987 matches
-
apotecii cu asce și ascospori. Rizomorfele sunt formațiuni ce rezultă din înmănuncherea a mai multor filamente miceliene strâns asociate ce se formează pe părțile subterane ale plantelor atacate. 4.4.3.Înmulțirea ciupercilor La ciupercile inferioare nu există o diferență tranșantă între aparatul vegetativ și organele de înmulțire. Astfel, la ciupercile din cl. Chytridiomycetes și Plasmodiophoromycetes gimnoplaștii și respectiv plasmodiile capătă rol de înmulțire transformându-se pe cale holocarpică în sporangi ce conțin spori asexuați. La ciupercile superioare, pe organele vegetative se
PROTECŢIA PLANTELOR FITOPATOLOGIE. In: Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
mai răspândită decât ne place să credem, consecințele pentru imaginea de ansamblu a societăților studiate fiind evidente. Ne putem întreba, pe bună dreptate, câte dintre „vârfurile” musteriene sau chiar gravettiene reprezintă realmente proiectile, și nu simple armături ale unor ustensile tranșante? În fapt, doar un procent redus (4%-10%, în mod excepțional 16%<footnote Procentul mai ridicat de fragmente de armături de proiectil a fost observat într-un sitatelier (Derndarsky 2003). footnote>) din categoria tipologică și tehnologică a „armăturilor de proiectil
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
Acum trebuie să luăm în discuție consecințele compoziționale ale interacțiunii dintre proiecție și efectul de adâncime. Permiteți-mi să încep printr-un avertisment. Diferența perceptivă dintre imaginea proiectată în planul frontal și cea tridimensională în adâncime nu este atât de tranșantă și absolută pe măsura termenilor folosiți spre a o descrie, din motive de simplificare. Proiecția frontală tinde să aibă o adâncime, iar spațiul tridimensional este întotdeauna supus unei comprimări a perspectivei. În mod normal, percepția unui privitor oscilează undeva între
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
sublinierea posibilității modificării comportamentului. Spre exemplu, mulți părinți cu copii deficienți au aplicat metoda întăririi comportamentului, obținând unele rezultate notabile. Părinții care nu au capacitatea de a corecta comportamentul greșit al copiilor lor învață în cadrul programelor behavioriste să fie mai tranșanți în raportul lor cu copii, să utilizeze selectiv pedeapsa și, dacă este posibil, să o evite. Limitele perspectivei includ faptul că nu este utilă tuturor categoriilor de părinți. 1..3.4. Perspectiva dezvoltării: copilăria călătorie, părintele ca ghid și călător
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
deținător al prerogativelor regale", iar în plan religios, "Î.P.S. exercita funcțiuni religioase și lumești". În aceste condiții întrebarea lui Nae Ionescu: Mai avem patriarh? rămâne una legitimă. Replicile din partea oamenilor Bisericii nu întârzie să apară ca urmare a luării tranșante de poziție a lui Nae Ionescu. Dacă ierarhia își manifestă grija pentru păstrarea neîntinată a doctrinei în Biserica românească, Pr. D. Popescu-Moșoaia, profesor la Facultatea de Teologie din Chișinău, ofensat de un text al lui Nae Ionescu, în care acesta
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
partidele politice, ierarhia bisericească este supusă unei adevărate presiuni, prin încercarea de politizare a Ecclesiei, de laicizare și metamorfozare a ei într-un instrument al politicii de stat. Intelectualitatea interbelică creștină atrage atenția asupra acestui pericol, prin luarea unei atitudini tranșante, pe linia tradiției patristice 6. Diagnosticul lui Nae Ionescu pus asupra influenței liberale asupra Bisericii Ortodoxe poate părea extrem de dur și necruțător. Privind din perspectiva contextului istoric românesc interbelic, când partidul de guvernământ - recte, partidul liberal, care a fost, de
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
spune ce are de spus direct și fără prea multe menajamente, lucrările sale în lemn, transfigurate prin utilizarea cu măiestrie a încărcăturii emoționale potențiale a elementelor materialului brut (goluri, noduri, scorburi, etc.), impresionează prin expresivitatea accentuată de cioplitură sigură și tranșantă. Prelucrarea frustă, alungirea exagerată a figurilor în posturi încremenite, amintesc parcă de maiestuozitatea și severitatea coloșilor din Insula Paștelui. Ceea ce este remarcabil e faptul că, așa cum mai rar se întâmplă în zilele noastre, Gheorghe Durac rămâne în continuare impresionat de
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
bază din momentul de față, să promoveze respectarea rule of law nu numai față de state terțe dar și față de state membre? Întrebarea, deși pare a fi una simplă, este în realitate una la care nu se poate da un răspuns tranșant. Dacă am accepta că anumite state membre ar trebui să facă eforturi pentru a ajunge la același nivel cu celelalte state membre în privința respectării statului de drept, înseamnă că de fapt statul de drept nu este o valoare comună tuturor
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
spune ce are de spus direct și fără prea multe menajamente, lucrările sale în lemn, transfigurate prin utilizarea cu măiestrie a încărcăturii emoționale potențiale a elementelor materialului brut (goluri, noduri, scorburi, etc.), impresionează prin expresivitatea accentuată de cioplitură sigură și tranșantă. Prelucrarea frustă, alungirea exagerată a figurilor în posturi încremenite, amintesc parcă de maiestuozitatea și severitatea coloșilor din Insula Paștelui. Ceea ce este remarcabil e faptul că, așa cum mai rar se întâmplă în zilele noastre, Gheorghe Durac rămâne în continuare impresionat
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
a spori contribuția lor materială și umană - la „lupta împotriva bolșevismului" - măsură justificată și argumentată prin amenințarea reprezentată de partea adversă. Având nevoie de aportul ambelor state, inițial, Hitler, considerându-se stăpân pe situație, a refuzat să adopte o poziție tranșantă, rezolvarea acestei probleme fiind amânată pentru sfârșitul războiului. Totuși, în primăvara lui 1944, sub povara înfrângerilor suferite, într-un moment de luciditate, Hitler a fost nevoit să admită faptul că soluționarea diferendului nu mai depindea de Germania, ci de puterea
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
adevăratei ursite, cu care se și cunună. Tot un basm în care apare vânătoarea este și Petrișor, vânător [Păun - Angelescu], în care eroul ia fata, o duce la casa lui și o lasă acolo, nu înainte de a-i spune mamei tranșant: "-Mamă, io am adus fata asta și-o prinz' ca o soră a mea. Dac-oi avea zile, șî oi avea noroc să mai viu înapoi dă la armată, io mă căsătoresc cu ea. Iar dacă nu, să să căsătorească
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
context cu infinitivul se exprimă percepția directă, la fel ca în construcțiile pseudo-relative: Vedo Gianni lavare la machina (verb de percepție + infinitiv), Vedo Gianni che lava la machina (verb de percepție + pseudo-relativă). Willems (1983: 148-149) formulează o observație mai puțin tranșantă în privința acestei relații semantice, precizând că structurile completive introduse prin que sunt neutre cu privire la opoziția direct-indirect (Je vois que les dames se lèvent de table ' Văd [că doamnele se ridică de la masă]'- constatare directă - vs Je vois qu'il este
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
și băncile de rezervă înainte de începerea celei de-a treia reprize și a celei dea doua reprize de prelungiri. În cazul în care rezultatul este egal la sfârșitul timpului de joc într-un meci la care se cere un rezultat tranșant, orice continuare în prelungiri se va face după o pauză de cinci minute. Se vor juca apoi două reprize de prelungiri, fiecare de câte trei minute de joc efectiv cu o pauză de două minute între ele pentru ca echipele să
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
a devenirii noastre istorice; faza înțelegerii, cu subtile diferențieri între cugetare - ca fenomen specific de manifestare a spiritului autohton (implicând obligatoriu contemplarea, până la cea de sine) - și gândire; faza judecării sau a orientării critice, cu delimitarea nivelurilor afirmării și negării tranșante; în fine, faza lămuririi, când intervine ca necesitate aprecierea prezentului printr-o permanentă întoarcere la izvoare. Problematica românească privită din unghiul de vedere autenticist, în care contemplarea metafizică, ortodoxismul raporturilor Orient-Occident erau criterii esențiale de afirmare, reprezintă o posibilitate, o
VUIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
din romanul Spiru Călin, alături de un necrolog încărcat de elogii, iar celui de-al doilea povestirea Pustiul. Un număr este închinat lui George Coșbuc, căruia i se reproduc textele Baladă și Roata morii. Atitudinea antimodernistă e adesea exprimată în termeni tranșanți: „Noile curente nu au nimic cu realitatea, nici chiar cu simțurile noastre cele mai artificiale, sunt niște halucinații, deci vor muri”. Prozatorii revistei sunt I. Munteanu-Mio (Potopul, Au murit umbrele, Lovin și Helga, Doamna Maria, Cumpărătorul de păcate, Eva) și
ZARI SENINE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290710_a_292039]
-
eroare. Pe scurt, dacă unii Îl laudă pe teoreticianul Marx, alții denunță alunecarea acestuia Înspre „economism”, după cum dovedesc lucrările scrise după 1844. Chiar dacă dezbaterile sunt departe de a fi Încheiate, Îl invităm pe cititor să fie circumspect cu interpretările prea tranșante, care pun accentul fie pe ruptura cu umanismul, fie, dimpotrivă, pe valorizarea excesivă a unei categorii filosofice care ar servi drept „nebuloasă”. Alienarea ar fi În acest sens un fel de linie de departajare Între cele două problematici, pozițiile intermediare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a însemnat și receptarea formelor lingvistice care le dădeau expresie și, astfel, neologizarea lexicală prin împrumuturi a fost cea care a caracterizat și caracterizează procesul de înnoire a lexicului românesc, încît a generat în timp atitudini, mai atenuate sau mai tranșante, în legătură cu oportunitatea unora dintre ele. Din perspectiva a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, determinarea elementelor înnoitoare și evaluarea lor asigură multe dintre reperele ce conduc la aprecieri
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
evenimentele prin raportul cauză-efect, anulează orice abatere de la normalitate și, în consecință, unicitatea, centralitatea și universalitatea tainei Întrupării. Credința creștină și criticismul istoric, spune Troeltsch, nu pot fi conciliate, deoarece concepțiile lor asupra realității sunt complet divergente 57. Aceeași viziune tranșantă, însă din cealaltă tabără, o are și von Balthasar: "Întrucât Hristos nu poate fi cuprins în normele acestei lumi, nici un acord între teologie și alte discipline nu poate fi atins în limitele acestei lumi. Refuzul acceptării oricărei linii de demarcație
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
necesară o clasificare care să sublinieze apăsat că, indiferent de intenția naratorială, cititorul poate să considere primul text ca avînd o tonalitate gravă, chiar dogmatică, în timp ce al doilea ar putea apărea ca absurd sau ridicol. Primul pasaj abundă în generalizări tranșante și are o tentă melodramatică („o soartă încă și mai liniștită decît a mea”); cel din urmă nu pare sigur nici măcar în ceea ce privește detaliile („îmbrăcată în negru, sau mai degrabă în mov”), pentru a nu mai aduce în discuție
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
generate în poziții argumentale și apoi s-au cliticizat (Van de Visser 2006: 70−71). În logica acestei teorii, acordul obiectului este aparent și trebuie analizat ca dublare clitică; v nu are trăsături φ (Van de Visser 2006: 74). Concluzia tranșantă a autorului (Van de Visser 2006: 102) este că în limbile care au acordul subiectului, acordul obiectului nu există. 3.3. Ce tip de caz este ergativul? Ergativul ridică pentru teoria Cazului două tipuri de probleme, legate, pe de o
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și topicul; topicul este independent sintactic de restul propoziției. În concluzie, topicul este o noțiune discursivă, iar subiectul este o noțiune legată de structura internă a propozițiilor. Distincția între limbile cu subiect proeminent și cele cu topic proeminent nu este tranșantă, ci reprezintă un continuum. Subiectul și topicul sunt două noțiuni care nu se suprapun; subiectul este un topic gramaticalizat în procesul de integrare în construcția verbală. Tipologia sincronică este rezultatul unui ciclu diacronic în care diferite limbi au urmat diferite
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
predicatul în poziție inițială funcționează după tiparul ergativ. 8. CONCLUZII Principala concluzie care se poate formula în urma analizei aspectelor prezentate în acest capitol este că diferența dintre cele două tipuri de limbi − ergative și acuzative − nu este chiar atât de tranșantă cum reiese din studiile tipologice. Având în vedere că, la începutul cercetărilor din acest domeniu, rezultatele aplicării modelului lingvistic de tip acuzativ, mai familiar cercetătorilor, la descrierea limbilor ergative nu au dat rezultate foarte bune, o bună bucată de vreme
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
subclasă. Este important de subliniat că există numeroase treceri între aceste subclase semantice, încadrarea unor unități verbale într-o clasă sau în alta fiind o chestiune de alegere; de altfel, nici limita dintre inacuzativele primare și cele derivate nu este tranșantă, româna permițând cu ușurință crearea unor variante tranzitive (de tipul Ion putrezește gunoiul pentru grădină, Ion își părăginește casa ca să obțină banii din asigurare). Deși acest lucru nu este obișnuit în studiile monografice despre verbele inacuzative, am încercat să realizez
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
1983)22 ca fiind o propoziție incompletă; este o structură care conține un subiect și un predicat, dar căreia îi lipsește flexiunea; altfel spus − ca în Avram (1999) − le lipsește proiecția Timp). În privința verbului a avea, soluția este mai puțin tranșantă. Argumentele în favoarea încadrării verbului românesc a avea în clasa ergativelor lasă nerezolvată problema apariției complementului direct în structurile posesive (apropiate fie de valoarea de existență, fie de cea de configurație spațială) și în structurile de tipul (51−53) din lista
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
15 iunie 1889 printr-o "paralizie generală"", ambiționând în continuare să demoleze șablonul și să facă lumină asupra acelora pentru care verdictul acesta era convenabil. Intervenția sa are în bună parte alura unei intervenții de ordin publicistic, tocmai prin lansarea tranșantă a unor întrebări, deloc retorice, cărora le răspunde abordând totul dintr-un unghi netăgăduit politic. "De ce au recurs în favoarea acestor erori se întreabă autorul, avându-i în vedere pe criticii epocii și după ei pe toți ceilalți, sau aproape toți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]