872 matches
-
înfipse în buzunarul cămășii lui Danny. Fă rost de niscaiva simț al umorului și s-ar putea să te faci carieră. Iar dacă trebuie să mai vii pe-aici, caută-mă mai întâi pe mine. S-a înțeles? Danny lăsă trabucurile să cadă la pământ, le călcă în picioare și ieși pe poartă. *** Urmă o trecere în revistă a presei, apoi altă serie de telefoane. Danny se deplasă pe Hollywood, colț cu Vine, cumpără toate cele patru ediții de dimineață ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pișat și căcat de animale. — Te deranjează mirosul, domnule polițist? Danny se întoarse. Cititorul de gânduri era un bătrân cu părul alb, ce avea pe el o salopetă și cizme înalte până la șold. Venea spre el, ținând în mână un trabuc imens, care se combina perfect cu duhoarea de rahat și o accentua. Zâmbi, adăugând și respirația lui fetidă la atmosfera rău mirositoare. — Ești de la Protecția Animalelor sau de la Departamentul de Sănătate? Danny simți cum soarele și duhoarea îi agresează pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de wolverine. La câteva străzi distanță de aici există un laborator dentar - singurul din L.A. care confecționează proteze din dinți de animale. M-am gândit că e o coincidență stranie și speram să mă ajutați cumva. Thomas Cormier își stinse trabucul și îl băgă în buzunar. — Asta-i cea mai ciudată istorie pe care am auzit-o de când sunt eu pe planetă, adică din 1887. Ce altceva mai știi despre asasinul tău? Danny zise: — E înalt, între două vârste, cu păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mi-a fost furată una dintr-o cușcă, iar singura mea consolare e că hoțul a fost în mod sigur mutilat. Danny își ridică privirea spre el. — Povestiți-mi mai multe despre asta. Cum s-a întâmplat? Cormier își scoase trabucul din buzunar și începu să-l frământe între degete. — În vara lui ’42 lucram în tura de noapte la grădina zoologică de la Griffith Park, ca zoolog rezident. Studiam obiceiurile nocturne ale mustelidelor. Pe atunci aveam un lot de wolverine care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu obiectele furate și înțelese de ce secția Rampart nu asmuțise prea mulți polițiști pe urmele făptașului. Bibelouri, poze de familie, bijuterii false, bani din poșete și portmonee, un ceas de perete Art Deco. Un umidificator din lemn de cedru pentru trabucuri. O colecție de bibelouri din sticlă. Un fazan împăiat, un trofeu de râs împăiat, pe o placă din lemn de trandafir. Mai degrabă EL singur, nu EL, Loftis. Așa trebuia să fie. Danny simți cum îl trec câteva furnicături, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
stil european, pe strada Suleiman Pașa din Cairo, de către inginerii italieni contractați de milionarul armean Hagop Yakubian. La început, Blocul Yakubian a fost reședința elitei societății din acea vreme, a miniștrilor, a industriașilor și a evreilor bogați, care-și fumau trabucurile scumpe pe terasa clădirii. În anii ’60, după Revoluție, apartamentele din Blocul Yakubian au fost ocupate de ofițeri și generali. Soțiile ofițerilor au început să crească pe terasa Blocului mici vietăți (iepuri, rațe și găini). Locuitorii de astăzi ai Blocului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
pe terasa Blocului mici vietăți (iepuri, rațe și găini). Locuitorii de astăzi ai Blocului Yakubian, în marea lor majoritate oameni săraci, care muncesc din greu pentru a putea supraviețui, au trei plăceri: „o mâncare caldă și gustoasă“, „câteva fumuri de trabuc aromat și hașiș“, iar a treia plăcere este sexul, „pe care locuitorii de pe terasă îl iubesc nespus și nu se sfiesc să vorbească deschis despre el, de vreme ce este un lucru permis de religie“. Personajele principale ale romanului trăiesc sau lucrează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
să am? Oricum până la patruzeci de ani mai am câtțiva, cel puțin vreo zece, așa trebuie să fie, și dacă o fi să depășesc puțin, nu-i nimic, recuperez. Sau nu. Un stilou fără cerneală, o sticlă de coniac goală, trabucuri din Scoția și pahare din Franța, lucruri de valoare sau nu, dar lucruri care au o istorie, ce din fericire sau nu vă rămâne ascunsă. Un glob pământesc în jurul cărui se învârte luna, atâtea lucuri... Interesant. Stai! Bate cineva. Poate
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
destinație cunoscută. Cafeaua e atunci făcută cu nisip, rachiul are iz de iască și miroase a șobolan înecat, biblioteca e ca zidul pink-floydian - se strânge în jur fără folos. Nimic nu te apără, nici amorul, nici șoapta complice, nici fumul trabucului cubanez, nici culorile fotografiilor obținute în condiții banale. Doar trompeta lui Miles, saxofonul lui Charlie Parker, chitara lui McLaughlin, vreo piesă cu Chet Baker... E o lume întreagă, complexă, dezaxată și decadentă (o amintesc prin sintagma „anii ’50“Ă la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
a alimentat omnivorul roman, astfel încât pentru continuarea acestei relatări nu mai pot fi folosite decât niște rămășițe. În niște fotografii făcute de Hannes, fratele Trudei Esser, Geldmacher și cu mine fumăm împreună cu Franz Witte niște chiștoace semănând cu cele de trabuc. Cât de importanți părem, fiecare în rolul lui! Ah, prietenii mei! Amândoi continuă să-mi lipsească. Amândoi s-au stins de tineri. Amândoi au înnebunit din cauza talentului lor, dar și a lor înșiși; am fost destul de robust să le supraviețuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
povestit surorii mele, în timp ce copiii, în continuare fără să aibă habar de întâlnirea mea timpurie cu teologia fundamentalistă catolică, scormoneau prin iarba de mare, iar Luisa, Rosanna și Frieder ne arătau cu mândrie minuscula lor pradă, despre acea casetuță pentru trabucuri plină de piuneze cu Westwall-ul și despre cele trei babaroase pe care le-am capturat cu puțin după sau înainte de sfârșitul războiului într-o împrejurare favorabilă în Marienbad, cu tot cu paharul lor din piele: „Și pentru că noi, acest Joseph și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și Vest adânceau tot mereu aceeași fisură, îl vedeam pe Bert Brecht zâmbind ori șezând pe podium ca și când nu ar fi avut nici o opinie despre războiul din Coreea ori despre moartea atomică. Dar, în vreme ce sărmanul B.B. își molfăia încă mut trabucul, iar reprezentanții intelectuali ai puterilor mondiale - Melvin Lasky la vest, Wolfgang Harich la est - îi înșirau celeilalte puteri crimele comise de ea și se amenințau pe rând cu atacuri nucleare pe care aveau să le declanșeze primii, cancerul o devora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
caldă. Apoi redactorul-șef se întoarce către Cavanosa și-i spune bătrâne lup de mare. Cred că glu mești. Asta-i chiar nevastă-ta? Cavanosa clipește și redactorul-șef piere ca un fum. Redactorul-șef piere în fumul propriului său trabuc, iar Cavanosa zâmbește cu ochi tulburi și spune Adolfo e un snob. Apoi face o pauză și adaugă așa crede el. Vrea să pară snob, pentru că i se pare că a fi snob e ceva de bun gust. Sophia intră
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
și mai mult. Nu avea nevoie de alte demersuri pentru asta. Totuși, uneori, i-am remarcat satisfacția. De la un zîmbet binevoitor care apărea pe fața lui rotofeie într-un moment în care nu exista un motiv imediat pentru asta. De la trabucul pe care și-l aprindea și, triumfător, îl zdruncina în sus și în jos între dinți, spre sfîrșitul unei zile de competiție, stătea aproape de tribună și-și lăsa ochii să hoinărească peste busculadă, de-a lungul malurilor pînă la finiș
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mai complex. Dacă de fapt acest individ șters - un perfect posibil agent secret - era în cârdășie cu halterofilul? Domnul Smith nu era un ageamiu, avea și el pistele lui! Domnul Smith își puse ochelarii de soare și își aprinse un trabuc, suflându-i lui Horațiu fumul în nas. Doamna Popa se înfioră. În condiția ei, n-ar fi vrut să asiste la vreo scenă de violență. Domnul Smith îl apucă pe heruvim de guler. - Domnul Smith crede că trebuie să așteptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cum rămâne? - Este posibil ca eu să fi atins și chiar să fi cumpărat această jucărie. Puteți să-mi spuneți unde ați găsit-o? Și ce dovedește asta? Aici argumentele lui Gabrielescu erau destul de slabe. Îi întinse lui Horațiu un trabuc. - Mulțumesc, nu fumez. Domnul Smith îi mai suflă un nor de fum în ochii deja umezi. Și brusc, Horațiu își aduse aminte că luptă pentru o cauză nobilă. Că trebuie să-și apere Contesa. Că „erou” vine de la „eros” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
vrei să recunoști... - Are you talking to me? răcni a treia oară Horațiu, crăpând lentilele lui Will Smith. - Atunci te întorci în celulă și când îl vom găsi pe Popa... stai liniștit, n-o să dureze mult! Will Smith își stinse trabucul, își aruncă ochelarii de soare la coșul din celălalt capăt al biroului, se apropie de oglinda în spatele căreia stătea doamna Popa și își privi o carie. Ei bine, el are tot timpul din lume. El are totul sub control. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
dinți și o Întrebă cum e posibil s-o viziteze un om mort!? „Și ce dacă e mort, răspunse bătrâna. Am fost prieteni atât de buni, Încât mă vizitează și acum. Stă aici, pe canapea, picior peste picior și fumează trabuc cu atâta poftă, Încât Îți zici: ia te uită ce năravuri burgheze are un comisar al poporului. Probabil că lui Stalin nu i-a plăcut trabucul lui Buharin și de aceea l-a lichidat...“ După acest incident, bătrâna o luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Încât mă vizitează și acum. Stă aici, pe canapea, picior peste picior și fumează trabuc cu atâta poftă, Încât Îți zici: ia te uită ce năravuri burgheze are un comisar al poporului. Probabil că lui Stalin nu i-a plăcut trabucul lui Buharin și de aceea l-a lichidat...“ După acest incident, bătrâna o luă În vizor și Începu să-i facă șicane Mașei la fiecare pas... Bertha citea de dimineață tot ce-i cădea la Îndemână, amestecând realitatea cu ficțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de aceleași viziuni. Cineva, undeva, Învîrte manivela și noi umblăm prin cameră, ciripind ca niște papagali...”. „Papagalii nu ciripesc, acest lucru Îl fac doar vrăbiuțele”, răspundea stomatologul. „Vi-i gândul din nou la vrăbiuțe, ehei”, chicotea Satanovski, aprinzându-și un trabuc. „Alții latră sau croncănesc, fălfâindu-și mânecile În căutarea adevărului suprem...” „Lăsați-i pe alții În pace”, zicea Noimann și gândul Îi zbura la Bikinski și la Oliver, la care făcea acum aluzie inginerul Edward Satanovski. „Mai bine mi-ați spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
obsesie a lui, care de obicei se sfârșea cu farfurii și scaune aruncate pe geam. Uneori și cu tăiatul venelor. În locul său apăru Însă un alt chip, posedând o bărbie neașteptat de lungă, ce se mișca Încoace și Încolo sub trabuc. Bărbia Îi aruncă pe pat un set de cărți de joc, slobozind deasupra lui Noimann cîteva rotocoale de fum. Celelalte chipuri se roteau ca niște mormoloci În aer, aliniindu-se În spatele trabucului care pufăia de zor. Medicul privea pasiv această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lungă, ce se mișca Încoace și Încolo sub trabuc. Bărbia Îi aruncă pe pat un set de cărți de joc, slobozind deasupra lui Noimann cîteva rotocoale de fum. Celelalte chipuri se roteau ca niște mormoloci În aer, aliniindu-se În spatele trabucului care pufăia de zor. Medicul privea pasiv această defilare de măști din jurul său, așteptând deznodământul final. La ce-i folosește omului să posede mai multe chipuri odată ce umblă purtând pe față același chip? Chiar și femeile n-au nevoie decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
locul ei, lipindu-se de frunte. Senzația de uscăciune de pe cerul gurii dispăru. Noimann Începu să prindă iar curaj. Apariția bărbiei inginerului Edward Îl făcu să surîdă În sinea lui. Cunoștea, de acum, prea bine scenariul. Urma să apară și trabucul, legănîndu-se În hamacul Întins deasupra canapelei, și scrumiera plină de zaruri și toată recuzita pe care o folosea la Corso inginerul Satanovski. Acestea erau semnele pe care le aștepta cu nerăbdare. Balonul umflat al imaginației sale avea curând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lucid. Porii pielii sale, pe care-i vedea dilatându-se și Îmbrăcând pereții, Începeau să revină la dimensiunea lor obișnuită. Și, pe măsură ce porii năpădiți de sudoare se destindeau, se micșorau și insectele ce mișunau prin casă. Chiar și bărbia și trabucul lui Satanovski, legănându-se În hamacul improvizat din secreții nevăzute, piereau din vedere, lichefiindu-se Într-un punct din ce În ce mai Îndepărtat În spațiu. Urma apoi și mult așteptata oră când ornicul Mitropoliei bătea de șase ori. Atunci, cu ultimul zvâcnet, insectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Cavitățile bucale nu erau pe cerul gurii... Omul devine o ființă din ce În ce mai aberantă... Experiențele lui În materie erotică Întrec orice măsură... Viziunea unui cer acoperit de mameloane Îi apăru lui Noimann În fața ochilor. O mulțime de costume se lăfăiau, fumând trabucuri, printre ele. În sfârșit, din pieptul „amiralului” apăru un card EuroLine, cu numele lui Noimann, Înconjurat de douăsprezece steluțe aurii, pe un fond albastru. Prin urmare, banii lichizi se evaporaseră din buzunare - și atunci Noimann s-a dus la bancomat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]