1,003 matches
-
principii fundamentale ale logicii, exagerând caracterul ilogic al unor situații din realitate. Arta, în general, și literatura, în special, arată că aceste categorii estetice există arareori în formă pură. Interferența lor este vizibilă îndeosebi în creațiile contemporane, de exemplu înbinarea tragicului și a comicului în dramaturgia lui M. Sorescu. De reținut este faptul că, în timp ce unele categorii, cum este frumosul, sunt caracteristice tuturor epocilor și curentelor, alte categorii apar cu precădere în anumite genuri, specii, epoci sau curente. Tragicul s-a
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
exemplu înbinarea tragicului și a comicului în dramaturgia lui M. Sorescu. De reținut este faptul că, în timp ce unele categorii, cum este frumosul, sunt caracteristice tuturor epocilor și curentelor, alte categorii apar cu precădere în anumite genuri, specii, epoci sau curente. Tragicul s-a dezvoltat mai ales în genul dramatic și a cunoscut ca momente culminante, în evoluția sa, antichitatea greacă, Renașterea engleză și clasicismul francez. Grațiosul, specific mai mult genului liric, este prezent mai ales în secolul al XVIII-lea - ca
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
M. Sadoveanu 4. Urâtul: - dezechilibru; - lipsă de armonie; - diformitate; - lipsă de unitate în varietate; - respingător; - determină un sentiment de neplăcere; Exemplu: Notre Dame de Paris - V. Hugo Florile răului - Ch. Baudelaire Flori de mucigai - T. Arghezi Desculț - Z. Stancu 5. Tragicul: - conflict puternic între o personalitate și forțe care o covârșesc; - înfrângerea sau moartea personajului; - personajul luptă pentru o valoare superioară; - prăbușirea unei ordini și înlocuirea ei prin alta; - provoacă admirație, compasiune și groază. Exemplu: Prometeu înlănțuit - Eschil Antigona - Sofocle Romeo
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
am putea fi un mare popor dacă am scăpa de lichele și de lichelism și am învăța să renunțăm la stupidul nostru humor: "Dimpotrivă, i-am răspuns, humorul ne salvează. A ști să râzi în clipe tragice înseamnă a stăpâni tragicul." " Da, mi-a replicat el, și a evita astfel măreția și a cădea în trivial. Se spune că un arhitect neamț, prieten cu Carol I, după ce a stat vreo zece ani la noi și a construit câteva edificii frumoase, i-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
literatură, care totuși era obiectul pe care îl preda studenților. Insist asupra lui fiindcă în acea zi avea să-și dezvăluie o latură nebănuită, care avea să-l pună într-o situație neașteptată și foarte turbure. Nu spun tragică, deoarece tragicul, în acei ani, își pierduse încetul cu încetul sensul obișnuit și căpătase un altul... Se va vedea mai încolo, voi încerca adică să sugerez acest nou înțeles sau această nouă atitudine a noastră față de tragic. Revoluția e și o purificare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu înțeleg unii, zise el ca și când n-ar fi auzit ce-i spusesem, e că în epoca noastră tragicul nu mai e cu putință și că, astfel, tragedia e mai mare, pentru că s-a degradat și, odată cu ea, noi înșine. Tragicul e sublim prin definiție, dar în zilele noastre sublimul e eliminat. Tragedia mai mare care rezultă nu înseamnă însă că aduce un sublim mai mare, ci, în mod straniu, dispare, deși există." Tresării. De unde știa? Pentru această intuiție extraordinară, care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cunoaște o ființă umană ale cărei secrete sânt pasionante, ba chiar găsesc în tine un ecou nebănuit care te fac să simți că nu ești singurul care ai parcurs o odisee și ceea ce auzi face să scadă în tine sentimentul tragicului, prin trezirea copleșitoare a unei solidarități uitate? Dacă o căutaseși chiar și printre indivizi degradați, de ce ai fugi când o găsești, în forma ei cea mai nealterată, la o minunată făptură? Zice femeia din pădure, după ce întîlnirea s-a produs
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
plutire în mers, senzația de zbor, sentimentul indescriptibil de împlinire, de atașament și părăsire, o îmbrățișare pasionată, să se transforme într-o curgere acum comună, continuă și amplificată de încredere, entuziasm, golire a întregii noastre ființe de sentimentul ascuns al tragicului, contopire pe care o numim fericire... Dar nu puteam să spun nici că eram contrariat. Da, ași fi spus fără vreun sentiment abisal că eu o iubesc și ea nu, și ași fi așteptat liniștit ca totul să-mi treacă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și pentru răsăritul ortodox în defavoarea occidentului secular au fost alegerile care au îmboldit glisarea societății românești înspre epoca dictaturilor, a cărei uvertură politică a fost regimul autoritar al lui Carol al II-lea, inaugurată în 1938. A urmat scurtul, dar tragicul prin anvergura pierderilor umane provocate de cel de-al Doilea Război Mondial act al dictaturii militare a lui Ion Antonescu. Aceste efemere experimente autoritare care au testat empiric conceptul politicii dictatoriale au fost înlocuite cu totalitarismul comunist care a durat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cunoaște un popor, care să fi avut o istorie mai tragică decât poporul nostru. [...] Nota tragică domină întreg trecutul nostru" (Ursu, 1924, pp. 17, 20). Ca niciun altul aceasta este concluzia unanim împărtășită destinul istoric românesc poartă pecetea indelebilă a tragicului. În răspărul direcției fanaticismului naționalist se contrapune orientarea critică din cadrul consensului naționalist prevalent pe întreaga lungime a interbelicului românesc. Momentul critic al naționalismului poate fi explorat pe două planuri: i) nivelul programatic, al declarațiilor de intenție; ii) nivelul concret al
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de pe plantația strămoșească Belle Rêve (cu acord corespunzător, "beau rêve" înseamnă "vis frumos", fără acord, probabil "un vis fals, înșelător") spre realitatea gri a unui cartier muncitoresc din New Orleans. Această călătorie trece prin momente de comedie, satiră, dar atinge tragicul, prin confruntările dramatice între iluzie și realitate. Stella s-a obișnuit cu noua realitate, gri-ul cotidian fiind colorat de relația, eminamente fizică, în care se resemnează să fie victima supusă a lui Stanley. Confruntarea dintre cele două lumi se
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
2003 Goma, P., Ostinato, I-II, Editura Autorului, 2002. Goma, P., Sabina, Editura Autorului, 1987−2002. Ivanciuc, C., Cartea cuceririlor, București, LiterNet, 2003. Liiceanu, G., Despre limită, București, Humanitas, 1994. Liiceanu, G., Jurnalul de la Păltiniș, București, Humanitas, 1991. Liiceanu, G., Tragicul, ediția a II-a revăzută, București, Humanitas, 1993. Liiceanu, G., Ușa interzisă, București, Humanitas, 2002. Mandache, R., Elisabeta Rizea. Mărturii. Scenariu după "Povestea Elisabetei Rizea din Nucșoara" (București, Humanitas, 1993), LiterNet, 2005. Marino, A., Pentru Europa, Iași, Polirom, 1995. Mungiu
[Corola-publishinghouse/Science/85034_a_85820]
-
doi dintre discipolii lui Noica, de Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu, deși Într-o manieră care contrazice viziunea maestrului. Pentru Liiceanu, pe urmele mai degrabă ale lui Heidegger,destinul trebuie judecat În funcție de noțiunea fundamentală a limitei. În prima sa carte, Tragicul, argumentele erau extrase mai ales din literatură, din tragicii greci; În cea mai importantă lucrare Însă, Despre limită, destinul apare drept o celebrare a secvenței de depășit, de atins și el reprezintă răspunsul paradoxal al individului conștient de limita de
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
AL II-LEA Testul nr. 100 SUBIECTUL I (4 puncte) Redactează un eseu liber, de 1-2 pagini, în care să ilustrezi tema familiei într-un roman postbelic studiat, pornind de la citatul: De ce omul intră - fără să vrea - chiar în inima tragicului prin înstrăinarea de părinți, destrămarea familiei, pierderea sentimentului religios [...], degradarea iubirii în ură, sau prin neacceptarea ideii că existența umană rămâne, totuși, o jucărie în mâna soartei?... (Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni) SUBIECTUL AL II-LEA (4 puncte
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
ZS); Andrei Pleșu, Jurnalul de la Tescani (Pleșu JT); Andrei Pleșu, Minima moralia (Pleșu MM); Cristian Tudor Popescu, Copiii fiarei (Popescu CF); Cristian Tudor Popescu, Nobelul românesc (Popescu NR). 2. Texte estetico-filozofice (TxE-F): Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc (Cărtărescu PR); Gabriel Liiceanu, Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii (Liiceanu, TFLD); Andrei Pleșu, Despre îngeri (Pleșu DÎ) 3. Texte științifice (Txșt): Corneliu Borundel, Manual de medicină internă pentru cadre medii (Borundel, MMI) 4. Texte praxiologice (TxP): Adevărul; Capital; Cotidianul; Formula AS; Revista 22
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
putrede ce o urâțeau (Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest) filozoful nu numai că nu face abstracție de condiția apartenenței sale la natura obiectului pus în joc, ci, dimpotrivă, acceptă ambivalența subiect-obiect proprie disciplinelor umaniste în absoluta ei indistincție (G. Liiceanu, Tragicul) Varianta nu numai că..., dar relaționează - de obicei - două predicate afirmative: Părinții lor nu numai că știau ce-nseamnă toate prostiile, dar le și făceau pe ascuns, ca să facă copii (M. Cărtărescu, De ce iubim femeile) Nu numai că există o
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
intensivului omis (și). Definiția aristotelică, apoi concepțiile medievale, renascentiste, neoclasice și moderne nu fac decât să ne arate incapacitatea teoreticienilor de a se pune de acord nu numai privitor la esența tragediei, ci chiar la proprietățile ei esențiale ( G. Liiceanu, Tragicul) Nu este vorba numai despre poeți și prozatori evident de altă orientare în scrisul propriu-zis, ci chiar de autori evident postmoderni, care ajung să-și conteste propria orientare din motive psihologice obscure mai curând decât din ignoranță (M. Cărtărescu, Postmodernismul
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
construcții unde unitățile sintactice relaționate nu sunt predicate. "Repoziționarea" verbului nu produce modificări semantico-sintactice. Determinarea infernului odiseic nu este preponderent axiologică, nu este doar o lume a expiației și un sălaș al răilor, ci lăcaș al tuturor morților ( G. Liiceanu, Tragicul) = "este nu doar o lume a expiației și un sălaș al răilor, ci lăcaș al tuturor morților" postmodernismul nu este doar o etapă în evoluția formelor artistice (...), ci o întrerupere a acelei ordini culturale în care este posibilă evoluția formelor
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
care sunt scrise de același autor, dar vizează domenii diferite de semnificanță. Compară: M. Cărtărescu, De ce iubim femeile și Orbitor. Aripa stângă sau G. Liiceanu, Ușa interzisă (integrate în categoria textelor artistice) cu M. Cărtărescu, Postmodernismul românesc sau G. Liiceanu, Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii (integrate în categoria textelor estetico-filozofice). 8 In paranteze sunt redate siglele folosite în tabelele din paginile următoare. 9 Cf. Manoliu Manea (2001). 10 Cf. Spiță (2003: 219-223). 11 Vezi GALR II: 241-246. 12 Vezi
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
ceda acum ar fi aceea că toate ipotezele din Meditația I-a, dar îndeosebi ultimele două, apropie cartesianismul de filosofia contemporană, de filosofia abisului, în care combinații de genul: tristețe-tragic; angoasă-frică sunt frecvente. Angoasa este frica fără obiect, nudă, iar tragicul e tristețe în sine. Doar ele fac posibilă străpungerea imediatului și intrarea în transcendență. La aceste stări se ajunge raționînd dar, odată atinse, raționarea încetează și ele se transformă în trăire afectivă, una ce stăpînește întreaga ființa a omului. Conceptele
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Director al Editurii Humanitas din 1990. Profesor la Facultatea de Filozofie a Universității București din 1992. Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres (Paris, Franța, 1992). Commendatore dell’ Ordine della Stella della Solidarieta italiana (Roma, Italia, 2005). SCRIERI — Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii (Univers, 1975; Humanitas, 1994, 2005); Încercare în politropia omului și a culturii (Cartea Românească, 1981); ediția a II-a, cu titlul Om și simbol. Interpretări ale simbolului în teoria artei și filozofia culturii (Humanitas
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
modalitate comportamentală care face din cunoașterea limitelor proprii un reper existențial suprem<ref id=”1”>Vezi, în acest sens, P. Aubenque, La prudence chez Aristote, Paris, 1976 (ed. I, 1963), în special secțiunea finală, La source tragique.</ref>, sau în tragicul elin, pe care vom încerca să-l explicăm printr un exces în cultivarea limitei, și nu în contestarea ei<ref id=”2”>Vezi pp. 215 și urm. </ref>. Oare greșim cu ceva sau exagerăm în vreun fel dacă afirmăm că
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pe care Heidegger o dă limitei - ca limită benefică, ce împlinește și dă statut de ființă - se poate lesne vedea evocând exemplul tragediei eline. Într-adevăr, pentru greci nu imposibilul depășirii unei limite era un stimulent, ci imposibilul atingerii ei. Tragicul elin se explică printr-un exces în cultivarea limitei, și nu printr-unul în contestarea ei. Eroii antici sunt sublimi prin persistența în limita care-i determină, și nu prin efortul de a o depăși. Conștiința nu se frânge aici
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
limita care-i determină, și nu prin efortul de a o depăși. Conștiința nu se frânge aici în fața unei limite înfruntate și ea nu experimentează propria ei înălțare ca o consecință a acestei înfruntări și a căderii care o însoțește. Tragicul nu se naște aici din persistența cu care o conștiință ireductibilă încearcă să depășească o limită insurmontabilă. „Depășirea limitei“ este un concept modern de tip romantic, care se naște în contextul unor înțelegeri insurecționale ale libertății, desprinse deci de ideologia
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
antic, existența unei limite insurmontabile nu constituie o provocare. Dimpotrivă. Destinul tragic se realizează aici în măsura în care eroul avansează imperturbabil către propriile lui limite (prescrise prin destin) și se împlinește înăuntrul lor. Tocmai „conștiinciozitatea“ față de limita care îl determină este premisa tragicului, și nu contestarea lui. Creon, de pildă, este tiranul perfect, care și-a interiorizat legea cetății (aceea care-i cere să refuze dreptul la îngropăciune unui trădător al cetății). Antigona, la rândul ei, este sora perfectă, care și-a interiorizat
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]