14,689 matches
-
localități bananiere din apropierea coastei Mării Caraibilor a venit pe lume nepotul bunicilor din partea mamei: Tranquilina Iguarán Cortés și colonelul Nicolás Ricardo Márquez, în a căror casă plină de mister și-a petrecut primii zece ani de viață. Copilăria, bogată în trăiri și experiențe ce aveau să rodească prodigios într-o operă cu destin unic, i-a fost dominată de povești, mai cu seamă de legendele, credințele, superstițiile, întâmplările depănate de bunica și de slujitoarele indiene, și de amintirile din război ale
La despărțirea de García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2623_a_3948]
-
a ales acele piese muzicale speciale din Ceaikovski care să-i ofere largi desfășurări ale desenului coregrafic. Nu o dată am apreciat marea sa calitate, aceea de a construi duete remarcabile care prin desfășurarea lor să pună în valoare sentimentele și trăirile intense ale eroilor. Și în acest spectacol duetele sunt de o mare frumusețe, relevând plastica trupului soliștilor, făcând parcă să vorbească întreaga mișcare a acestuia. Coregraful știe să alcătuiască, precum un regizor dotat, o dramaturgie a dansului, prin punerea în
O seară de balet de neuitat la Opera Națională București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2638_a_3963]
-
aproape că nici spectatorul n-o mai sesizează. Această asumată lipsă de sunete, care va fi întreruptă abia în final de sintagma “Cut”, da, în mod paradoxal, mai mult relief portretelor, constrânge pe actorii, lipsiți de cuvinte, să-și transfigureze trăirile. Numai din când în când transpare, prin muzică sau zgomot, ecoul vag al unui hohot de râs sau al unui geamăt îndepărtat. În felul acesta, inadaptabilitatea personajului central la exigențele sonorului devine cu atât mai percutantă. Pentru mine, apariția unui
CANNES 2011 - „Artistul“, tăceri şi nostalgii de film mut în zarva croazetei... () [Corola-journal/Journalistic/26441_a_27766]
-
conținutul unui text care face atât de mult loc istoriei și dramelor pe care aceasta le-a provocat. Nu avea nevoie romancierul, într-adevăr, de artificii narative, de construcții alambicate în cuprinsul unei relatări care ni se impune prin sentimentul trăirii autentice și al istoriei reînviate.
Culori și sensuri by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2648_a_3973]
-
în Canada, chelnerul care a servit-o s-a mirat că-i vorbește în vietnameză, deoarece ea era prea grasă ca să fie o vietnameză. Căci deși n-avea decât 45 de kilograme, corpul ei s-a împlinit și îngreunat prin trăirea visului american. Acesta i-a dat altă siguranță vocii și gesturilor ei. Iar o vânzătoare la piață la Hanoi explica unei vecine despre Kim că era japoneză, dar că vietnameza ei progresa rapid (ea vorbea cu accentul oamenilor din sud
O SCRIITOARE DE 14 KARATE. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_411]
-
deja mort, cine știe?”. Glisările dintr-un univers în altul, din realul concret în universul bântuit de fantasme al imaginarului mitic, se însoțesc de înregistrarea acută și atentă a frământărilor eroilor, prinși într-o rețea dramatică de impulsuri subconștiente, de trăiri liminare, de percepții mai mult sau mai puțin controlate. La limita dintre ficțional și istorie, romanul Cei morți înainte de moarte explorează ororile comunismului, înregistrând raportul instabil dintre victimă și călău, dintre culpă și expiere și, mai ales, confruntarea protagonistului cu
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
după datinile și obiceiurile tradiționale, după cum „a apucat din moși strămoși”, pentru care unii înțelepți de-ai noștri zic și azi: „suntem datori cu o moarte, dar mult mai datori suntem cu o viață!” Această inevitabilitate magnifică dă omului toate trăirile, toate stările care numai omului îi sunt hărăzite, fiindcă numai el are conștiința de sine și numai lui i s-a dat putința să exprime, prin cuvinte, ceea ce simte înălțător sau dureros, într-o nebună bucurie sau într-o frenetică
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
îi sunt hărăzite, fiindcă numai el are conștiința de sine și numai lui i s-a dat putința să exprime, prin cuvinte, ceea ce simte înălțător sau dureros, într-o nebună bucurie sau într-o frenetică spaimă. Cum dragostea este marea trăire interioară și moartea permanenta sabie a lui Damocles deasupra fericirii, omul își petrece cele în jur de 30.000 de zile sub semnul acestor două încercări. Poeții, dramaturgii, dar mai ales prozatorii lumii au ca teme predilecte dragostea și moartea
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
Orașul pune gunoiul cel nou peste cel vechi. Acum nici nu mai știi care e unul și care celălalt“. Acești eroi nu sunt însă cu totul scufundați în prozaismul vieții de fiecare zi. Își îngăduie evadări. Petrache are viziunea unor trăiri ideale, de noblețe și glorie, ceea ce îl îndeamnă să se cațăre pe statuia ecvestră din oraș, dublându-l în șa pe eroul de bronz titular. Nu știm chiar dacă o face dar visează să o facă. Alte ipostaze. Contemplă răsăritul soarelui
Realist și simbolic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2762_a_4087]
-
că în interioritatea ei secretă Irina Petraș este o poetă travestită în critic literar. Altfel nu se explică fascinația morții, a „muritudinii”, cum spune ea; e-adevărat că noțiunea, în cazul ei, apare mult mai intim legată de viață, de trăirea dialectică a prezentului. Dacă unii văd muritudinea în singurătate și detașare, Irina Petraș o trăiește plenar, ca un aici și acum dizolvat în scris și citit. De aceea literatura ei este una a prezentului lipsit cu totul de patetism ori
Critica empatică by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2767_a_4092]
-
tehnicizată a actului lecturii, nu poate ocoli un moment care trece mai departe de jocul semnelor și al semnificațiilor aferente ori de mecanica atitudinilor psihologice. Liminar, el vede „emoția originară (cea la contactul cu opera - n.n.) ca primă etapă a trăirii estetice”, iar înaintea sa, Roman Ingarden considera că schema textuală e necesar a fi completată, dacă nu chiar umplută, de către cititor, singura modalitate prin care acesta reușește să se transpună în dimensiunea „metafizică” a creației. Aserțiunile ne arată că lectura
Refuzul „postmodern“ al lecturii – un simptom? by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/2773_a_4098]
-
se transpună în dimensiunea „metafizică” a creației. Aserțiunile ne arată că lectura, ca „artă precisă”, solicită a triplă ipostaziere a cititorului. Mai întîi, în registrul emoției aflîndu-se, ea îl plasează în interacțiune afectivă cu substanța textului. În al doilea rînd, „trăirea estetică” trimite la o vibrație existențială (și ne aducem aminte că, invocînd sintagma lui Eliot, Steiner preciza și el că este vorba de privirea literaturii ca „mod de a exista”). {i în al treilea rînd, înțelegem că accesarea literaturii necesită
Refuzul „postmodern“ al lecturii – un simptom? by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/2773_a_4098]
-
care gîndirea pozitivistă a devenit o a doua natură. În al treilea rînd, Culianu e de părere că nu poți interpreta valid un motiv arhaic decît dacă adulmeci religia dinlăuntrul căreia a apărut motivul. Înțelegerea unei teme presupune inițierea în trăirea religioasă din tensiunea căreia a apărut tema. Despre șaman nu pot vorbi decît șamanii, caz în care Culianu ar trebui la rîndul lui să intre în categoria inițiaților pentru a se pronunța în cunoștință de cauză. Urcarea sufletului în ceruri
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
pentru a se pronunța în cunoștință de cauză. Urcarea sufletului în ceruri nu e temă de reflexie filosofică, ci experiență pe care ori o trăiești pe viu, ori te lași păgubaș. Putința de a înțelege o problemă e dată de trăirea acelei probleme, caz în care nu-ți trebuie cine știe ce fler să-ți dai seama că Ioan Petru Culianu nu are hram de inițiat. Culianu nu e în duh, nu are virtuți de exaporit, de unde impresia de saltimbanc dansînd pe frînghia
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
în mintea lor s-a petrecut ceva: o ruptură sau o inversare de orizont, o clătinare sau o răpire. Nu actul în sine contează, ci expresia fățișă cu neputință de simulat a unei experiențe spirituale. La Lovinescu sau Steiner sunetul trăirii e patognomonic. Că e sminteală la mijloc e foarte probabil, dar emoția acelei sminteli trece în cititor. E o nebunie izbitoare, iar nu o cumințenie de culegător de teme excentrice. Tocmai de aceea la Culianu nici un rînd nu te mișcă
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
privim ca pe niște daruri. „A respira este o artă!”, spun yoghinii. Odată ce părăsește corpul fizic, spiritul se înalță „acolo, unde nu este nici întristare și nici suspin”, pierzându-și toate aceste simțuri. Formei de energie îi rămâne doar memoria trăirilor pământene înregistrate ca pe o peliculă de film. O experiență în spirala evoluției... Văd, aud, miros, gust, simt... mă bucur că a început o nouă zi!
Apologia Simțurilor. In: Editura Destine Literare by Corina Diana Haiduc () [Corola-journal/Journalistic/85_a_460]
-
cei mai tari scenariști nu s-ar gândi. Viața bate filmul fără îndoială și-n cazul meu se adeverește. Mi-am pus problema. Nu știu dacă aș putea să fiu cel mai bun actor în filmul vieții mele. Sigur că trăirile pe care le-am avut sunt numai ale mele, sunt unice. De la disperări să mă arunc pe geam către Magheru sau spre Intrarea actorilor, de la fericiri când spuneam „Doamne, oprește clipa asta pe vecie că prea e frumoasă”...le-am
Ion Haiduc, actor. Din „întâmplare” în întâmplare by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/22643_a_23968]
-
numai după voința lui. insistă populării acestui „vis” cu prin „taina” nemuririi omnipotente. Nu numai „mâna nevăzută care l-a personaje și atitudini care izvorăsc din Rămas singur, barba lui Ruben devine tras în trecut” s-a purificat în această trăirile subconștiente ale unei eredități lățoasă, capul cornut, râsul hâd. revenire la realitate, dar și gândurile ancestrale, în care inimile s-au căutat și Destinul înamoratei Maria, ideală și disperate, solitare, autoironice ale s a u g ă s i t
Mihai Eminescu "Sărmanul Dionis". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/87_a_52]
-
â n g ă reală, seamănă, ca în basme, ca două „cugetătorului sărman” s-au îmbrăcat cu metempsihoza Zoroastru - Dan - picături de apă. Sfioșenia ideală, pilda rodnicia iubirii împlinite a Mariei reale. Dionis, cititorul descoperă în opera lui mută pentru trăirea firească și intensă a „Travestită în băiet”, Maria îl vizitează și Eminescu și puterea iubirii de a naște iubirii, e completată în planul real de îl sărută, trezindu-l din delir. Ea va păstra „rânduri de vieți”. Dar mai ales
Mihai Eminescu "Sărmanul Dionis". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/87_a_52]
-
geniu, puterea de a „visa o de-a lungul nuvelei și mai ales în final. întristați din tablou. altă lume pe-astă lume de noroi” se Ironizează pe cei care consideră aceste Personajele mefistofelice din împletesc cu intelectualizarea setei de trăiri ca „simple vise ale unei imaginații realitate, ca anticarul Riven, capătă în absolut. 34
Mihai Eminescu "Sărmanul Dionis". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/87_a_52]
-
ucenicilor Săi să facă, atunci când, pescuind toată noaptea, nu au prins nimic (Luca 5, 1-11). Apoi, ascultând de sfatul Mântuitorului, au prins pește de se scufundau corăbiile. În cazul nostru, Învierea ne invită să trecem de la sălășluirea în coajă la trăirea în miez, în adânc, ea fiind adâncul și punctul culminant al credinței noastre și al mântuirii, fapt pentru care Sfântul Apostol Pavel precizează cu deosebit accent:” Dacă nu credeți că Iisus a înviat, zadarnică este și predica noastră și credința
Învierea Domnului şi apartenenţa noastră [Corola-blog/BlogPost/92528_a_93820]
-
de câte nouă ori, de o parte și de alta, este timpul unui regret profund cu iz de flétri, un dat imuabil și împietrit al existenței noastre eterne. Privită din acest punct de vedere, cartea Ochii Istanbulului dă impresia unei trăiri experimentate demult la un mod prezent imaginar, la care nimeni nu asistă în realitate, este evoluția inversă a unei scrieri a destinului ce parcurge drumul soarelui de la un apus către un răsărit în așteptarea zadarnică a acelui Godot pe care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
o sensibilitate și cu o senzualitate nebănuită, cu o forță exactă a cuvântului scris ce nu frizează trivialitatea. De remarcat este că, mai ales în cazul unei femei, pudoarea versului scris se transformă firesc în ars amandi. Din toate aceste trăiri, Ayten Mutlu aduce, în plus, elemente creștine sau mai putin creștine: Dumnezeu, Satan / Diavolul, care cântă ,,pe muzica neagră/ ascuns în noi’’ (Răspunsuri cu majuscule - p. 60), Șarpele, trădarea, ,,nebunul tânăr din adâncul cel negru/ steaua zburătoare a celuilalt care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
cadre idilice (cultivate din dorința poetului de a părăsi realul sau tangibilul și de a accede la timpul de aur), care - contrar disocierii dintre idilic și ideal făcute de Hegel - tind la Eminescu spre zona idealului, deoarece conduc la plenitudinea trăirii[27]. Cu alte cuvinte, idilicul cu decor medieval se transformă la Mihai Eminescu în formă cu fond, în mod de a percepe și reordona lumea. 3. Evul Mediu românesc - chipuri princiare Predomină, de departe, în creația lui Eminescu, Evul Mediu
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
dăruire desfășurată în cadrul Asociației „Florema Design”, faptul că a devenit un adevărat promotor cultural prin concursul internațional de creație literară „Visul”, care premiază scriitorii de limbă română de pretutindeni. Versurile sale, publicate în numeroasele volume, sunt pline de sensibilitate, de trăire lirică autentică. Talentul cu care este dăruită se manifestă în fiecare vers, iar iubitorii și cunoscătorii de poezie știu să aprecieze acest lucru așa cum se cuvine. Proza pe care o scrie - roman, nuvelă, povestire - se remarcă prin vigurozitate, prin forță
Ileana-Lucia Floran – O scriitoare în orașul Paliei [Corola-blog/BlogPost/92620_a_93912]