810 matches
-
condus la obținerea unor date agregate, ceea ce a influențat structurarea și defalcarea acestora. În acest context se impune, pentru perioada imediat următoare, crearea unui sistem propriu de monitorizare a consumului și traficului ilicit de droguri. Observatorul Român pentru Droguri și Toxicomanie va continua implementarea tuturor indicatorilor Centrului European de Monitorizare a Drogurilor și a Dependenței de Droguri de la Lisabona, proces început în anul 2004, cu următorii indicatori: cerere de tratament ca urmare a consumului de droguri, prevalența și stabilirea modelelor de
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
tratament ca urmare a consumului de droguri, prevalența și stabilirea modelelor de consum al drogurilor în rândul populației generale (studii în populație), prevalența și stabilirea modelelor de consum problematic al drogurilor. Obiectiv general Îmbunătățirea capacității Observatorului Român pentru Droguri și Toxicomanie de colectare și procesare a datelor necesare întocmirii Raportului național anual privind situația drogurilor în conformitate cu indicatorii recomandați de Centrul European de Monitorizare a Drogurilor și a Dependenței de Droguri de la Lisabona și a formularelor ONU privind situația anuală și bienală
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
ale bolii, ci „sentimentele vitale” resimțite de persoana bolnavă. Aceste „sentimente vitale” sunt cheia înțelegerii „schimbărilor” care survin „în interiorul” persoanei umane a bolnavului psihic, ele constituind „motivele” și „mobilurile” care o proiectează către forme de manifestare dintre cele mai variate: toxicomanie, perversiuni sexuale, crize anxioase, stări obsesive, fobii, impulsiuni suicidare, cleptomanie, mitomanie, depresii, sentimente de culpabilitate etc. În spatele acestor „manifestări morbide” trebuie să descifrăm, să recunoaștem „criza existențială” a individului respectiv, veritabil „impas nevrotic” al persoanei bolnave. Dincolo de aspectele pur medicale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
soma) este limitat la suportul biologic și fiziologic al acestuia. Important este însă rolul pe care trupul îl joacă în patologia psihiatrică, ca sediu „resimțit de bolnav” al simptomatologiei unor boli psihice: isteria, ipohondria, halucinații, suicid, nevroze, automutilări, cenestopatii, alcoolism, toxicomanii etc. În cazul acesta lucrurile se diferențiază din nou. Corpul extern este în raport cu prezentificarea persoanei ca acțiune, a lui „a-fi-în-lume” în cadrul comunicării. Corpul intern este sediul instinctelor și al afectivității pe care le trăiește ca pe o experiență sufletească-corporală, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
izolarea la care sunt condamnați. Acest fapt este trăit ca o experiență penibilă în cazul nevrozelor, ca o experiență dureroasă, sfâșietoare, în cazul depresiilor, al melancoliei, ca pe o situație de marginalizare, de excludere socială, în cazul alcoolismului și al toxicomaniilor, ca pe o stare de apăsare tensională interioară în cazul situațiilor conflictuale și a complelor, ca pe o confruntare directă cu o „lume ostilă” considerată astfel de paranoicii revendicativi și cverulenți, ca pe o izolare morală și socială represivă, în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ceilalți, comportament și acțiuni, randament școlar etc.). 3) Antecedentele patologice ale bolnavului privesc următoarele aspecte: a) boli ale copilăriei care pot genera tulburări în dezvoltarea psihică (convulsii febrile, traumatisme cranio-cerebrale, meningite sau meningoencefalite etc.); b) alte afecțiuni (TBC, sifilis, alcoolism, toxicomanii, aberații sexuale, tulburări endocrine, boli psihice etc.); c) tipul de relații (comunicare, conduită și acțiuni, retras-necomunicativ, comunicativ-deschis, activ, cu inițiativă, inactiv, dependent, lent, dinamic, complexe, frustrări, acte de suicid etc.). 4) Istoria bolii actuale privește cunoașterea modalității de apariție a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
respectiv, fiind de fapt vorba de o regresiune funcțională fără a afecta integritatea organizării structurale a sistemului personalității. Aceasta are un caracter reversibil și poate fi corectat. Acest model psihopatologic este ilustrat de sindroamele nevrotice, fobic-obsesive, anxioase, isterice, de dependență (toxicomanii, alcoolism) etc. Din punct de vedere psihanalitic este considerată ca expresia unor mecanisme de apărare ale Eului, ca o formă de retragere narcisică a persoanei respective. 4) Dizarmonia Dizarmonia este consecința unei dezvoltări defectuoase a sistemului personalității privind echilibrul funcțional
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de intrarea individului în viața socială, în activitatea profesională, întemeierea familiei proprii, desfășurarea unei activități regulate profesionale. Acestei perioade îi sunt caracteristice următoarele tipuri de tulburări psihice: stări conflictuale, dificultăți de adaptare competitivă, eșecuri cu efecte psihotraumatizante, nevroze, stări reactive, toxicomanii, conduite deviante, psihoze endogene. d) Grupa de vârstă cuprinsă între 31...40 ani prezintă următoarele caracteristici: interese legate de viața socială, profesională și familială. Acestei perioade de stabilitate în viața individului, îi sunt caracteristice următoarele tipuri de tulburări psihice: psihopatiile
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
feluri: heteroagresivitatea (orientată către un obiect sau către altă persoană) și autoagresivitatea (orientată către sine ca în cazul automutilărilor sau al suicidului). Potențialul agresiv se mai poate descărca prin forme de conduită de tip sublimativ, cum ar fi alcoolismul sau toxicomaniile. Spre deosebire de agresivitate care este o stare psihică potențială, violența este o formă de conduită agresivă „învățată” prin adoptarea unor „anti-modele” de comportament de tip deviant sau sociopatic. Ea are un caracter distructiv, antisocial, prezentând prin aceasta un mare grad de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
creerului. Acestea sunt următoarele: a) Psihozele exogene, tulburări psihice majore care afectează personalitatea și recunosc o suită de factori etiologici externi care produc leziuni majore, de diferite tipuri, intensități și localizări ale creierului. Ele pot fi următoarele: psihoze toxice (alcoolul, toxicomaniile), psihozele infecțioase (neurosifilisul), psihozele organice cerebrale (traumatismele cerebrale, tumorile cerebrale, abcesele cerebrale, tuberculoamele etc.), psihozele endocrine sau „sindromul psiho-endocrin” consecutive unor endocrinopatii și psihozele metabolice și carențiale (encefalopatia porto-cavă, pelagra, uremia, psihozele de maternitate etc.). b) Psihozele endogene sunt tulburări
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un caracter exploziv, zgomotos. - Depresia, frecvent întâlnită, este legată de vidul de existență pe care-l dă absența valorilor precum și de dificultățile ipohondriace ale individului respectiv. - Gesturi suicidare, reacții de panică, jocul cu moartea, fugile patologice. - Consumul de alcool și toxicomaniile ca forme sublimate de conduite de refugiu, imitație etc. - Bufee delirante legate de o puternică încărcare emoțional-afectivă a individului. Comportamentul delictual este o trăsătură dominantă a stării de dezechilibru psihic, care generează o stare dis-socială. Ea se manifestă prin furt
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
afirmă că viața psihopaților se înfățișează ca o suită neîntreruptă de bizarerii, extravaganțe, neregularități, fugi, delicte și crime, internări repetate în spitalele de psihiatrie, expertize medico-legale psihiatrice, dezertări, simularea unor afecțiuni în scopul realizării unor interese, parazitism social, vagabondaj, alcoolism, toxicomanii, diferite conduite de refugiu etc. Psihopații sunt personalități perverse moral și caracteriopatice din punct de vedere psihopatologic, incorigibile, imposibil de a putea fi ameliorate sau schimbate, imprevizibili, cu tendință la recidivă. 21. REACȚII, CONTRA-REACȚII ȘI DEZVOLTĂRI ANORMALE LA EVENIMENTELE VIEȚII
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
au constituit o problemă medicală permanentă, consumul lor fiind legat de factori magico-religioși, dar și de conduitele de refugiu din fața unei vieți precare sau nefericite din punct de vedere material, social sau moral. Cunoscute în mod curent sub numele de toxicomanii, acest grup de manifestări psihopatologice reprezintă apetența anormală și prelungită pe care o manifestă unii indivizi pentru substanțele toxice (droguri) pe care ajung să le cunoască accidental sau pe care le caută în mod intenționat, voluntar, pentru efectul lor sedativ
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
antrenând forțe sociale multiple. Ea constituie, în primul rând, o problemă medico-socială și de igienă mintală colectivă. Din punct de vedere psihopatologic, în grupa psihozelor toxice sunt incluse două mari categorii de manifestări, legate de natura toxicului utilizat: alcoolismul și toxicomaniile, înțelegând prin acestea din urmă utilizarea de droguri de origine naturala (alcaloizi) sau de sinteză (substanțe psihotrope). Le vom prezenta în continuare. Alcoolismul Alcoolismul este o formă de toxicomanie majoră foarte răspândită, constând în utilizarea regulată și progresivă cantitativ a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mari categorii de manifestări, legate de natura toxicului utilizat: alcoolismul și toxicomaniile, înțelegând prin acestea din urmă utilizarea de droguri de origine naturala (alcaloizi) sau de sinteză (substanțe psihotrope). Le vom prezenta în continuare. Alcoolismul Alcoolismul este o formă de toxicomanie majoră foarte răspândită, constând în utilizarea regulată și progresivă cantitativ a băuturilor alcoolice, cu consecințe negative multiple pentru individul care le consumă. Un anumit consum de alcool este „tolerat”, după cum, în mod egal, depășirea prin „exces” a acestei „doze permise
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu caracter ireversibil. Din punct de vedere psihopatologic, tulburările întâlnite în cursul demenței alcoolice sunt următoarele: tulburări de mers, tremurături generalizate, disartrie, obtuzie intelectuală, slăbirea simțului moral, deficit mnezic marcat, tulburări de atenție, bufee delirante nesistematizate. Evoluția clinică este progresivă. Toxicomaniile Toxicomania sau dependența de droguri este o stare psihică și somatică rezultând din interacțiunea dintre individ și un produs psihoactiv (psihotrop) specific, având ca urmare tulburări de comportament și alte reacții care presupun o dorință invincibilă, permanentă, continuă sau periodică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
caracter ireversibil. Din punct de vedere psihopatologic, tulburările întâlnite în cursul demenței alcoolice sunt următoarele: tulburări de mers, tremurături generalizate, disartrie, obtuzie intelectuală, slăbirea simțului moral, deficit mnezic marcat, tulburări de atenție, bufee delirante nesistematizate. Evoluția clinică este progresivă. Toxicomaniile Toxicomania sau dependența de droguri este o stare psihică și somatică rezultând din interacțiunea dintre individ și un produs psihoactiv (psihotrop) specific, având ca urmare tulburări de comportament și alte reacții care presupun o dorință invincibilă, permanentă, continuă sau periodică, de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
semnificații. Pentru H. Solnes drogul este o substanța psihotropă de origine naturală sau sintetică, având sau nu o utilizare terapeutica și care este utilizat în doze „ne-terapeutice” și în scopuri „ne-medicale”. În scopul transformării utilizării drogurilor în sfera toxicomaniilor, au rol următorii factori: - tipul de acțiune psihotropă a dresului și scopul urmărit prin administrarea acestuia; - modul de interacțiune dintre „drog/subiect” și dintre „drog/societate”; - efectul drogului asupra individului dar și al mediului social și anturajul acestuia ca factori
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lui Ch. Baudelaire și H. Michaux, J. Cocteau etc.); - conduite de refugiu ca „soluții” la situațiile de impas ale vieții cărora individul respectiv nu le poate face față. Din cele expuse mai sus se desprind câteva caracteristici psihopatologice legate de toxicomanii: a) conceptul clinic de toxicomanie exprimă nevoia permanentă de consum continuu sau periodic al unui drog, natural sau sintetic, cu tendința de a crește doza inițial administrată; b) conceptul de dependență desemnează faptul că în decursul timpului persoana care consumă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Michaux, J. Cocteau etc.); - conduite de refugiu ca „soluții” la situațiile de impas ale vieții cărora individul respectiv nu le poate face față. Din cele expuse mai sus se desprind câteva caracteristici psihopatologice legate de toxicomanii: a) conceptul clinic de toxicomanie exprimă nevoia permanentă de consum continuu sau periodic al unui drog, natural sau sintetic, cu tendința de a crește doza inițial administrată; b) conceptul de dependență desemnează faptul că în decursul timpului persoana care consumă droguri, devine dependentă fizic și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și somn. Din cele de mai sus se poate desprinde marele polimorfism psihopatologic pe care-l produce aportul de droguri. Acesta are cauze multiple și ele configurează un anumit profil de personalitate a toxicomanului. B. Ball afirma că „intrarea în toxicomanie se face prin poarta durerii, a voluptății și a grijilor”. Prin aceasta este subliniat factorul emoțional-afectiv, aspectul moral și socio-cultural al utilizării drogurilor de către umanitatea suferindă. Psihanalitic pusă problema, toxicomaniile sunt forme sublimate ale unor pulsiuni refulate; o formă particulară
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de personalitate a toxicomanului. B. Ball afirma că „intrarea în toxicomanie se face prin poarta durerii, a voluptății și a grijilor”. Prin aceasta este subliniat factorul emoțional-afectiv, aspectul moral și socio-cultural al utilizării drogurilor de către umanitatea suferindă. Psihanalitic pusă problema, toxicomaniile sunt forme sublimate ale unor pulsiuni refulate; o formă particulară de realizare a „principiului plăcerii” caracteristică Eurilor imature, slabe, narcisice și masochiste. În configurarea personalității toxicomanului au rol următorii factori etio-patogenetici și de personalitate: - curiozitatea, atitudine obișnuită la adolescenți în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
afirmare narcisică prin satisfacerea produsă de efectul drogului, - compensarea dificultăților unor subiecți de a tolera frustrările și, legat de acestea, maturizarea lor afectivă și sexuală deficitară. După expunerea factorilor de mai sus, putem trece acum la descrierea personalității toxicomanului. Fenomenul toxicomaniei privește atât persoana individuală, cât și societatea căreia îi aparține. Toxicomania se dezvoltă în contextul unei societăți în criză care pune probleme noi, dificile, diferite și fluctuante de adaptare ale individului, și în special adolescenților care își fac intrarea în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
subiecți de a tolera frustrările și, legat de acestea, maturizarea lor afectivă și sexuală deficitară. După expunerea factorilor de mai sus, putem trece acum la descrierea personalității toxicomanului. Fenomenul toxicomaniei privește atât persoana individuală, cât și societatea căreia îi aparține. Toxicomania se dezvoltă în contextul unei societăți în criză care pune probleme noi, dificile, diferite și fluctuante de adaptare ale individului, și în special adolescenților care își fac intrarea în viață. Utilizarea drogurilor de către adolescenți este, în primul rând, legată de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de cult și un ritual psiho-social. El creează o nouă ambianță, o nouă lume cu regulile sale, un tip de organizare ce presupune următoarele aspecte: - căutarea drogului, alegerea preferențială a acestuia, - pregătirea în vederea administrării sau utilizării sale, - erotizarea injectării drogului („toxicomania seringii”), - dependența de drog ca urmare a „nevoii” și a „obișnuinței” în raport cu acesta („ritualizare biologică”). Dacă consumul de droguri poate domina angoasa și problemele create de aceasta, toxicomanul va deveni sclavul „ritualurilor”, al nevoii, al traficanților. El se va izola
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]