1,017 matches
-
număr de elemente libere, radical libere, nealgoritmizații, care tocmai datorită distanței pe care o au față de confortabila linie de mijloc, pot propune și impune schimbarea ei. Ei sunt cei care inițiază acele acțiuni ce vor devia treptat mentalitățile, reacționînd împotriva tradiționalismului pentru a deschide calea modernului, via moderna. Aceștia sunt antitradiționaliștii, cei care, de multe ori inconștient și neintenționat, dezorganizează algoritmii sociali, culturali și mentali, degajînd terenul pentru a-și întinde propriul năvod. Tradiția și modernitatea sunt așadar două tendințe opuse
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
și însoțite de un titlu explicativ .) Așadar, metafizica lui a fost atunci și este și acum, cu o parte a ei , tradițională, fără a fi însă și tradiționalistă. Respigînd scolastica și autoritatea Școlii, Descartes nu respinge în bloc tradiția ci tradiționalismul. Suntem deja la mare depărtare de gîndirea lui Descartes și suntem aici tocmai datorită lui, a paradigmei sale care a deschis o nouă epocă, dar pentru a înțelege în depărtarea aceasta a filosofiei de Unitate, transformarea filosofiei în filosofii, este
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
ce va marca și va orienta filosofia veacurilor următoare. În 1638, după ce publicase Discursul, scrie unui corespondent necunoscut că respectarea unor opinii și judecăți ) Cogito-ul însuși închide în ordinea subiectivității voința unei treceri: cea de la paradigma tradițională degenerată într-un tradiționalism stupid, încremenită într-o sterilitate incurabilă, către noua paradigmă a mișcării spiritului. Prin cogito spiritul uman își reia tinderea către libertatea absolută, începînd un drum creativ a cărui parcurgere echivalează cu afirmarea liberă a voinței de a fi. Modelul cartesian
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
asupra deciziilor pe care Descartes le va lua mai târziu, după întoarcerea în Italia. Prin hotărârea Parlamentului francez se relua lupta absolutismului împotriva sfidării feudale, reinstaurîndu-se o dominație destul de prelungită în timp. A fost o ultimă încercare de rezistență a tradiționalismului medieval care a afectat gîndirea independentă și studiul liber ce înfloriseră în Renaștere. Alături de conjunctura istorică nefavorabilă noilor idei și în special celor antiscolastice și antiptolemeice, poziția lui Descartes în mișcarea filosofică franceză nu face decât să-i accentueze atitudinea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
lui nu sunt negative. “Criza” este iminența unei transformări, este destrămare în vederea redresării realizabilă prin judecarea și rejudecarea lucrurilor și a valorilor. Criza este modul tipic uman de a trece, în cultură, de la o epocă la alta, de la tradiție și tradiționalism la un nou mod de a trăi lumea și în lume, la ceea ce se numește modern. Rezonanța cuvîntului “criză” este de cele mai multe ori apocaliptică, echivalează cu sfârșitul, cu moartea. Moartea este însă strîns legată de viață într-o succesiune imperturbabilă
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
structura de clasă a societății și de traiectoria familială, A.Percheron observă dependența modelului educativ de mediul social și de ideologia familială(mediul rural, mai conservator în materie de ideologie familială este mai “rigorist” și cu cât este mai mare tradiționalismul în ce privește familia, religia și armata, cu atât este preferat “rigorismul ” educativ). Cercetătoarea franceză diferențiază, în funcție de concepția lor cu privire la ordinea morală și socială, de practicile cotidiene în luarea deciziilor și în repartizarea sarcinilor domestice, de modul în care se realizează contactul
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
creat de ipostaza Pariarhului-Regent nu a putut rămâne nesancționat de intelectualitatea interbelică care cerea revenirea la singurul îndreptar de funcționare a Ecclesiei, Tradiția vie, creativă și organică a Părinților Bisericii. Redevabilă unei viziuni clericale "specializate", ierarhia bisericească oscila între un tradiționalism regresiv rural și un ecumenism lipsit de "discernământul duhurilor". Ea nu părea deloc a fi alarmată de faptul că teologia își pierdea verticalitatea Predaniei și eșua în diverse sinteze etnocentrice. Aceste derapaje ar fi putut fi ușor evitate dacă clericii
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
R. apar în 1925, fiind promulgate în Monitorul oficial, nr. 97, din 6 mai 1926. Apariția unei elite intelectuale interbelice grupate în jurul unor personalități precum Nae Ionescu, Nichifor Crainic ș.a. care să revitalizeze spațiul teologic românesc, anchilozat într-un veritabil tradiționalism de nuanță neosemănătoristă și să refacă legătura dintre laicat și Ecclesia reprezenta un prim semn de normalizare a culturii române. Tabloul presei religioase din perioada interbelică confirma o gravă dezorientare a celor chemați să gestioneze problemele bisericești. Lipsa unui îndreptar
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
pretins model occidental, reprezintă, de fapt, o discuție riguroasă cu privire la miza Tradiției în cultura română 1. Radiografia istoricului Alexandru Zub, în ansamblul ei, pertinentă, este redevabilă unor poncife care trebuie demontate: în primul rând, "ortodoxismul ca formă interbelică a vechiului tradiționalism" este un concept total inoperabil pentru simplul motiv că dezbaterea din perioada interbelică se purta asupra relației dintre Ortodoxie și națiune; în al doilea rând, a discuta despre o diacronie ortodoxă în termenii: în anii '20 ai secolului XX, Ortodoxia
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
formularea exemplară a lui Nae Ionescu. Activitatea teologică interbelică a lui George Racoveanu constituie o secvență importantă a elitei intelectuale creștine a cărei practică mărturisitoare pentru Tradiția Bisericii este esențială în procesul de revigorare al spațiului românesc, redevabil fie unui tradiționalism gregar, sămănătorist, fie unui modernism facil. Recursul critic, lucid, dar perfect dogmatic și canonic la îndreptarul Ecclesiei asigură prospețimea și fecunditatea Ortodoxiei, ferindu-o de orice abatere. O adevărată de lecție (smerită, umilă) de creștinism dogmatic, liturgic, canonic pe care
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
întâmplă în tradiția occidentală, pentru a putea contribui la consolidarea mediului academic, axat numai pe dimensiunea didactică - și aceasta destul de inconsistentă, printr-o lipsă a cursurilor actualizate, bibliografiile rămânând undeva prin anii '70-'80, pentru a nu mai vorbi de tradiționalismul tematicii puse în discuție. Intrarea într-un circuit internațional de colaborări prin echipe de cercetare, pe baza unor proiecte viabile, prin publicații serioase (reviste, cărți care îndeplinesc criteriile științifice maxime), prin colocvii și conferințe, prin schimbul interactiv al rezultatelor cercetării
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Iași, 1909; ed. a II-a, Iași, 1922). 2. Orient sau occident? Orientalism sau europeism? Europeism sau românism?, in: Eugen Filotti, Gândul nostru (1924); Liviu Rebreanu, Europeism sau românism? (1924); Eugen Filotti, Europeism sau românism? (1924); Mihai Ralea, Europeism sau tradiționalism? (1924), in: Dreptul la memorie. În lectura lui Iordan Chimet (Cluj, Dacia, 1993), IV, pp. 220-233. 3. E. Lovinescu, Istoria civilizației române moderne (București, Ancora, I, 1924; II, 1925; III, 1925). 4. Idem, Biruința occidentului, in: Aquaforte (București, Editura contemporană
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Roumanie Conscience nationale, Conscience europeene, in: Cahiers roumains d'etudes litteraires, 3/1977, pp. 35-40. 6bis. prezențe românești și realități europene (București, Albastros, 1978; reeditare 2004). 6ter. Al. Duțu, Cultura română în civilizația europeană modernă (București, 1978). 7. Z. Ornea, Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea (București, Editura Eminescu, 1980). 7bis.Mihai șora, Unitas in pluralitate ou l' Europen son entier, in: Secolul 20, 7-8-9, 1980. 8. Adrian Marino, Occident și Orient, in: Hermeneutica lui Mircea Eliade (Cluj, Dacia, 1980
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
înțeleg între ei * Democrațiile nu sunt bune în a menține ordinea. În ceea ce privește valorile de gen, au fost identificate două dimensiuni la nivel teoretic, modelul fiind confirmat și de datele empirice, structura factorială fiind prezentată în Figura 4.2. Prima dimensiune, tradiționalism în gospodărie indică atitudinile individuale fată de relațiile de gen din sfera privată. Indicatorul arată preferința pentru rolul tradițional al femeii în cadrul gospodăriei, în calitate de mamă și gospodină, fiind construit din răspunsul la întrebările: * O mamă care lucrează poate să fie
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
4.5 Efectele nestandardizate ale Religiozității asupra suportului pentru democrație în funcție de țară Date: EVS 2000 Figura 4.6 Efectele nestandardizate ale Religiozității asupra evaluării pozitive a democrației în funcție de țară Date: EVS 2000 Figura 4.7 Efectele nestandardizate ale Religiozității asupra Tradiționalismului în gospodărie în funcție de țară Date: EVS 2000 Figura 4.8 Efectele nestandardizate ale Religiozității asupra Egalității pe piața muncii în funcție de țară Date: EVS 2000 Figura 4.9 Efectele nestandardizate ale Religiozității asupra Egalității pe piața muncii în funcție de țară Date: EVS
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
just, frumos, bun, prin împrejurarea ca au iz național". Iată cum gândește adevăratul Eminescu! Nu în limitele unui ultranaționalism acuzat! E un dinamism al formelor și o împrospătare continuă a fondului, care nu înseamnă numaidecât conservarea fondului autohton, nu înseamnă tradiționalism limitat, ci spirit al veacului! Se impune imperios o reconsiderare a "naționalismului" eminescian, naționalism din care ar deriva toate celelalte primejdioase păcate, în optica măruntă a detractorilor. E ceea ce cu pricepere, cu argumente și cu vigoare reușește să declanșeze cea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
I, Luceafărul, Sărmanul Dionis au dublat, cu o viziune cosmologică, viziunea sa ontologică, creând o artă poetică uimitoare, dătătoare de stupefacții nu numai pentru cititorul neprevenit, ci și pentru criticul mai puțin avizat. De aici sterilitatea discuției despre modernitatea sau tradiționalismul poetului care l-ar scoate din secolul nostru și din locul său de preeminență. Din ce în ce mai răspândită printre unii dintre critici, dorința de desființare a modelului Eminescu s-ar putea extinde primejdios în rândurile unui tineret necunoscător al operei integrale a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
revistă pozițiile unor N. Manolescu, atât în volumele mai vechi, Metamorfozele poeziei (1967) cât și în Despre poezie (1987), pentru a ajunge la atitudinea de azi când " În scara de valori a lui N. Manolescu, Eminescu apare încremenit în tiparele tradiționalismului (necunoscută fiindu-i la data scrierii eseului, intervenția acestuia din numărul omagial al revistei lui Andrei Pleșu, "Dilema" 1998); Mircea Scarlat, în Istoria poeziei românești (vol. II, 1984), așază poezia eminesciană în "convenția clasicizantă"; Eugen Negrici, în Resursele populiste ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care textualismul nu-i altceva decât textilism, Cezar Ivănescu manifestă o ostilitate evidentă împotriva postmodernismului pe care, în repetate rânduri, îl numește prostmodernism. Poetul de care se ocupă Theodor Codreanu are toate semnele unui antimodern care nu cade niciodată în tradiționalism. Antoine Compagnon definise antimodernismul prin sintagma de modernism critic. Întemeietor al textualismului e considerat Roland Barthes care, după 17 ani doar, adică în 1977, se declară antimodern. Spre deosebire de teoreticianul francez, Cezar Ivănescu a adoptat de la bun început antimodernismul lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
împiedică să observ că adevărurile conținute, rigoarea demonstrației în dimensiunea politică și culturală, sugestiile generoase în aura gândirii eminesciene legitimează o carte ce ar putea provoca o foarte necesară dezbatere, punând din nou problema unui raport corect și echilibrat între tradiționalism și sincronism, prea lesne considerat a fi realizat definitiv în favoarea unei sincronizări (exterioare) grabnice și necondiționate. E mai mult decât ne putem permite. "Saeculum", nr. 6, octombrie 2003 Mara Magda MAFTEI Literatură-document de cea mai bună calitate De la istorie, politică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
până la urmă, decizia liderilor de la Chișinău, după atâta timp de suferință ce rost mai are solidarizarea cu o țară muribundă? Despre destinul cultural. Încercarea reîntregirii pe cale spirituală. Literatura basarabeană, la umbra literaturii ruse și la umbra celei române. Acuzată de tradiționalism, "cu păstrarea aparenței criticului estetic, ea este de două ori antiaxiologică: întâi, fiindcă marchează o ideologie politică transnațională, al doilea, fiindcă relația tradițional-modern se circumscrie istoriei culturii, iar nu valorii artistice în sine". De admirat la literatura basarabeană este tocmai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sine". De admirat la literatura basarabeană este tocmai îndârjirea cu care aceasta s-a conservat în plină rusificare, menționarea filonului românesc pentru perpetuarea Adevărului. Acum, această propensiune a românilor de a condamna calitatea literaturii basarabene, oameni care au luptat pentru tradiționalism, tocmai de teama viitorului, care trebuia să șteargă memoria colectivă, nu poate fi calificată decât snobism. Nu căutați valori spirituale la scriitorii basarabeni, apreciați curajul acestei literaturi-tampon între cultura română și expansiunea rusească. În sărăcie și opresiune nu pot apărea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nici mai puțin. Eroismul în istorie nu reprezintă o acumulare și o culminație de evenimente excepționale, ci cristalizarea naturală a întâmplărilor comune, interpretate epic, simbolic și programatic de dl. Mihail Diaconescu. Existența spirituală românească, temă tratată de mari exponenți ai tradiționalismului și specificului nostru național precum Mihai Eminescu, Nicolae lorga, Nichifor Crainic, Lucian Blaga, Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Dumitru Stăniloae, Constantin Noica, se configurează în câteva nuclee semnificative privind "misiunea românească în istorie și în lume" sau în specificul "tragic, eroic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de realizările culturale de valoare din lumea întreagă, așa cum alții sunt însetați de propriile noastre realizări. Suntem în permanent și în egală măsură receptori și difuzori de cultură". Mihail Diaconescu și-a recunoscut, cum se știe, de timpuriu, fără rest, tradiționalismul ("Sunt un scriitor tradiționalist. Romanul este pentru mine o specie narativă conservatoare, relativ stabilă"). Theodor Codreanu va comenta, încântat, ca să zic așa, confesiunea francă a scriitorului: ce să fie adică tradiționalismul se întreabă el, polemizând cu decedatul Zigu Ornea (considerat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a recunoscut, cum se știe, de timpuriu, fără rest, tradiționalismul ("Sunt un scriitor tradiționalist. Romanul este pentru mine o specie narativă conservatoare, relativ stabilă"). Theodor Codreanu va comenta, încântat, ca să zic așa, confesiunea francă a scriitorului: ce să fie adică tradiționalismul se întreabă el, polemizând cu decedatul Zigu Ornea (considerat "de inspirație realist-socialistă și kominternistă"), să nu fie totuși, acesta, altceva decât "izolaționism, autarhie mortificatoare, stagnare", să nu fie el tocmai din contra: "posibilitatea inovărilor firești, organice, ferite de riscurile artificiale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]