4,979 matches
-
Avem, din păcate, destule exemple, în tragicul secol XX, care o confirmă, de n-ar fi să ne gândim decât la câțiva dintre scriitorii români de notorietate, trecuți - hélas! - după 23 august 1944 cu arme și bagaje în serviciul regimului totalitar, chipurile pentru a-și salva opera, și nu pentru câștigarea / păstrarea unui statut social privilegiat. În marele spațiu al culturii rusești, un caz de acest tip a fost cel al scriitorului A.N. Tolstoi, nu degeaba pălmuit în public de
Din Arhipelagul Gulag by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/6852_a_8177]
-
ne-sațiul relelor, inițiative de rouă / Peste zavistia dra-cilor, răsăritul drepților / Și peste toate legea cea nouă: / a omeni cuvântul". Considerați că mai este posibil acest lucru? Există, domnule profesor, leacuri împotriva "cicatrizării" sufletești, a indiferenței, a imposturii? - Analiștii sistemelor totalitare au explicat deja acest fenomen pe seama "limbajului dublu", a "limbii de lemn", sesizând o patologie și o corupție semantică. Limba nu mai trebuia să exprime realitatea, ci doar imaginea dorită de regim, o imagine schimbătoare și perversă, pe care sociolingvistica
Alexandru Zub by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/6869_a_8194]
-
nu-l trădeze vecinii; „totuși, conform regulilor democrației de partid", Ceaușescu se coboară la vulgara procedură a votului. Intre conjuncția „deși" de la începutul frazei și adverbul „totuși" de la mijlocul ei se cască prăpastia dintre aparență și esență proprie oricărui regim totalitar. Secundo:Ceaușescu uită că, înainte de a supune la vot propunerea formulată de Manea Mănescu, ar fi trebuit să întrebe dacă nu mai există și altele. Iși amintește în ultima clipă și schimbă din mers macazul: „sau, ca să respect statutul, dacă
Țarul și emulii săi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/6750_a_8075]
-
există trei tipuri de suveranitate: cea legală (democrația parlamentară), cea tradițională (monarhia Vechiului Regim) și cea carismatică, în care „Șeful" n-are decît acoliți, legați de el printr-o adeziune strict personală și cărora nu le datorează nimic. Practica regimurilor totalitare, fie ele de dreapta sau de stînga, a îmbrățișat cu efuziune modelul carismatic, acordîndu-i, prin „cultul personalității", dimensiuni fabuloase și forme de manifestare grotești. Șeful este, prin definiție, excepțional și unic: „El trebuie să știe totul mai bine decît oricine
Țarul și emulii săi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/6750_a_8075]
-
torționarului și victimelor sale. Viața lor se împarte înainte și după momentul spaimei, e o permanentă fugă și o continuă căutare a unui loc "bun să te ascunzi dacă te caută cineva", încercînd să scape de acțiunea fatală a societății totalitare care, în cele două forme esențiale de exprimare în veacul trecut - fascism și comunism -, în vreme de pace sau de război, a avut același resort: "secretul este să știi să întreții teama, frica", spune Neculai Crăciun, torționarul lui Basarab Zapa
Strînsoarea de oțel a fricii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7451_a_8776]
-
între individ și istorie, victimă și călău, omul fără suflet și sufletul însuși (Neculai Crăciun și Cezar, de pildă), ci și în identificarea mecanismelor psihologiei oamenilor și comunităților pe care aceștia le constituie oricînd în istorie și oriunde în societățile totalitare, trecute și viitoare; cei din politică sînt la fel ("de ce este în sufletul lor e mai bine să te temi, să te ferești", spune un personaj care a avut de-a face cu Instituția), șefii de peste tot se regăsesc în
Strînsoarea de oțel a fricii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7451_a_8776]
-
sectoare bugetare (magistratură, armată etc.) nu se poate ști nici la doi ani după integrarea României în U.E. din surse oficiale, întrucât discrepanța dintre categoriile de bugetari este atât de mare, încât salariile unora sunt ținute secrete (ca în epoca totalitară), deși aceste categorii de funcționari tot din bani publici sunt retribuite, iar cetățeanul are dreptul să fie integral și corect informat asupra modului cum sunt repartizate resursele bugetare ale țării între diferite sectoare, inclusiv - și mai ales - la capitolul numit
Școala, o cenușăreasă? by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/7799_a_9124]
-
lui Louis Malle, unde nu radicalitatea sistemului școlar, ci a celui politic nazist impune solidarități neașteptate, elev-elev și elev-profesor, în sens bun, așa cum filmul lui Dennis Gansel, Valul (2008) indică limitele strategiilor manipulative și riscul unei exorcizări tardive a demonului totalitar al solidarităților negative. Filmul lui Laurent Cantet reușește să păstreze o distanță elegant-sanitară nu numai față de soporifice educaționale care fac parte dintr-o propagandă justificată educațional, dar și față de modalități mai complexe de a realiza dinamica tutorial-filială dintre elev și
Dincoace și dincolo de ziduri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7814_a_9139]
-
procesele scriitorilor Brasillach, Celine sau Rabatet - și de ce este imposibil ca aceleași procese (pentru crime similare) să fie lăsate... istoricilor?". Rezonabil, absența unei "voințe politice" în această privință se explică nu altminteri decît printr-un "dezinteres interesat" al resturilor structurilor totalitare de-a evita pedeapsa ce li s-ar cuveni. Bunăoară așa-numita "condamnare a comunismului", rostită în Parlamentul României, cu un aer atît de formal, de actualul președinte al statului, nu e oare un act de vodevil politic, apt a
O expertiză a Răului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7664_a_8989]
-
călăi, două memorii, două istorii, două adevăruri, două dreptăți și două judecăți. Iar deasupra noastră Dumnezeu...". Transpusă în situația României după 1989, ea e probată inclusiv printr-un șir de tribulații personale ale lui Bujor Nedelcovici. O rezistență a lumii totalitare îl întîmpină în împrejurări în care, teoretic, i se pare neverosimilă, fiind vorba de neaplicarea unor principii elementare ale democrației de care se face mare paradă. Un interviu expediat în iulie 1997 ziarului Ziua e publicat... parțial. Siderat, diaristul notează
O expertiză a Răului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7664_a_8989]
-
de cei ce s-ar fi cuvenit a se manifesta ca o "elită" în toate privințele. Care, după cum prea bine știm, n-a ostenit a se închina la noile Curți, printr-un ritual poate încă mai decepționant decît în trecutul totalitar, dat fiind liberul arbitru oferit de democratizare. Carnavalul noilor "adaptabili" are o notă a deriziunii suplimentară. Cu un salutar efect, Iulian Boldea rememorează îndemnul Monicăi Lovinescu de-a face noi, cei ce-am făcut și mai facem încă loc cu
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
Ungureanu). Sau: "Nu regimul e de vină ci ceea ce românii numesc Ťschimbarea domnilorť". Și, în definitiv, de ce să nu ne admitem, noi necomuniștii, dedublarea, simulacrul, bicisnicia ce ne disting? Noi am fost cei decăzuți, cei expulzați de "adevăr", nu regimul totalitar e cel căruia i se poate imputa impostura: "Comunismul nu s-a bazat pe minciună, impostură și dedublare (...) Minciuna, viclenia, impostura, dedublarea, ipocrizia sunt armele cu care noi ne-am apărat contra comunismului, nu invers. Să nu acuzăm comunismul de
O carte bizară (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7594_a_8919]
-
Nistru cu războiul și de asta a prejudiciat foarte mult oamenii. Pentru că armata română nu era pregătită și au avut de suferit mulți oameni în timpul războiului. Au ajuns până în Caucaz, e adevărat”. Faptul că s-a aliat cu stat amplu totalitar și că fără să fie prejudiciată România într-un fel a declarat război SUA este o gafă monumentală. Finlanda nu a declarat război SUA și a fost altfel tratată la Conferința de Pace”, a adăugat dl. Zamfirescu.
A fost mareșalul Ion Antonescu criminal de război? by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/75276_a_76601]
-
deoarece la noi nu există un asemenea muzeu funcționând, în același timp, și ca un centru de cercetări istorice. De mai multe ori am discutat cu d-na Blandiana și cu dl Rusan despre rolul literaturii de samizdat în regimul totalitar. La Praga, dânșii au vizitat o bibliotecă denumită Libri Prohibiti, condusă de un fost deținut politic, Jiéí Gruntorád (acum câțiva ani, această instituție a fost amplu prezentată pe paginile României literare de Doina Jela). Cele câteva săli ale bibliotecii sunt
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
în Kukunia sunt gravi, posaci, îmbătrâniți..." (p. 272). În cele din urmă, eroul se poartă ca și cum ar fi unul dintre kukunezi, numai că, spre deosebire de ei, are două avantaje: o luciditate extraordinară și cunoașterea intimă, din interior, a sistemului de guvernare totalitară. În text găsim diseminate trimiteri mai mult sau mai puțin explicite la identitatea românească, precum în dialogul lui Gulliver cu prietenul său, disidentul Leac-Bun: "...în țara noastră a murit de mult veselia, răspunse vraciul zâmbind amar. Voioșia proverbială a poporului
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
perioada de după 1944 a creației, vădit intrate în impas, a interbelicilor importanți. Niciodată ei n-au constituit, după '89, sub condeiele demne de a fi luate în considerare, ținta vreunei "demolări", de altminteri, în fond, imposibile chiar sub regimul inchiziției totalitare care opera cu convenții perisabile. În schimb observațiile lui Nicolae Florescu asupra noțiunii de compromis sunt de-o deplină justețe amară. Aceasta n-ar trebui cantonată exclusiv în zona antedecembristă, dramatic accidentată, întrucît nu "și-a modificat prin ceva sau
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
a unui ins ce se percepe "turnat într-un corp eronat, într-o viață eronată, în niște întîmplări eronate", ilustrînd teza nietzscheană a creației ca o compensație a unei neîmpliniri funciare. Cu toate că ambianța oferită copilăriei și tinereții autorului de regimul totalitar vor fi ascuțit și ele sensibilitatea declinantă, marcată din capul locului de absența "speranțelor" și "iluziilor". Decupajele din realul sordid al "epocii de aur" reprezintă nu doar file de jurnal, ci și semnale ale "bătăliilor disperate" pe care ființa de-
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
crizei provocate de regimul comunist, cele patru personaje care fac schimb de scrisori fiind toate plecate din țara în care s-au născut. Este vorba de patru intelectuali ce pun astfel în discuție condiția acestei categorii sociale, atât în regimul totalitar, cât și după instaurarea democrației, tarele românești denunțate dovedindu-se unele cu efect durabil, ce le-au modelat identitatea psihologică. Asistăm la confesiunea revoltată a unui intelectual profund marcat de "acei ani de ciumă" (p. 21) ai comunismului, în care
Fericire portugheză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7338_a_8663]
-
onorabilă pentru aceasta, ceea ce iarăși vom încerca a dovedi imediat. Dacă ideea unui proces al comunismului a iscat în opinia noastră publică o dispută ce poate caracteriza perioada de după decembrie 1989, ea oglindește o insuficiență de gestiune morală a "moștenirii" totalitare, o așteptare epocală pe cît de legitimă pe atît de neîmplinită încă. Un bun simț primar ne obligă la o examinare a acestui deziderat rămas în suspensie din perspectiva a ceea ce rămîne de făcut pentru sancționarea trecutului traumatic, astfel ca
O carte bizară by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7619_a_8944]
-
opinia conform căreia "desovietizarea de după 1963 a fost, de fapt, un mecanism de supraviețuire a elitei comuniste românești". O replică o dă chiar autorul în cauză, subminîndu-se involuntar: "Din nefericire, aceste succese nu au modificat radical viața românilor: arbitrarul comenzii totalitare sovietice a fost înlocuit doar de cel autohton, risipa și jaful făcute prin Sovromuri au fost urmate de risipa și jaful făcute direct de statul comunist român". Atunci care a fost "pasul în direcția bună"? Cît de "bună" a fost
O carte bizară by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7619_a_8944]
-
de puțin o propensiune religioasă, asemenea coechipierului d-sale, Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu trece în tabăra iubirii. Iubirea ar fi fost și în momentul Jurnalului, o alternativă la un univers închis, deci o formă de protest. O subversiune împotriva sistemului totalitar, o "cursă" întinsă arhitecților unei lumi scelerate pentru că încerca a mutila firescul umanității: Această iubire era subversivă nu numai pentru că unea în jurul cuiva, ci și pentru că deschidea un drum al speranței către altceva decît lumea reală". E invocat Empedocle în
Dincolo și dincoace de Noica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7475_a_8800]
-
raționamente mai perfecte decât cele desfășurate în vis" (Proiecte de trecut, 25)3. Doamna L. speră să-și îmbunătățească condițiile de trai crescând pui de găină în balconul său, sărăcia din România fiind foarte asemănătoare cu cea din alte regimuri totalitare. Astfel, Ronaldo Menéndez prezintă în Bestiile (2007) un profesor de Filosofia Artei care se vede obligat, la fel ca mulți alți cubanezi din zilele noastre, să crească un porc în baie pentru a putea supraviețui. Textul Anei Blandiana, plin de
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
garantate constituțional și apărate de oamenii de ordine - toate acestea îl fac pe omul din Vest (chiar și pe cel bine intenționat) să înțeleagă prea puțin mentalitatea de lagăr și reflexele de cobai social ale esticului dresat într-un regim totalitar. Ieșit din infern, Goma, ca și Soljenițîn, nu va mai putea fi niciodată un om întreg și un scriitor preocupat exclusiv de arta scrisului. Ei rămân, practic, în interiorul ecuației totalitare, transformându-și textele în tot atâtea tribune de afirmare a
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7490_a_8815]
-
reflexele de cobai social ale esticului dresat într-un regim totalitar. Ieșit din infern, Goma, ca și Soljenițîn, nu va mai putea fi niciodată un om întreg și un scriitor preocupat exclusiv de arta scrisului. Ei rămân, practic, în interiorul ecuației totalitare, transformându-și textele în tot atâtea tribune de afirmare a unor convingeri identitare. Pentru toți acești scriitori mutilați de Istorie, gratuitatea artistică e o bizarerie modernistă, o neobrăzare avangardistă și un nonsens conceptual. Șansa generației mele, despre care am vorbit
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7490_a_8815]
-
constituie un fel de prolog și de epilog, dar nu în mod explicit. Primul narator este scribul însărcinat cu caligrafierea decretelor. Textul este intens autobiografic. Scribul "înghițea decrete într-o veselie": societatea își disciplina "chiriașii". Recunoaștem acum etape din practica totalitară de la noi - "reducerea la tăcere a opiniei prin procedura numită proba contrară", în care nu acuzarea trebuia să aducă dovezi spre a incrimina, ci inculpatul trebuia să producă dovada irefutabilă că nu săvârșise delictul pentru care era acuzat, fie el
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]