3,911 matches
-
Și știu că n-ar trebui să iasă cu nimeni până nu trece un an de când a lăsat sticla, dar sunt nebună după el, s-a lamentat Helen. N-am ce face! — Nu sticla, drogurile, am zis eu ca-n transă. —Cum? —Chris a fost internat pentru droguri, nu pentru băutură, am spus eu fără să știu exact de ce trebuia să-i explic toate astea lui Helen. —Care Chris? —Chris Hutchinson, noul tău... , m-am forțat să rostesc cuvântul,... prieten. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rotise și o sucise, până la amețeală. Simțise, de câteva ori, nevoia de a se reculege în liniștea unei biserici, dar nimerise, până la urmă, în cabinetul lui Marga. Dimineață, în stația de autobuz, o stăpâneau cuvinte-refren, cadențând anapoda, un fel de transă idioată. Din punctul de vedere al morții... punctul punctul punctul... punctul de maximă vedere, noaptea perfect limpede, morții absenți, ca și viii... punctul fix, final, iluminare și orbire. Ca un descântec. Un fel de impuls senil, un biet punct abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bătrânului arbore. Se atinseră. Irina făcu o mișcare speriată, de retragere. Reintrară în camera goală. Se așezară. Față în față. Se priveau. Buzele ei groase, uscate. Ochii cocliți, glasul gros, răgușit. Se priviră. Privirea ei voalată, dilatată. Un fel de transă dureroasă. Mâinile mici, ezitând, sub cămașă, llin, lin, tremurând, tremurând. Privirea adâncindu-se, îndurerată, incendiată. Mai avu timp să vadă pervazul alb al ferestrei, paharul greu, de cristal, înroșit de vinul dens și leneș. Arsura, apoi, poate altceva, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un secol. Anatol Dominic Vancea Voinov nu mai poate aștepta! Are nevoie de o provocare, un subterfugiu nevrotic. Acum, mai bine acum, în acest con încins și strâmt, numit joi. Grăbit, ațâțat, amestecă sucește truchează zarurile. Trișează frenetic, orbit, în transă. Mistica derizoriului va îngădui acest nou artificiu! Nu e decât o imperceptibilă dereglare. Iată, zarul: s-a acceptat trucul. Am scris vineri, e vineri, în loc de joi. Azi e vineri și mâine tot așa, vineri, ni se îngăduie sporul de zădărnicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
auzea, nici o mișcare, doar respirația prizonierului. Degetele catifelate, mătăsoase, ritual lin lin. „Tudor, Tudor“, repetă, necunoscuta, alintarea. „Tudore“, așa însuflețea vrejul. Șarpele torid, tot mai erect în palma ei fluidă, magnetică. Înviat, puternic, sub descântecul vestalei. „Tudor, Tudor“, ritma, în transă. În genunchi acum, ca pentru rugă. „Tudor, Tudor“, buzele lipite de capul de obsidian. Un totem în expansiune, cu numele absentului pe care urma să-l înlocuiască. Strainul urma sa-l inlocuiasca. Un înlocuitor, firește, atat putea fi Tolea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
floarea în flăcări. Sepalele se desfăcuseră, să-l primească. „Cum o cheamă? Cum o cheamă“, murmură întunericul. „Cum o cheamă? Poarta ta, a ta... Gura neagră.“ Poarta. Floarea canibală... „Cum o cheamă? Cum o cheamă pe a ta?“, întreba, în transă, femeia lui Tudor. Îl durea așteptarea, liniștea, șarpele întunericului îl durea, dar trebuia livrata parola, ca sa i se permita intrarea. „Irina“, șopti, învins, abia auzit, fără să se audă, rătăcitul. Zidurile vibrară și planșeul, ușor zăngănit al ferestrelor, parcă. Pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
drum. Se holba la pantofii din înlocuitori de piele, la coada de peste drum, la înlocuitorii care se înghesuiau pentru pentru ce... naiba îl găsise. Văzu din nou șirul, ușa magazinului GOSTAT, căruciorul. Văzuse căruciorul paraliticului, naiba îl găsise, porni în transă. Fără țintă, cu țintă precisă, nu mai vedea nimic, vedea totul, traversă strada, nu exista nimeni în jur, doar Robotul Fluieră-Vânt, orb, surd, perfect. Doxa defectă, mecanismul impecabil, mare viteză, aiuritul venea bolid. La un pas de șir, viră, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Tolea, da, Tolea pe bicicleta aia blestemată.Dida și Marcu Vancea la proces. Casa Vancea, într-o sâmbătă seara, la masă. Fotografiile îl năuciseră,până aproape de leșin... smulsese, posedat, cu frenezia cleptomanului, carnețelul ascuns între imaginile trecutului. Îl strecurase, în transă, în geantă. Avusese timp să-l răsfoiască rapid, speriat, văzuse că se referea la cu totul altă perioadă, dar nu-i mai păsa, voia să-l aibă. Ajuns acasă, îl aruncase pe masă, nu-l mai privi. Era și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
e acolo, la un pas. O glumă idioată, pe care nu mai are timp s-o livreze, s-o elibereze. O glumă din care nu mai rămâne decât un zâmbet rânjet plânset, un surâs angelic, tembel, stingher, pe chipul în transă. Mâinile bâjbâie în întuneric, tremurând. Când se dezmeticește, bărbatul se află din nou în același loc, în fața ei. Nu se privesc, privesc craterul negru al cafelei, adâncul de zaț, himera. — E o capcană, anotimpul? Dacă am schimba termenii, dacă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ce-i În sufletul lui Connor acum. Drăguț, nu ? Trebuie neapărat să mă așez. Trebuie să mă gândesc. Trebuie să... — Emma, ești OK ? spune Katie speriată. Doamne, ce proastă pot să mai fiu câteodată... — N-am nimic, spun ca În transă. Sunt OK. Ne vedem mai târziu. În clipa În care intru În departamentul de marketing, simt că mi se Învârte mintea. Nu așa trebuia să se Întâmple. Jack Harper trebuia să plece Înapoi la el, În America. Trebuia să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Întâmplă ? spun către șofer. V-a plătit ? — Cinci sute de lire, spune acesta și-mi face cu ochiul. Fata mea, dac-aș fi În locul tău, nu i-aș da drumul. Cinci sute de lire ? O, Doamne. Mersi, spun ca În transă. Vreau să spun, pentru că m-ați adus. Simțindu-mă ca Într-un vis, cobor din autobuz și pornesc spre ușa de la intrare În clădire. Dar Lissy se află deja acolo și mi-o deschide ea. Ăsta e un autobuz, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Ea e cea datorită căreia ne-am Întâlnit ! — P-poftim ? Nu. Nu pot să cred una ca asta. Ăsta e noul ei prieten ? Ăsta e Phillip ? Dar cred că e sărit de șaptezeci de ani ! Îi strâng mâna ca În transă, și constat că e uscată ca un pergament, exact ca a bunicului meu și reușesc cu greu să Încropesc o mini-conversație de serviciu, despre vreme. Dar tot timpul ăsta sunt absolut șocată. Vă rog să nu mă Înțelegeți greșit. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe fundal de cer albastru, În costumul lui de cowboy. Îmi zâmbește scurt și aproape imperceptibil, și simt că-mi revine buna dispoziție. A venit să mă salveze. Trebuia să mă gândesc că așa va face. — Bună, zic, ca În transă. Să fac prezentările, el e... — Jack e numele meu, mă Întrerupe blând. Sunt un prieten de-al Emmei. Emma... Mă privește, fără nici o urmă de expresie. Mi-e teamă că e nevoie de tine. — Of, zic vizibil ușurată. Ei, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Flake din mâna mea. — Îi plac hainele, dar nu e o victimă a modei, spune Jack pe ecran. Cel mai adesea, o vezi În blugi... Artemis se uită siderată la jeanșii mei Levis. — ... și o floare În păr... Ca În transă, ridic o mână și-mi ating agrafa În formă de trandafir din păr. Doar nu... Doar nu vorbește despre... — O... Doamne ! spune Încet Artemis. — Ce ? zice Caroline, de lângă ea. Îi urmărește privirea și expresia i se schimbă total. — O, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
contează cel mai mult pentru ea. Mă uit la chipul lui cald și serios de pe ecran și simt că mă Înțeapă ușor ochii. — Dar e curajoasă și bună la suflet și ia viața În piept... Clatină din cap ca În transă și zâmbește spre moderator. Îmi... cer scuze. Nu știu ce m-a apucat. Cred că m-am lăsat ușor dus de val. Am putea să... E Întrerupt brusc de moderator. Dus de val. S-a lăsat ușor dus de val. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
adaugă și o voce, peste toate sunetele normale de oameni care merg pe stradă și de autobuze care frânează și de mașini care claxonează. E o voce de bărbat. Deschid ochii, clipesc În lumina soarelui și mă uit ca În transă la doi ochi verzi pe care parcă Îi știu de undeva. Apoi, brusc, Îmi dau seama și de unde. E Aidan, de la barul cu shake-uri. — S-a Întâmplat ceva ? zice. Ești OK ? Preț de câteva momente n-am nici cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de noi se apropie o femeie În jeanși negri. Trebuie să Înceapă ! spune radioasă. Parcă m-a trezit cineva dintr-un vis cu o palmă. — Trebuie... să mă duc și s-o văd pe Lissy cum dansează, spun ca În transă. — Bine. Păi, atunci, te las. Asta-i tot ce-am avut de spus. Jack se ridică Încet În picioare, după care se Întoarce cu fața spre mine. A, și Încă ceva. Mă privește câteva clipe În tăcere. Emma, Îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mai vin să cumpăr când ești tu. Păi aici mă găsiți tot timpu’, ce, nu mă știți? chicotește (căzut din plopi: deci ea mă remarcase când veneam prin piață... ) Domnu’, strigă după mine o voce, că eu plecasem ca-n transă, domnu’, vezi că aia nu-i fată, e nevastă-mea! (Calu, un uriaș care nu se mai termină, îmi vorbește de la apropiere milimetrică, dându-mi în față efluvii de tutun). Și dacă nu ești atent, te fură la bani - ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și niciodată nu a arătat mai bine. — Iartă‑mă, zice când ajunge lângă mine. Știu că un simplu „iartă‑mă“ e prea puțin. Să întârzii cu patru ore e... de neiertat. Clatină din cap. Mă uit la el ca în transă. Aproape că începusem că cred că Lucy are dreptate și că Luke nu există decât în imaginația mea. — Ai fost... reținut? zic într‑un final. Un tip a avut atac de cord. Avionul și‑a schimbat ruta... Se încruntă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vieții.“ Doamne, cât e de adevărat. De fapt, sunt niște cuvinte atât de înțelepte și de... la obiect, că aproape îmi dau lacrimile. — E vreo problemă, domnișoară? Un tip cu șapcă mă fixează curios, și eu ridic ochii, încă în transă. Tocmai am citit promisiunea Sephora. E... e, pur și simplu, foarte frumos spus. — Păi... OK, zice individul și se uită la mine suspicios. Vă doresc o zi bună. Dau din cap, apoi plec cu un mers relativ împleticit spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de vedetă de cinema. Nici măcar nu mă pot uita la ea fără să‑mi amintesc totul, ca într‑un film proiectat cu încetinitorul. Cum am dansat cu Luke la New York; cum am băut cocktailuri; toată încântarea aia fericită, ca în transă. Și cum m‑am trezit apoi și am văzut totul prăbușindu‑se în jurul meu. Scuzați‑mă, murmur și mă ridic în picioare. Ies repede din cameră, cobor scările și ies afară, în aerul rece. Mă mă întreabă de peretele barului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
-i arunce pe turci în brațele Angliei.” Într-un post-scriptum, omul îl conjura să păstreze o discreție totală și să distrugă hârtia. „În caz contrar, nu veți mai primi nimic de la mine, pentru că voi fi un om mort.” Ca în transă, prințul se ridică, se apropie de soba din colțul odăii, deschise ușița și azvârli hârtia în flăcări. Omul riscase enorm. Se asigură că nu mai rămăsese nimic din ea și reveni la scaunul lui. Informația se lega de o alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că de data asta n-avu parte dă el. Boală urâtă, ciuma! Tare urâtă! Mai tare și mai urâtă ca războiu’!” PAGINĂ NOUĂ 16 Cu o mână sprijinită de brațul soțului său, cu gene alunecoase și priviri pâlpâitoare, într-o transă fierbinte, cam așa își făcu apariția Toinette în atelierul pictorului. Pășea încrezătoare spre prima ei aventură extraconjugală. Nu se putea ca el, pictorul cu nume fermecător de romantic, să nu simtă imediat efluviile ei interioare, deosebit de arzătoare. Cu siguranță, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dimineața plecării în surghiun. Îl lovi drept în inimă. Doar zâmbetul mamei mai atenuă puțin din efectele loviturii. Rămase cu un fuior întunecat, rece și dureros răsucit strâns din creștet până în tălpi. Se simțea înțepenit, priponit pe dinăuntru, ca în transă. Dar despre tristețea aceea specială nu vorbise cu nimeni. Nici măcar cu unchiul său Nicolae. Era o tristețe mândră, pe care o îndura cu toată demnitatea. Considera că trăise ceva esențial pentru existența lui, chiar dacă acum plătea cam scump epifania acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Mâna voastră... Multe femei și-ar dori să o simtă pe pielea lor. Catifelată... Ușoară... Atât de fierbinte, mai ales... Aurul brățărilor și scurtele fulgerări ale vreunui felinar aprins luminau interiorul trăsurii. După o vreme, cu ochii închiși, ca în transă, Zerenda își lipi palma prințului de frunte. Vocea i se schimbă. Tot mai înceată, tot mai egală, ca dintr-o altă lume. ― Sufletul tău este acum într-o totală uitare de sine... Fericit și nefericit... Iubirea îl bucură, dar îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]