1,137 matches
-
Și pe masă mi-l punea, / Mare nuntă că făcea, / Cu M. cea frumoasă."144 Un alt mesager al soarelui, prezent în colindele românești, este vulturul. Pasăre solară, în majoritatea mitologiilor, încarnare a voinței divine, identificat cu Hristos, vulturul reprezintă transfigurarea și regenerarea: "Luaseră, / Se duseră. / Vânători d-ai lui Pilat, / Și vânară / Cât vânară / Și vânar-un vultur sur / Cu penele d-aur. / Trase arcul să-l săgete, / Doar Ioan, / Sfântul Ioan, / Mi-și grăbi / Și mi-și grăi: / Nu grăbiți
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-așa zicea: / Sculați-vă slugile, / Să măture curțile, / Cu poalele supniței, / Cu vârfu cosițelor. / La mulți ani cu sănătate, / Că-i mai bună decât toate!"199 Motivul "copilului ales", prezent în scenariul ritualic din cadrul colindelor în care se înfățișează devenirea, transfigurarea exteriorizând zbuciumul interior al ființei umane aflată în așteptarea unei noi lumi, reclădite din perspectiva sacrului, este însoțit de motivele astrale care dezvăluie însemnele cosmice: "Doamnele, / În prundul mării, / Doamnele, / Născut-au, crescut-au, / Doi, trei păltiori, / Nalți și gălbiori
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
faptelor pe care le va cânta în "lirica" baladă în care totul se desfășoară după un anumit ceremonial princiar, e fascinat de fata morgana în fantastica vânătoare a prințului din Levant, sau, exploatând parabola,deplânge perisabilitatea civilizațiilor. Nina Cassian aduce transfigurarea poetică a ideii, mișcân d-o cu fantezie într-un univers fantastic și real. Leonid Dimov, cum spunea cineva, te inhibă prin tehnica întârzierii, de esență balcanică, atât în stratul semnificațiilor cât și în cel al formei adecvate ei. O
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vrajă, așa cum și pe noi cititorii scrisul ei ne vrăjește: "Scrie, scrie, scrie/ scrie, ciocârlie,/ cântă, vulpe blândă/ crapă crap de apă/ scrie, scrie, scrie." Doina Sălăjan "Confidențe", Editura Tineretului, 1957; "Despre copilărie", Editura Tineretului, 1957; "Versuri", E. P. L., 1967; "Transfigurări", E. P. L., 1969; "Umbra faptei", Editura Cartea Românească, 1973. Doina Sălăjan a editat cinci volume de versuri și este o poetă remarcabilă, sensibilă, cu o largă pastă impresionistă în pictura peisajului și în sugerarea i edenului, a tăcerii și a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Dan, Ion Rahoveanu apar cu zece ani mai târziu, când se spune că poezia a căpătat conștiință de sine, ele rămân simple versificări pe marginea temelor. "Domnul Cuza" este un poem în care Traian Iancu declară fără nici un fel de transfigurare: "Mireasma-i trandafir de la Moldova/ Iar cornu-nsuflețit, măreț, e Cuza/ Ce spre-nviere ți-a fost călăuza/ Iubirii ce-a aprins-o slova." George Dan surprinde, în "Mater nostra", prin sensibilitățile sale contemplative, descriind ochiul și lumina rotundă a "Daciei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prin care mișună specii fabuloase, vrăjitorii, descântece, blesteme și bocete, toate aduse cu un scop, și anume, redescoperirea ființei noastre culturale constante în ciuda vitregiei sorții. Dinamica realității și reportajul Încă din "Căile pământului", întâlnim elemente de transcriere directă, lipsită de transfigurare, a unei realități plasate în lumea satului din perioada cooperativizării agriculturii. Țăranii mai poartă în inimă sentimente ultragiate, dar cu posibilități de regenerare morală. "Cariatida" (1964) stabilește raporturi explicite între realitatea rurală, industrială și legendă. Mitul estetic al creatorului și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
formei; poetul cumulează modalități artistice ce amintesc de arta lui Blaga, Barbu, Arghezi, Bacovia chiar, dar și Macedonski și folclorul, într-o stare de indeterminare și devenire acceptată în măsura în care noi, cititorii, vom recepta ca material poetic reprezentările științifice asupra realității. Transfigurarea în material poetic a matematicii, fizicii, filozofiei reprezintă efortul căutărilor de a impune o nouă formulă. Astfel, discursul devine din când în când stare lirică: "Nu-mi aduc aminte de ei, nu-i știu,/ toți unul într-altul suntem acum
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la A. E. Baconsky, Mihu Dragomir, Dan Deșliu, V. Porumbacu, Eugen Frunză etc. 3 Evenimentele istorice și edificarea unei noi lumi (M. R.. Paraschivescu, Eugen Jebeleanu), noile realități agrare, creșterea producției de cărbune, apariția tractoarelor, a firelor electrice, alfabetizarea, fără transfigurare poetică se manifestă atât în poezia promoției interbelice: M. Beniuc ("Orezăria"), M. Banuș ("Eroilor ceferiști"), cât și în cea a generației mai tinere: Anghel Dumbrăveanu, A. Rău, Ion. Horea, Al. Andrițoiu, Ion Brad, Mihai Dragomir, Veronica Porumbacu, Dan Deșliu. 4
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de ideologie ca formă de ruptură între ontologic și axiologic. Elevii vor trebui să înțeleagă mecanismul oricărei forme de conducere de tip opresiv, prin apelul la textele literare care le vor configura câteva paradigme, pornind de la un model biblic, până la transfigurarea artistică modernă a temei. Lecția pregătește incursiunea în sistemele opresive la nivelul istoriei universale, printr-o privire diacronică. Ora a doua: Tema: Intelectualul un incomod al regimului Resurse didactice: fragmente din Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda și
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
dintre presonaje sau că trec prin mai multe... Mă implică, neliniștin du-mă și potențându-mi bucuria. Exist. Sunt o natură obsesivă. Lucruri și fapte rămân sădite în mine, sanzații și stări mă domină. Ele, sigur, vor căpăta cândva o transfigurare artistică. Singurul care mă poate distruge cu adevărat sunt eu însumi. Tot ceea ce e în jur mă "atacă", mă modifică, neschimbându-mi însă structura. Până acum, în multe momente grele, am găsit puterea de a mă arunca din nou în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
unui popor reprezintă cartea sa de identitate. Consider că a cunoaște literatura neamului tău este nu numai o datorie, ci și o cale de con știentizare a propriei identități, având un rol formator. În primul rând, literatura națională reflectă, prin transfigurare artistică, existența prin veacuri a poporului căruia îi aparținem, reflectă spiritualitatea și valorile sale, care ni s au transmis și nouă. Cunoașterea acestei „arhive“ ce include nenumărate mituri fondatoare contribuie, așadar, la conștientizarea propriului trecut, a rădăcinilor noastre și, implicit
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
aparate fotografice." Spicuim în continuare câteva pasaje concludente din Fețele unui veac (pp. 161-162): În pozitivism "orice veleități constructive se înfrâng programatic." Apoi: "În artă pasivitatea oglinditoare își avea reversul în oroarea de mit, de poveste, de gestul patetic, de transfigurare ireală; în știință frica de ipoteze era simptomul cel mai caracteristic, deși negativ, al aceleiași atitudini. Iar în filozofie omul fugea de transcendențe și se concentra tot mai mult asupra problemelor ce luau în dezbatere limitele cunoașterii" (s.n.). 58 Ibid.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și se dezvoltă împreună în jocurile și luptele din ele, sunt incompatibile din trei perspective: 1) dinamică; 2) funcție; 3) regim de formare. Nu au aceeași dinamică în raport cu timpul și spațiul. Nu au aceeași funcție de exprimare, de (re)configurare, de transfigurare. Nu au același regim de constituire în raport cu societatea și cu oamenii. În timp ce cunoașterea istorică vizează acțiuni și fapte, care se pot sesiza din relațiile oamenilor între ei și cu lucrurile; vizează un dat istoric, care, evident, comportă o structură "secret
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
problemelor pe care le-a cercetat și pe care o anumită ierarhie politică le-a spus într-un mod convenabil ei sau nu le-a spus deloc! Două idei din gândirea istorică foucauldiană ar fi de problematizat: 1) ficțiunea și transfigurarea nu implică anularea realului; 2) istoria (trăită și scrisă) nu are sens, decât unul inventat prin interpretări, în esență, fiind un construct intelectual al criticilor. Din moment ce scrisul are o funcție figurativă inextricabilă, ducându-ne spre reprezentare, iar menirea unui text
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
care spre deosebire de cele occidentale ("Tristan și Isolda", "Lohengrin") sunt expresia structurii dialogice a ființei lor, precum și a comuniunii finale între cei temporar despărțiți, inclusiv prin moarte. Dorul este pentru români un remediu al urâtului sau al singurătății, o putere de transfigurare reciprocă a persoanelor umane și de biruire a morții; la rândul ei, omenia este contrariul individualismului, este mândria românilor de a cunoaște și recunoaște valoarea celuilalt, și totodată angajamentul de a o respecta și promova. Sufletul românesc a îmbrățișat din
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
felurite domenii, dincolo de spațiul și timpul iadului carcerar leitmotivul crochiurilor, meditațiilor, comentariilor este aventura spirituală, convertirea, revelația ca o jubilație a căii vieții și adevărului Fiului lui Dumnezeu. Infernul detenției devine paradis terestru pentru cel însuflețit de imensa putere de transfigurare a credinței ortodoxe, se preface în spațiu al fericirii, mărturisirii și rugăciunii. Versiunea italiană recuperează stilistic universalitatea lui Steinhardt, ubicuitatea în spațiul și timpul istoric și spiritual al României și omenirii, disponibilitatea sa uriașă de a se mișca în interiorul paradoxului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fusese de îndată năpădit într-o formă poetică de trecut. Episodul fostei logodne, proiectat prin transparența lui actuală și purificat de elemente ostile, se confundă cu dulceața ce se desprindea din vecinătatea Elenei." Mărturiile sînt, de altfel, concordante în privința treptatei transfigurări a personajului. La înmormîntarea Siei, pictorul Greg are viziunea unei efigii încremenite: "...se apropie și vorbea lui Drăgănescu despre prințul Maxențiu. Un adevărat studiu în ivoriu, bietul prinț, înainte de plecare. Amintea o plachetă pe care o văzuse în muzeul din
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
are atribute excepționale, așa cum rezultă din construcțiile emblematice: a) steaua singurătății; b) nepăsarea tristă; c) regăsirea sinelui. Poetul apare într-o atmosferă romantică, înfășurat într-o "mantă" (ieșirea din contingent pe calea visului și a reveriei), cu o privire contemplativă (transfigurarea realului), dorind să-și trăiască moartea prin iubire și prin suferință. Încercând o purificare prin ardere (prin iubire), poetul speră într-o renaștere a sinelui, în redobândirea identității veșnice, dar și în recuperarea "nepăsării triste" și în "regăsirea sinelui". În
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
semnificativ intitulată Glissando, a putut constitui, în felul ei, o revanșa. Din păcate, însă, puținii comentatori de astăzi care se referă la calitățile ori, dimpotrivă, limitele acestei pelicule acordă atenție acestui detaliu semnificativ pentru dialectica raportului dintre ficțiunea literară și transfigurarea ei cinematografică: Glissando este, finalmente, (și) o ecranizare a unei nuvele cezarpetresciene. În cel mai bun caz, specialiștii în cinematografia românească îl recomandă drept "ecranizarea unui român de epocă" confuzia nuvelă-roman o regăsim, spre exemplu, în singura referire 11 a
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
scriitoricești, de tip balzacian sau tolstoian. Apropierea de misterul eternității, de latura tainica a lucrurilor, de momentele fundamentale ale vietii omului, aspirația spre absolut nu se realizează printr-o copiere mecanică a realității, printr-o redare fotografică limitată, lipsită de transfigurarea artistică. Românul Ion face parte dintr-o proiectată trilogie pe tema pământului și a condiției țăranului, urmărită în toată complexitatea. În prima carte a trilogiei este prezentată dramă țăranului ardelean integrat într-o societate pentru care pământul este, mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
prin ocolurile râului", pentru că "iubirea infernalului nu este posibilă fără reflexele de paradis ale bucuriei și ale voluptății pure".21 Cioran nu știe dacă omul vrea sau nu să se mântuiască, fiindcă nu se știe dacă momentul final al mântuirii, transfigurarea, nu este altceva decât o altă "înfundătura sublima". Refuzul mântuirii ar însemna, pentru Cioran, gustul omului pentru suferință, pentru ca, dacă ne-am mântui, ni s-ar lua motivele de a mai suferi. Este ca și cum spune Cioran o dată mântuiți, ne-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
rătăcire pentru a ne împlini un orgoliu absolut. Cu toatea acestea, nu există nimeni care să nu privească pierderea mântuirii că pe cea mai mare ocazie pierdută, precum nu există nimeni care "să nu se îmbujoreze în visul alb al transfigurării. Și aceasta situatie e atat de dramatică, încât te intrebi dacă Dumnezeu nu ne-a exilat pe pamant pe fiecare în parte"22, ca să-și asigure, astfel, slujbași fideli până la moarte. În Convorbiri cu Cioran el îi mărturisește lui Benjamin
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dureroasă și, spune Cioran, inutilă. Cine mai crede că se mai poate muri n-a cunoscut anumite dureri și singurătăți. Imposibilitatea de a descrie inevitabilul nemuririi..." 28 Prin durere, viața se trăiește cu mult mai intens, spune Cioran, durerea pregătește transfigurarea, iar marile suferințe mântuie, fac posibilă eternitatea. Pentru sfinți, adevărata fericire era durerea, prin ea își câștigau viața eternă. Nonvalorile "vieții trecătoare" sunt premisele veșniciei: umilință, foamea, disprețul pentru material. Omul își capătă dreptul la nemurire numai după și prin
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nu-l interesează eventualele consecințe ale spuselor sale asupra acestuia. Nu se ferește de excese, el poate spune, cu îndreptățire, ca și tânărul Werther, ca "pasiunile mele n-au fost niciodată departe de nebunie", ele sunt duse până la extaz și transfigurare, până la fericire mistica. Toate formele de frica au la origine aceeași pecete a fricii de moarte în diverse manifestări, spune Cioran, o frică absolut organică ce nu poate fi înlăturata rațional, chiar dacă nimeni nu reușește, înaintea ultimei sale clipe, să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
M-am născut în cutare neam. Ei bine, neamul asta ma urmărește, îmi intra în suflet, mă sărăcește sau mă îmbogățește, mă ține... nimic de făcut în această privință"99. Apoi, abandonarea limbii pentru Cioran a presupus un fel de transfigurare, o renaștere pentru el. Pessoa spunea: "patria mea este limba portugheză". Pentru Cioran, a scrie în franceză a însemnat asumarea unei noi patrii, situație pe care nu a recunoscut-o niciodată, el autodefinindu-se "un apatrid metafizic", desi același Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]