1,183 matches
-
Codrin Liviu Cuțitaru La sfîrșitul victorianismului și debutul modernismului, americanul (naturalizat în Anglia!) Henry James are intuiția excepțională că marile bătălii epice se vor duce, în viitor, mai curînd pe teritoriul fenomenologiei narative decît pe cel - cumva tradiționalist - al narațiunii propriu-zise. Prin urmare, el devine unul dintre primii scriitori, dacă nu primul, decis "să submineaze" povestea, pentru "a supralicita" modul în care ea este spusă. Celebra observație, din eseul teoretic The Art of Fiction/Arta ficțiunii - "în roman
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
o nouă interpretare pe care o putem da zidirii Anei lui Manole!). Din trecerea femeilor de la gospodării la munca în întreprinderi/ societate au pierdut de multe ori nu numai copiii, ci ele însele. Ceea ce autorul - totuși de origine japoneză, deci tradiționalistă, nu se ferește să observe, considerând că femeile ambițioase, instruite și talentate, care au reușit în profesie - din rândurile cărora provin feministele - au ridicat prea sus ștacheta pentru suratele lor mai puțin dotate care, încercând să stea pe picioare proprii
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
vedem că sursa pentru articolul despre onirismul românesc a fost Virgil Tănase, printre contribuțiile noastre la zestrea de curente literare și artistice contemporane mai găsim poporanismul și sămănătorismul, amîndouă integrate pînă la confuzie într-o puzderie de mișcări rurale și tradiționaliste de toate genurile. Dar totul succint, egal și internațional. O redesenare vioaie a hărții secolului XX așa cum nu l-am știut. Alain și Odette Virmaux - Dicționar de mișcări literare și artistice contemporane, traducere de Felix Oprescu, Editura Nemira, București, 2001
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
Ponta. El îi cere premierului să explice cum promovează el în țară valorile familiei, dar la Bruxelles europarlamentarii PSD votează rapoarte ce susțin homosexualitatea. Iată scrisoarea lui Sebastian Bodu: "Domnule Prim-Ministru, Având in vedere campania cu elemente naționale și tradiționaliste pe care Partidul Social Democrat o derulează sub deviza "Mândri ca suntem români", campanie girată chiar de Dumneavoastră prin prezența pe întregul panotaj public, deși nu candidați la alegerile europarlamentare din 25 mai, vă amintesc că reprezentanții din Parlamentul European
Scrisoare deschisă pentru Ponta. "E o monstruozitate" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/30369_a_31694]
-
Hardt și Antonio Negri descifrează în noțiunea de fundamentalism o obstinată rămînere pe loc a structurilor premoderne, un "refuz al evoluției istorice în curs": "Neputința și excluderea, subliniază Maria-Ana Tupan, sînt cele care generează violența izbucnirilor de naționalism din enclave tradiționaliste". Să adăugăm că nici noi nu sîntem scutiți de un fel de fundamentalism, care este extremismul comunisto-naționalist, grefat pe nostalgia totalitarismului în declin ce l-a promovat. Același tradiționalism degenerat, în România ca și aiurea, se opune deschiderii prin agresivități
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
cel al lui Filip Florian. Destinul romanului Legături bolnăvicioase i-a oferit tinerei sale autoare una dintre posibilele chei ale succesului editorial în postmodernitate. Un roman cu potențial cinematografic, menit să agreseze până la șoc un public mult mai conformist și tradiționalist decât ne place să ni-l imaginăm. Să nu ne amăgim, și romanul Ceciliei Ștefănescu, și filmul lui Tudor Giurgiu își trag succesul la public din reputația de a fi scena derulării unor relații nefirești între două colege de facultate
Alte legături bolnăvicioase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7734_a_9059]
-
foarte tânărului publicist, la contradictorii situații, așa cum le consemnează, la senectute, un mădular al bisericii. Pentru că evul istoric este acela al sugrumării democrației în România, mai întâi prin dictatura regală din 1938, apoi prin cea legionară, cea antonesciană, în fine. Tradiționalist ca structură, om de dreapta, profund creștin și neînregimentat politic, memorialsitul va înfățișa, de la distanță sau de foarte aproape, împrejurări destul de cunoscute nouă - cel puțin celor care le-am trăit - inedite însă lectorului tânăr (vezi setea acestuia de literatură memorialistică
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
se exprime în timpul unei ore de curs. Conform declarațiilor oferite de personalul școlii, această schimbare a fost propusă pentru a promova o atmosferă mai puțin agitată în sala de clasă și pentru a oferi egalitate de șanse tuturor elevilor. Persoanele tradiționaliste ar putea protesta la auzul acestei vești, insă profesorii insistă că schimbarea și-a câștigat simpatia în rândul copiilor și că aceasta este o abordare dinamică și inovativă a procesului de învățare.
Ce gest a fost interzis într-una din școlile din Marea Britanie by Bobei Raluca () [Corola-journal/Journalistic/22346_a_23671]
-
lipsește, dar ea nu constituie o miză explicită, urmărită cu obstinație. Dimpotrivă, în toate documentele programatice ale grupării cerchiste apare evident un mod particular de a (re)gândi tradiționalismul. Se adeverește încă o dată ideea călinesciană că, în secolul XX, opțiunea tradiționalistă a poeziei e o formă de modernism. Polemizând cu sămănătorismul și naționalismul redeșteptat în timpul celui de-al doilea război, gruparea cerchistă se revendică de la o tradiție mai profundă, îndepărtată în trecut și, pe cât se poate, fără legătură imediată cu prezentul
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
de aceeași sevă și încărcată de aceleași roade, chiar dacă pământul în care s-au împlântat rădăcinile e altul" (op. cit., p. 374). Metafora critică din acest text dezvăluie o viziune organicistă asupra culturii, care nu poate fi decât a unui spirit tradiționalist, de continuitate și integrare, nu a unuia modernist care declară rupturi și inaugurări spectaculoase. este nu numai una esențialistă și estetizantă, ci și una europenizantă, opusă închistării naționale. Această formă polemică de tradiționalism (nedeclarat ca atare) seamănă, prin delimitările categorice
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
nu avusese veleități de noutate radicală, de avangardism, experiment literar, nici măcar de modernism, ci a dorit să apere puritatea "valorilor eterne" de vicisitudinile politicii și ale istoriei. Acea viziune organică pe care am remarcat-o își arată din nou "cumințenia" tradiționalistă: "Ne simțeam rădăcini adânci și ne gândeam cu stăruință la Ťșcoala ardeleană și latinistăť, la Budai-Deleanu, la Ion Codru Drăgușanu. Aceste rădăcini erau, desigur, foarte fizice, în sens geografic, fiindcă atitudinea noastră însemna de fapt în primul rând denunțarea prejudecății
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
la fel de profunde ca moda vestimentară. Inovatorii vremii erau totuși desemnați, cum se știe, prin porecle referitoare atît la îmbrăcăminte, cît și la limbaj: pantalonari ori bonjuriști. Atît Russo, cît și Ralet (acesta, de pildă, în articolul Limba noastră) sînt destul de tradiționaliști în chestiunea limbii, văzînd în inovațiile lexicale ale epocii lor mai curînd îngreunare și "schimonosire". În pasajul deja evocat din Russo există chiar un moment de scurtcircuit, în care, indiferent de îmbrăcăminte, reflexul regăsește nivelul elementar al comunicării: boierul în
Analogii vestimentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9635_a_10960]
-
știam. Nu este acum momentul să schițăm o biografie, fie și rezumativă, a lui Arghezi, ori să realizăm o incursiune - cât de scurtă - în imaginarul său poetic. Acestea sunt - de altfel - obiective pe care mai mizează, astăzi, numai critica literară tradiționalistă, deficitară teoretic, dar nutrind aspirații holistice. Ceea ce ar trebui să ne preocupe, în măsura în care participarea noastră la viața Cetății nu se reduce la o simplă declarație de intenție, la o paradă democratică și o gesticulație liberală, este remanența în spiritul arghezian
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
din punct de vedere spiritual, Eliade o face mult mai exact, reușind o detașare demnă de invidiat: "Ceea ce mă caracterizează: dorința de a împăca philosophia perennis cu "experiențialismul " celui mai luxuriant individualism. De aici pasiunea mea bizară pentru simbol, metafizica tradiționalistă, ocultism și etnografie " și, dacă nu concomitent, alternativ, pasiunea mea nu mai puțin semnificativă pentru toate trăirile mele, pentru tot ce se leagă de clipă, de experiență, de dramă fulgurantă. De asemenea interesul niciodată stins față de Gide și Kierkegaard. Curiozitatea
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
Ion Simuț În virtutea credinței tradiționaliste, o adevărată religie, Ion Rotaru împinge mult în urmă, dincolo de secolele XIV-XV, originile literaturii române, deschizând sinteza, în versiunile a doua și a treia, poate la sugestia lui Mihail Diaconescu care a creat această marotă, cu un capitol despre "ipoteze
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
de conștiința romanității, altul de "ipoteza pelasgo-geto-dacă sau protocronismul absolut", pentru a încheia explorarea rădăcinilor ancenstrale cu "folclorul ca factor de coeziune". E puțin cam mult, deși istoricul își manifestă o anumită reticență. Supralicitarea originilor intră însă în orice program tradiționalist. S-ar părea că Ion Rotaru își începe istoria literaturii deghizat în Ion Gheorghe. Deși Ion Rotaru nu e protocronist decât în declarații confuze și derutante de conveniență. O spusese destul de alambicat, în 1987, în postfața volumului din prima versiune
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
literaturii. Ion Rotaru încetățenește și exemplifică acea păguboasă și consolatoare atitudine conform căreia e loc pentru toți în istoria literaturii. Mediocritățile și marile personalități stau laolaltă într-un Panteon compromis și decăzut. Ierarhia valorilor reflectă, cum e și firesc, mentalitatea tradiționalistă a criticului, în următoarea ordine, după spațiul acordat: Eminescu (27 de pagini) și Cantemir (24 p.) sunt cei mai mari scriitori români, situați pe primul loc într-un mod detașat față de următorii în clasament, cu un spațiu pe jumătate (în
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
de destin la o certitudine. Însăși valutarea lui s-a schimbat, opera sa - critică, prozastică și confesivă - revenind postum în prim-plan. E limpede că avem, din fericire, doi Pillat în literatura română: pe Ion Pillat, cel mai important poet tradiționalist modern, și pe Dinu Pillat, critic și prozator, personalitate aparte a frământatei literaturi postbelice. Spectacolul rezonanței ne livrează „nucleul dur” al criticii lui Dinu Pillat, ca și un consistent dosar de corespondență literară. El trebuie raportat la mai vechea ediție
Al doilea Pillat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4389_a_5714]
-
metafore reci. Acum iată-mă cald și moale, eșuând între albine. Să lucreze ele de azi încolo în locul meu. E Aprilie, au înflorit piersicii, prunii, caișii, mâine și merii vor înflori. Și, iată, sunt plin de polenuri ca un poet tradiționalist de la 1900. Și parcă simt și eu deschizându-mi-se două-trei corole. O, Doamne, să fii obosit, ca să poți descoperi că ești viu! Albinele încă nu m-au găsit, dar, sunt sigur, mă vor afla. Neștiutoare cum sunt, vor ajunge
Poezie by Ion Ivănescu () [Corola-journal/Imaginative/8441_a_9766]
-
unii receptează situația lor ca o confruntare între dezrădăcinații sorții, exilații cărora istoria le este mereu potrivnică, și dezrădăcinații spiritului, care sînt oamenii Occidentului îndepărtați de esența umanității prin agresiunea rațiunii, cum o vede un Horia Stamatu (exponent al cercului tradiționalist, cu mulți foști legionari, din grupul de la Madrid), fie că ei resimt existența lor ca o plasare într-un univers secund, măcar disprețuitor dacă nu chiar neînțelegător și ostil, care trebuie cucerit (Mircea Eliade, Uscătescu, Al. Ciorănescu), chiar și cu
Pe marginea unei carți de Eva Behring: Scriitori români din exil by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14971_a_16296]
-
ca Ilie Moromete, nu însă și același spirit ironic incisiv. De altfel, critica de la Chișinău îl raportează pe Ion Druță mai frecvent la Mihail Sadoveanu decât la Marin Preda. Ca filiație recunoscută de autor, atmosfera moldovenească este predominantă în euforia tradiționalistă a naturii, a sentimentalismului liric, a etnografiei și în elogiul satului arhaic. Referințele de situare mai adecvată ar fi, din punctul de vedere al cititorului din România, Zaharia Stancu din Desculț, pentru excesul liric și efortul extenuant al muncii, și
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
se află în încercarea subsemnatei ca, prin textele publicate și prin comentariile la aceste texte, să schimbe imaginea publică a lui V. Voiculescu, șocînd destule prejudecăți și idei bine înrădăcinate. Am încercat - și voi persevera - să propun în locul unui Voiculescu tradiționalist ortodox, un scriitor obsedat de arhetipuri, atemporale și non-dogmatice; în locul unui viitor sfînt ("poate cîndva va fi canonizat" spune George Corbu) - o conștiință aspră, sfîșiată de mari contradicții, cu mari înălțări și mari căderi, cu experiențe spirituale profund individuale, inimitabile
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
tradiție se completează armonic, fiindcă ele sunt două laturi ale unui și același fenomen vital, pe când Ťtipěculť" se identifică ușor cu Ťmodernismulť imitator, reprezentând amândouă un fenomen morbid, unul de osificare senilă, altul de excrescență infantilă" (Tradiție și inovație). Poeții tradiționaliști, explică el imediat mai departe, înțeleg să fie moderni la un nivel de artă europeană, prin fructificarea bogatelor resurse naționale, a folclorului și datinelor, și nu printr-un lirism de import. Și dă ca exemplu poezia Peisaj transcendent de Lucian
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
cunoscută poveste a lui Ion Creangă, în care termenul troiță nu are nici o conotație magică-mistică: "Baba însă voia cu orice chip să aibă o troiță nedespărțită de nurori". Mai multe exemple de evocare a troiței avem în poezie, în poezia tradiționalistă și gândiristă, la N. I. Herescu, Nichifor Crainic, Mircea Dem. Rădulescu, Radu Gyr și la mulți alți poeți. Studiul-album de acum va fi urmat - anunță autorul său - de alte două studii: într-unul troițele vor fi examinate în cadrul culturii românești, iar
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
sincronizare și pe progres. Nu doar Istoria civilizației române moderne a lui E. Lovinescu, studiu istoric și sociologic, stă pe principii liberale, dar și istoria lui literară, la urma urmei, axată cum este, si aceasta, pe ideea de sincronism. Mișcările tradiționaliste - grupările de la Sămănătorul, de la Gândirea - au găsit suport în doctrinele dreptei politice, ale acelei drepte care prelua directivele ideologiei conservatoare din veacul al XIX-lea, adăugându-le, în unele cazuri, componența creștină (ortodoxă). Azi, la noi, din motive asupra cărora
O revistă de directie? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/18149_a_19474]