852 matches
-
cu pământ negru numit Ta Kemet. Acolo îi plăcuse lui Iahuben cel mai mult, mai ales că oamenii locului vorbeau o limbă foarte asemănătoare cu a sa. Erau puțin mai scunzi decât cei din poporul lui Iahuben, care avea pielea trandafirie, aproape roșie. Aici nu erau palate prea mari, însă erau case bune cu bogății, era vin și bere, cântăreți pe ulițe, oameni blajini și femei îmbietoare cu ochii lungi și mijlocul subțire. Și de astă dată se vorbea că se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe care putea să-i adăpostească pământul Atlantidei, îngrijite zi și noapte de zeci de grădinari. La vreo sută de pași de podiș, Auta descălecă. De aici încolo drumul era făcut din trepte șlefuite de granit, între parapete de marmură trandafirie. Sclavul merse acum singur. Sandalele lui loviră cu sunet plăcut uriașele lespezi. Le privea, cu toate că de atâtea ori le mai văzuse. Un zid de marmură neagră înconjura curtea palatului. Muchea zidului, sus, era îmbrăcată în plăci de argint. Palatul era
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
preț în toată Atlantida pentru dulceața lor deosebită și pentru puterea lor de a hrăni. Spre înălțimile mai mari erau păduri de pini și mai creșteau tufe nenumărate de ienupăr, totdeauna verzi, cum și tufe foarte înalte de iarbă-neagră înflorind trandafiriu. În aceste ținuturi muntoase și împădurite locuiau neamuri de oameni înalți ca toți atlanții, însă cu pielea mai mult brună decât roșiatică și cu părul uneori aproape galben; vorbeau alt grai decât atlanții, totuși orice atlant putea să se înțeleagă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
reuși totuși să evoce calitățile individuale ale marilor săi Înaintași, Leech și Keene, pur și simplu folosindu-și cunoștințele personale referitoare la firea și munca lor. La Du Maurier, totul avea o natură personală și, de multe ori, nuanțat În trandafiriu de o nostalgie lirică niciodată grețoasă, pentru că era atât de vizibil sinceră. De aceea prima parte din Peter Ibbetson fusese atât de fermecătoare. Era un adevărat dar - nu destul pentru a duce un roman Întreg până la capăt, dar destul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
succesul la zi al lui Alexander: „Doamna Tanqueray mi se pare a fi făcut un mare serviciu, demonstrând că bietul, minunatul public britanic se poate ridica la Înălțimea unui dénouement care să fie mai mult decât o tușă de culoare trandafirie“. Cu aceeași ocazie, Îi trimise lui Alexander scenariile scurte pentru alte două piese, dar, spre deliciul său, acesta Își concentră fără ezitare atenția asupra Eroului. Era, după cum afirmă În scrisoarea de acceptare, „cea mai frumoasă piesă lirică scrisă În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
necuprinsă durere, contrazisă pe loc de dexteritatea cu care captură trei din cele patru furnici ce i se rătăciseră printre cutele anticlinalelor. De ferocitatea calmă cu care le propulsă în văzduh. Și de rafinamentul cu care, pescuindu- le pe vârful trandafiriu al limbii, le hăpăi, absorbindu-le pe traseele complicate ale unei digestii necunoscute. Fiorosul Marcel înmagazina în burdihanul său Politica! (Mărunțită, bineînțeles, în tratate și articole cu aplicabilitate apăsat dîmbovițeană.) Deși, în aparentă contradicție cu proveniența sa, Fiorosul era marxist
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
agățîndu-se Capitolul 5 ZIUA ÎNTÎI: "SĂ NU-ȚI FACI CHIP CIOPLIT!" gura cusută, să nu-și închipuie că Eriniile îi împinseseră, între cearceafuri, cine știe ce fetișcană incultă.. De aceea, scotocind din răsputeri în semnificația operei Savantului își strânse, imperceptibil, o gleznă trandafirie sub șezut, așa cum intuia că-i ședea cel mai bine, și-l întrebă: - Să fie oare creativitatea sau gândirea mistică... singurul vehicol și singura bucurie... care ne poartă, pe noi, oamenii, către universurile paralele?... Pesemne întrebarea ei cea profundă fusese
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Zici și tu că "da". Și dai din cap la sfîrșit?... - Nu o să mă joc niciodată cu porunca a treia. - Cine nu se joacă cu porunca a treia, nu se joacă nici cu madam Cîrlova. Inspiratoarea poetului Cîrlova. Cea mai trandafirie și mai nebunatică dintre iubitele de poeți... Măi, ai tu idee cât de tânăr a izbutit poama să-l vâre, pe săracul Vasile Cîrlova, în mormînt? - Dânsa era programată să sosească la noapte? - Nu trebuie decât să zici din gură
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la culoare, cârlionți ca la un pui. Buricul adânc, adânc, o pată întunecată pe albul pielii ei. Sânii mici, dreptul puțin mai mare decât stângul, sfârcul stâng înclinat un pic mai sus decât tovarășul său, dar amândoi încă moi și trandafirii, ca de copil. Umerii înguști, drepți, trași ușor în spate aproape militărește, îndrăzneți și încrezători. Brațele atârnându-i drepte și moi, cu palmele mâinilor întoarse în sus, cu degetele mijlocii ascunse în pumn, sub degetele mari, și o tufă generoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
aproape. Cuplul, pe care îl văzuse mai devreme, trecuse pe lângă ea chiar în momentul în care se întoarse pentru a cere informații unei angajate a magazinului despre prețul perdelei care îi plăcuse. Revenind cu fața la valul cu mătasea albă imprimată cu trandafiri grena, văzu cuplul ieșind din magazin. Părul negru și cârlionțat strălucind în lumina soarelui al bărbatului, îi produse o strângere de inimă. Se îndreptă și ea spre ieșire lăsând-o pe vânzătoare să vorbească singură. Prin ușa de sticlă văzu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mea și nu reușesc să schimb asta oricât de mult aș încerca.” O adiere blândă răvăși șuvițele de păr, acoperindu-i o parte din față. Parfumul trandafirilor fu purtat în depărtări. „- Natura oferă tuturor din frumusețea ei. Oferă și tu! - Trandafirii au nevoie de apă și soare pentru a oferi parfum, nu de nori și furtună. - Acum a ieșit soarele. Bucură-te de el! - Acum s-au ofilit florile. - Te încăpățânezi să vezi doar partea negativă a întregii situații. - Văd așa cum
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o târfă s-ar fi hârjonit acolo cu un Întreg pluton de soldați. Aiurea, șoptesc, și mă Îndrept spre cealaltă cameră. Sunt complet gol - dar mă simt bine așa. Din oglindă mă privește acum un om nou. Cu pielea alb - trandafirie. O amintire din copilărie migrează În creierul meu, cu fâlfăit străveziu. Mă vad Într-o lumină clară, Înalt și slăbuț, În casa bunicilor. E iarnă. Zăpada-i tolănită pretutindeni, În straturi groase. Îmbrăcat Într-un paltonaș gri, cu cizmulițe noi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ding - dang...”. Mă balansez de pe un picior pe altul, asemenea unei corăbii. O senzație de fericire bântuie pereții somnului. Cu pleoapele crăpate alunec din așternuturi. Mă Îndrept spre camera cu oglindă mare. Vreau să-mi admir trupul alb, cu reflexe trandafirii. Găsesc oglinda acoperită de o pânză groasă, uriașă, de păianjen. „Să fiu al naibii” - Îmi spun - și trântesc un picior În materialul acela neobișnuit. Simt duritatea pânzei și ceva cleios care-mi atinge pielea. Piciorul Îmi rămâne agățat. Trebuie să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și dinții. Dinți perfecți, trebuie să o spun, de un alb-perlat, ascunși În alveolele rozii, ca niște hulubași aliniați, dormitând În cuibușoarele lor minuscule. În timp ce-i mângâiam dinții, pernițele lunecoase ale gingiilor (recunosc - la Început cu oarece reținere), limbuța ei trandafirie Îmi atingea, tremurând ușor, degetele cu mare delicatețe, cu vii pâlpâiri. Practica aceasta, devenită aproape un ritual În scurta noastră existență amoroasă, o excita peste măsură, provocând În ea dulci explozii de plăcere. O voia repetată la nesfârșit, Într-un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Ce prostie!... Ruptura a venit Într-o sâmbătă, când ne-am Întâlnit pe stradă, după o ploaie de vară, În fața unei florării. Era de mână cu o slăbătură, un individ scheletic, un tip În vârstă, o adevărată mumie. Îi cumpăra trandafiri. Ea se gudura pe lângă el ca o cățelușă În călduri, vorbind agitată și râzând zgomotos, cu toată gura. Cu toți dinții ei perfecți... de un alb perlat. Când m-a văzut, a rămas un moment suspendată de cerul foarte Înalt
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pentru mine. Pentru atitudinea mea „trădătoare”. Pentru lungile noastre dezbateri. Pentru „crezul” nostru comun. Șontâcăind, am ajuns azi dimineață la Turnul Golia. Piciorul aproape că nu mă mai durea, așa că m-am dus să văd, cum obișnuiam În zilele bune, trandafirii. Valeriu mi-a vorbit Întâia dată despre ei, cu mulți ani În urmă. De-atunci, În fiecare vară, Îi vizitez de câteva ori. Sunt cu totul aparte, altfel decât oriunde altundeva. Juri că-s făcuți din catifea multicoloră. Și au
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Într-o oarecare grabă, a dispărut, fără să salute, În seara cernită peste orașul zgomotos, care o Înghiți cu aviditate. Pe masa din bucătărie trona un tort de ciocolată, cumpărat de la cofetăria din cartier, pe care scria, cu litere mari, trandafirii „La mulți ani, Căprioară!” Au trecut mai bine de trei zile de când Melanie nu a mai apărut. Sunt extrem de Îngrijorat. Nu știu ce s-a Întâmplat cu ea. Străbat garsoniera cu pași mărunți, de-a lungul și de-a latul ei: șontâc
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
albastru intens, fosforescent, cu un chip luminos, pudrat parcă de un polen din cel mai fin, cu reflex ivoriu. Un păr sideral, galbenviu, Încovoiat În inele subțiri, Îi Încadra fața. Mâinile și picioarele prelungi, firave și moi, păreau de lână trandafirie. Dinspre umeri se iveau două aripi mari, nemaivăzut de mari, de un alb transparent, sticlos. Aripile (dintre care una frântă) erau pe alocuri arse, carbonizate. O rană adâncă și neagră i se contura În dreptul pieptului. Căzuse Într-un anume fel
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
rotunzi și negri, Cu flori de aur, de smarald - cu stînce De smirnă risipită și sfărmată În bulgări mari. Pe mândrele cărări, Ce trec prin verzile și mândre plaiuri E pulbere de-argint. Pe drumuri Cireși în floare scutură zăpada Trandafirie a-nfloririi lor, Vântul le mână, văluros le-nnalță, De flori troiene în loc de omăt Și sălcii sfinte mișcă a lor frunză De-argint de-asupra apei și se oglindează În fundul ei - astfel încît se pare Că din aceeași rădăcină crește O
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stelelor lumină, Alt raiu s-adîncește mândru într-al fluviului fund. Pulbere de-argint pe drumuri, pe-a lor plaiuri verzi - o ploaie -, Snopi de flori cireșii poartă pe-a lor ramuri ce se-ndoaie Și de vânt scutură grele omătul trandafiriu A-nfloririi lor bogate, ce mânat se grămădește În troiene de ninsoare, care roză strălucește, Pe când sălcii argintoase tremur sânte peste râu. Aeru-i văratic, moale, stele isvorăsc pe ceruri, Florile-isvorăsc pe plaiuri a lor viață de misteruri, Vîntu-ngreunînd cu miros
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
atmosfera radioasă. Ca prin apă cristalină trec cu frunțile frumoase, Trec a soarelui copile printre aerul cel cald; A lor păr e ca și ambra, ca și crinul a lor față, Abia-atinse-s a lor umbre de o tainică roșață - Auroră trandafirie prin ferestre de smarald. Într-o lume fără umbră e a soarelui cetate, Totul e lumină clară, radioasă voluptate, Florile stau ca topite, râurile limpezi sunt; Numai colo în departe și-n albastră depărtare Ale zorilor grădine clar se văd
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
senin. Stejarii cei rupți sunt podețe pe râuri, Lumine de fulger cărări îi arat-, Deși cerul lasă a vântului frâuri S-asvîrle toți norii de-a muntelui brâuri, El trece la astrul ce luce curat. Retras în sală mare de marmură trandafirie, Încins în strălucitul și negrul lui talar, Privirea lui o-nalță pe-a cerului câmpie Și cugetul lui sboară în lumi fără hotar. Și gând cu gând se-mbină în lungă reverie Și buzele-i se mișcă c-un zâmbet
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
marmură neagră, întinse și lungi. Pilastri de aur pe muri se coboară, Pe jos sunt covoare țesute-n flori vii Și stele, în candeli dulci raze presară Și aeru-i dulce ca-n noaptea de vară Și razele-s calde și trandafirii. Prin hala cea mare cu pasure line, Ei trec și prin bolte săpate-n granit Ei intră-ntr-o sală cu miroase plină; A murilor marmuri lucind ebenine Ca negre oglinde de tuciu lustruit. Bătrânul în urmă-i el poarta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
când când Va Îl prindea În mânuțele sale Întinse și Îl ridica lângă locul În care inimioara sa o lua razna bătând cu putere și mai accelerat la auzul „torsului” și la atingerea delicată, cu mustățile mai Întâi și cu trandafiria sa limbuță, mai pe urmă, Sinan Pașa, sigur de cucerirea făcută și de răsplata bine meritată pe care o va primi, Îndrepta către băiat cei doi ochi frumoși și verzi și rostea un imperceptibil „miau!”. Va mângâia pisoiul uriaș și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
gândul că a fost adusă așa În toiul nopții, pe ascuns și nu ca pe o fată cinstită, cu pețit, cu nuntă, etc. Ce vor spune părinții lui Victor, oare cum și când o va accepta copilul ăsta cu obrajii trandafirii? Ei, dar toate fetele din Sauca or să crape că am să am un bărbat frumos tare! Va nu putea crede că va avea o așa mamă! Dimineață, lucrurile s-au precipitat, au fost priviri chiorâșe, Îndoieli, vorbe grele, dar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]