1,020 matches
-
Nicolae Ceaușescu, se grăbea să vadă aprobat decretul de interzicere a avortului. Pe 1 octombrie 1966, noua prevedere a fost publicată în Buletinul Oficial al RSR. La art. 1, Decretul nr. 770/1966 prevedea: „Întreruperea cursului sarcinii este interzisă”1. Tradiționalismul moral comunist: „...să apărăm moralitatea poporului” Cercetări anterioare converg în a susține că decizia de a interzice avortul în România comunistă a fost motivată mai ales de nevoia de „brațe de muncă” a economiei socialiste, centrată pe producția industrială. Mary
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
cu limitarea divorțurilor și ambele au ca miză reconsolidarea familiei și readucerea membrilor PCR pe linia „eticii comuniste”. Aceste motivații nu sunt legate de dezvoltarea economiei socialiste sau de protejarea și creșterea națiunii, ci de o ideologie tradiționalistă extremă. Ideologia „tradiționalismului comunist”, caracterizată prin atitudinea conservatoare față de familie, încercarea de a controla strict comportamentul reproductiv și sexual, mai ales pe cel al femeilor, și de a impune ca toți indivizii să fie „judecați” după normele eticii comuniste sunt destul de direct ancorate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
în aceeași ședință din 2 august 1966: „Problemele de familie să fie privite așa cum trebuie”. Acest imprecis „așa cum trebuie” este o interpelare a valorilor pe care, se presupune, membrii Comitetului Executiv, participanți la acea ședință, le împărtășesc, valori ale unui tradiționalism comunist. Nicolae Ceaușescu dă nota acestei orientări: Cum este posibil acest lucru șsă fie permise avorturile și divorțurileț, noi șPartidul Comunistț suntem o instituție de încurajare a prostituției sau avem răspunderea să păstrăm sănătatea poporului, sporul natural al populației, să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
nu este un argument economic, nici măcar unul naționalist, ci, în esență, un argument tradiționalist, pentru că în conceptul ceaușist de moralitate sunt incluse (practic) interdicția relațiilor sexuale care nu au o funcție reproductivă, interdicția avorturilor și păstrarea familiei cu orice preț. Tradiționalismul moral se transformă în fundament al unei „politici a reproducerii”1 care susține că normalizarea comportamentelor reproductive și sexuale este necesară politic pentru supraviețuirea statului român. O interesantă schiță a tradiționalismului comunist o oferă Zaharia Stancu în articolul „Tradiția caselor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
reproductivă, interdicția avorturilor și păstrarea familiei cu orice preț. Tradiționalismul moral se transformă în fundament al unei „politici a reproducerii”1 care susține că normalizarea comportamentelor reproductive și sexuale este necesară politic pentru supraviețuirea statului român. O interesantă schiță a tradiționalismului comunist o oferă Zaharia Stancu în articolul „Tradiția caselor pline de copii”, un elogiu adus modelului tradițional, al familiilor țărănești cu foarte mulți copii (Scânteia, 24 septembrie 1966, p. 1-2). Autorul articolului își amintește casa din satul în care a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
influențat mai semnificativ de ideologiile de gen care domină acel mediu politic decât de genul politicienilor. Așa cum am încercat să arăt în această analiză, unul dintre factorii centrali care explică decizia de a interzice avortul în România, în 1966, este „tradiționalismul” conducerii PCR (în special al lui Nicolae Ceaușescu), în esență o ideologie care se definește prin conservatorismul în privința genului. 2. Cu toate acestea, este adevărat că ă datorită puternicei socializări de gen în roluri dualiste ă bărbații sunt înclinați să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
evantai al conviețuirii. Feeria imaginarului întipărit în cuvântul mustos, arghezian (Leonid Dimov) se întâlnește cu partitura dezabuzat eterată (Dan Laurențiu), fantazarea abstractizantă (Nichita Stănescu) face casă bună cu expresionismul grefat pe un trunchi rural (Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț), tradiționalismul (Ion Horea) se învecinează cu ermetismul barbian (Mircea Ciobanu), neoavangardismul unor douămiiști (Marius Ianuș) se află în compania unor șlefuitori ai versului clasicizant (Tudor George, Romulus Vulpescu), beatitudinea angelică (Constanța Buzea) se alătură dezolării negre ca smoala, inconformismului rebel în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
oricare altul, s-a războit cumplit cu aceia, care țineau morțiș la datinile străbune, dar disprețuiau ori nu-mplineau de loc poruncile lui Dumnezeu, atât pe cele din Legea veche, cât și pe cele din Legea nouă, date de Mântuitorul. Tradiționalismul a fost este și va fi întotdeauna cel mai feroce adversar al marilor idei, care fac fală omenirii și o îndrumează pe calea civilizației și a progresului. Istoria fiecărei invențiuni este plină de relatări dureroase și de multe ori bizare
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
arăta prăpastia deschisă între Elena și tatăl ei. Dacă cumva astfel de cuvinte picaseră între ei, era firesc să se fi certat de-a binelea. Elena încă nu contenea plîngerile: - Ce mizerie. . . să vîndă!. Să fim certați. . . ce mizerie! Era tradiționalismul ei sfâșiat în două: unitatea averei - unitatea familiei - despărțite. \ Un zgomot făcu pe Mini să ridice ochii spre geamurile prea înalte. Ploua din nou. Se sculă pentru plecare. Elena o invită să aștepte până încetează, sau până se pregătește autoul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
numele, deci eram dator să las ca glasul lui să se facă auzit... Astăzi când români de dată recentă, cu nume abia camuflat sub vocabule indigene, cumulează pentru ei și urmașii lor, cu gâtlej rebel la atâtea sonorități valahe, tot tradiționalismul, fie-mi îngăduit, mie, nepotul lui Ion Barbu constructor zidar, să arăt ce înseamnă instinct tradițional; nu o ideologie la îndemîna oricărui străin botezat, ci o experiență în ascendență. Cred că accentul unui creștin milenar poate fi lesne deosebit de contrafaceri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
experiență poetică opusă, nu mă pot feri, când le recitesc, de emoția unor versuri ca acestea: " Văd uniforma veche de ofițer la modă, De când era el junker, de mult, sub Ghica-Vodă Când mai mergeau boierii în butcă la Brașov". Pentru tradiționalismul mai didactic al lui Nichifor Crainic, am destulă stimă. Acum zece ani, aveam chiar entuziasm. De atunci, o conștiință mai adâncă a poeziei mă îndreaptă s-o așez într-un sistem mai larg de referințe, fără coordonare de loc și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
țări și decenii diferite. Dar urechi de critic neinițiate interpretează această omogenitate incongruentă într-o coincidență materială. Rilke și Nichifor Crainic apar d-lui E. Lovinescu în suprapunere. * Și fiindcă asociația vrea astfel, să definim chiar acum poziția noastră față de tradiționalism: lirica nouă nu are de combătut tradiționalismul ca atare, ci numai tradiționalismul timid. A înnoda cu Asachi, Alecsandri, Bolintineanu și Conachi înseamnă a pacta cu accidentalul și particularul. Formele revelate ale poeziei stau mai departe, în suvenirea unei umanități clare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
critic neinițiate interpretează această omogenitate incongruentă într-o coincidență materială. Rilke și Nichifor Crainic apar d-lui E. Lovinescu în suprapunere. * Și fiindcă asociația vrea astfel, să definim chiar acum poziția noastră față de tradiționalism: lirica nouă nu are de combătut tradiționalismul ca atare, ci numai tradiționalismul timid. A înnoda cu Asachi, Alecsandri, Bolintineanu și Conachi înseamnă a pacta cu accidentalul și particularul. Formele revelate ale poeziei stau mai departe, în suvenirea unei umanități clare: a Greciei, chenar ingenuu și rar, ocolind
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
incongruentă într-o coincidență materială. Rilke și Nichifor Crainic apar d-lui E. Lovinescu în suprapunere. * Și fiindcă asociația vrea astfel, să definim chiar acum poziția noastră față de tradiționalism: lirica nouă nu are de combătut tradiționalismul ca atare, ci numai tradiționalismul timid. A înnoda cu Asachi, Alecsandri, Bolintineanu și Conachi înseamnă a pacta cu accidentalul și particularul. Formele revelate ale poeziei stau mai departe, în suvenirea unei umanități clare: a Greciei, chenar ingenuu și rar, ocolind o mare. Intuiția acelui suflet
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mai turburător după Mihnea și baba ă...î. Facultatea de a defini memorabil este puțin comună ă...î. În ciclul Isarlîc, Ion Barbu profesează "balcanismul" luîndu-și ca linie de conduită poezia bufonă a lui Anton Pann, cu gândul că astfel tradiționalismul era corectat printr-o observare mai pozitivă a fondului etnic real. Imaginea lui Nastratin Hogea văzut ca un argonaut slinos pe un caic putred în mijlocul unui Orient mirific și duhnitor e de o originalitate perfectă de tonuri și cuvinte ă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vădit caracter moral și nu lasă nici o portiță nonconformiștilor. În fapt, ai valorificat o „morală sătească” dar și una orășenească de sorginte creștină. Nu ai dat nici o șansă „libertinismului” și „păcatului”. Prin limbajul blamant al cărții, ea se înscrie în tradiționalismul ortodox. Încă odată subliniez puterea ta de reconstituire imaginativă a cursului narațiunii, ce-i dă atractivitate și putere de sugestie a dramaticului ei conținut. Acestea au fost primele mele impresii după lecturarea cărții, cu un vădit ton de reproș, la
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
lor. În rest... cartea nu lasă nici o portiță nonconformiștilor. În fapt, ai valorificat o „morală sătească” dar și una orășenească de sorginte creștină. Nu ai dat nici o șansă „libertinismului” și „păcatului”. Prin limbajul blamant al cărții, ea se înscrie în tradiționalismul ortodox. Încă odată subliniez puterea ta de reconstituire imaginativă a cursului narațiunii, ce-i dă atractivitate și putere de sugestie a dramaticului ei conținut. Scuză-mi revolta mea împotriva oricărei morale, am rămas cu o traumă nevindecabilă ce m-a
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
și politicului - ideea autonomiei esteticului și resuscită ideea „angajării” militante, pedagogic-mesianice a intelectualilor în politica națională și/sau socială; ideologizarea cîmpului cultural se manifestă și în cazul adepților - denunțați drept „înstrăinați” - ai „artei pentru artă”, altminteri eterogeni ca opțiuni politice. Tradiționalismul postromantic, ilustrat mai întîi de Vatra lui G. Coșbuc, Caragiale și Slavici, de săptămînalele Floare albastră, Pagini literare și Povestea vorbei, de Curentul literar, apoi de Sămănătorul și de sateliții săi din provincie (Făt-Frumos, Ramuri, Revista noastră, Drum drept ș.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Anatole France), va iniția ulterior cotidianul Rampa (1911, orientat către problemele teatrale și artistice) și săptămînalul independent de orientare socialistă Facla, unde Cocea și Arghezi - proaspăt întors din Elveția, unde-l audiase pe Jean Jaurés - vituperează politicianismul burghez și tradiționalismul paseist, militînd pentru votul universal și pentru „marele ideal de emancipare” a omenirii. În anii războiului, va milita în contra Puterilor Centrale și, la Petrograd, va scoate foaia L’Entente, sprijinind revoluția bolșevică. „Pleiadei” Arghezi-Cocea-Demetrius-Galaction i se alătură, din 1913, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Gourmont și Mallarmé, traduceri din Whitman (primele apărute la noi) ș.a. Adversară a exclusivismului religios, nu a ezitat să publice, sub semnătura „ciorăparului” Ilie Stroiescu din Ploiești un articol în apărarea adventismului oprimat de clerul ortodox autohton. În răspăr cu tradiționalismul antisemit, a găzduit numeroși colaboratori evrei, de la F. Aderca și Tristan (Tzara) la filozoful spinozian Ion Brucăr. Cronica literară a fost ținută, cîțiva ani, de către tradiționalistul moderat Ion Trivale (Iosef Netzler), mort cu arma în mînă, pe front, în 1916
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trebuie totuși luat ca o speculație, sub beneficiu de inventar. Este greu de spus în ce măsură atitudinea „dadaistă” a lui Tristan Tzara îi e îndatorată. Cert este că poezia și eseistica lui B. Fundoianu (în care modernitatea coexistă cu un anume tradiționalism spiritual) sau proza din Caii lui Cibicioc, Paradisul statistic și Abecedar de povestiri populare a lui Ion Călugăru (adolescenți în timpul Primului Război Mondial) datorează mult tradiției hasidice galițiene. Colaborările lor la revistele Mîntuirea și Lumea evree stau, de asemenea, mărturie în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
etapă, nici un centru de autoritate critică al noilor orientări apt să trieze corespunzător o producție literară eterogenă: faptul devine alarmant chiar pentru unii simboliști. N. Iorga, G. Ibrăileanu, M. Dragomirescu, Ilarie Chendi, Ion Trivale erau, în forme diferite, adepți ai tradiționalismului ruralizant și/sau adversari ai modernității „înstrăinate”. Apologet declarativ al „poeziei orașelor” și al „sufletului nou în literatură”, mentorul Vieții noi, Ovid Densusianu era un academist neoclasic, fără prea mult simț estetic; discipolul său, Pompiliu Păltînea, excelează prin confuzie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca susținător (sporadic) al simbolismului; foiletonist la Vieața nouă înainte de 1910, el nu a putut vedea dincolo de „valoarea” unor simboliști minori precum M. Cruceanu sau Eugeniu Speranția. E. Lovinescu se afla la acea dată în plin proces de clarificare față de tradiționalisme, practicînd un impresionism prudent, mefient față de modernismele mai îndrăznețe și chiar față de simbolism; singurul critic estetizant mai articulat (adept al „idealistului” Rémy de Gourmont) a fost, în deceniul al doilea, un poet: N. Davidescu, cronicar la Flacăra lui C. Banu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din România deceniilor trei și patru o vor prelua pe coordonate politice (inclusiv prin filtrul fascizant). Cazului complicat al lui Nae Ionescu - avînd, mutatis mutandis, un corespondent în evoluția ideologică a italianului Giulio Evola, pictor dadaist, futurist, apoi doctrinar al tradiționalismului ezoteric antimodern - îi putem adăuga exemple mai mult sau mai puțin notorii, de la publicistul Emil Riegler-Dinu, popularizator al futurismului la Contimporanul, la Mircea Eliade (care a preluat ceva din mentalitatea futuristă prin intermediul lui Giovanni Papini) și la tînărul Emil Cioran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
farsei și al incoerenței negative”. Gustul lui Vinea pentru proza poematică, „pură”, iese astfel la iveală: „În proză, nici o tendință socială, nici o ostentație analitică. Senzație!” Într-o notiță din nr. 45, volumul Lîngă pămînt - considerat de critică un „viraj” către tradiționalismul htonic - este prezentat ca un alt fel de inovație, mai subtilă și mai profundă: „Poemul Salomeii nu ascundea decît celor ce nu puteau să vadă inspirația simplă ca un șipot de munte, fondul îmbelșugat și fraged al poetului de lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]