară () [Corola-website/Science/309407_a_310736]
-
cel mai vestit autoportret al lui Eugène Delacroix, din cele patru pe care le-a pictat. Delacroix avea la vremea respectivă 40 de ani. În pictură, privirea sa oarecum infatuată trădează personalitatea hotărâtă și sigură de sine a artistului. Calda tonalitate coloristică îi conferă armonie compoziției și este o mărturie a măestriei artistice a lui Delacroix. Haina pictorului contrastează cu fundalul pământiu, iar nuanțele de negru ale veșmântului, abil diferențiate, pun în lumină gulerul de mătase. Vesta a fost pictată în
Autoportret cu vestă verde () [Corola-website/Science/298211_a_299540]
-
din muzica electronică și din cea raggae. fiind de asemenea combinate elemente provenind din școala veche de hip hop cu altele de muzică dance Ritmul melodiei conține doar câteva sincope compoziția fiind bazată pe ostinati. Piesa este scrisă într-o tonalitate majoră în formă de cântec cuplet-refren, cu o punte între ultimele două refrene. Instrumentația este minimă și se remarcă ritmul simplist întreținut de bateristul electronic. La refren, o claviatură cântă un motiv de șase note, în timp ce Stefani repetă „this my
Hollaback Girl () [Corola-website/Science/313106_a_314435]
-
S-au publicat postum operele sale „"Primeras canciones"” și „"Amor de Don Perlimplín con Belisa en su jardín"”. Universul lorchian se caracterizează printr-o sistematizare palpabilă : poezia, drama, proza sunt alimentate de obsesii și chei stilistice constante. Varietatea formelor și tonalităților nu atentează niciodată împotriva acestei unități, a cărei chestiuni fundamentale este frustrarea personajelor. Simbolurile : în deplin acord cu gustul său pentru elementele tradiționale, Lorca utilizează în mod frecvent simboluri în poezia sa. Ele se referă adesea la moarte, deși, în funcție de
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
este un stil de muzică apărut la începutul secolului al XX-lea în statele sudice ale Statelor Unite, având proveniența în melodiile populației de culoare, urmașă a sclavilor de origine africană. În muzica de jazz se recunosc în special influențe și tonalități de blues și ragtime, la care se adaugă și elemente ale muzicii europene. Mai târziu au fost preluate în jazz și ritmuri ale muzicii latino-americane. Deși de dată relativ recentă, originea și semnificația inițială a cuvântului "jazz" (la început pronunțat
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
expresie și sensibilitate, cu tempo variat și diversitate a ideilor melodice. Împreună înregistrează albumul "Kind of Blue", o etapă importantă în evoluția jazzului. La acest grup se asociază și pianistul Bill Evans. Împreună compun o serie de bucăți într-o tonalitate unică, cu aceleași acorduri și modalități armonice (de unde denumirea de "Modal Jazz"), care dau soliștilor un deosebit grad de libertate în improvizație. Cam în același timp, o dată cu dezvoltarea stilului de ""Free Jazz"", se rupe complet cu tradiția jazzului clasic. Deși
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
în limba spaniolă realizate pentru reeditarea discului, celelalte fiind „Amor Gitano”, „Bello Embustero” și „Irreemplazable”. Atât „Oye”, cât și „Listen” au fost incluse pe noua versiune a lui "B'Day". „Listen” este un cântec rhythm and blues scris într-o tonalitate majoră. Înregistrarea este compusă având la bază măsura de trei pătrimi și include un ansamblu de orchestre de coarde. Alături de ritmurile de pian acustic, instrumentalul cuprinde: bass, violoncel, tobe, chitare, instrument de percuție, viole și viori. „Listen” urmează formatul strofă
Listen (cântec) () [Corola-website/Science/309035_a_310364]
-
cheamă imaginea."" Corneliu Băran descria în articolul "Cu Moțu și Octave" din ziarul Azi materialul muzical al discului Dulce Libertate din 1994 la modul următor: ""LP-ul conține șase piese muzicale "grele", de anvergură și-am spune noi - de o tonalitate expresivă și ca melos - de rafinament instrumental excepțional"." Fiecare album Octave are o poveste. Pe coperțile discurilor și booklet-urile CD-urilor există o poveste rezumat concepută din numele pieselor și idei filozofice semnată de Octavian Teodorescu. Cătălin Andrei făcea referință
Octave Octavian Teodorescu () [Corola-website/Science/325904_a_327233]