1,625 matches
-
Dorința arzătoare de a-l revedea. ― Damian! am exclamat fără să-mi pese de privirile ciudate care-mi erau adresate. M-am ridicat de pe scaun, apoi mi-am dat seama că era o prostie și m-am așezat la loc. Transpirasem și nu mă puteam opri din tremurat. Obrajii și fruntea Îmi ardeau ca la o febră puternică În timp ce mi dădeam seama. Eu eram acea fată pe care o invidiasem. Acea fată pe care nu putuse să și-o scoată din
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
numele lui Dumnezeu, Margaret nu desfăcuse nici măcar banda adezivă de pe ea! Ceea ce însemna, mi-am dat seama dezgustată, că nu deschisese cutia nici măcar ca să lingă oul! Am început să îndepărtez banda adezivă cu mare atenție. Mâinile mici și grăsuțe îmi transpiraseră. Dar figura nu mi-a reușit fiindcă odată cu ea am rupt și capacul cutiei de carton. însă am decis că eram mult prea nerăbdătoare ca să-mi mai pese și că aveam să-mi fac griji, în legătură cu acest detaliu, mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vedea chiloții. — Presupun c-ai urât-o pe Anna fiindcă ți-a furat doza de atenție care-ți fusese rezervată până atunci, nu-i așa? a sugerat Josephine. Nu, n-am urât-o. —Ba da. Mă încălzisem și începusem să transpir și să mă foiesc în scaun de jenă și furie. Spumegam pentru că fusesem aruncată, din nou, în lumea aceea înfricoșătoare în care acțiunile mele avuseseră niște rezultate atât de catastrofale. Aproape că aș fi preferat să fie citit chestionarul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care îmi ștersese lacrimile cu degetele mari. îmi doream cu disperare să-mi pun capul pe umărul lui. Dar am rămas țeapănă, incapabilă să-mi adun curajul. Hai, m-am îmbărbătat. îl doream așa de tare încât am început să transpir. într-un final, simțind în stomac niște furnicături ciudate de parcă un roi de fluturi ar fi ieșit din cocon, am reușit să-mi înclin capul către el, savurând parfumul curat, de detergent pe care-l degaja cămașa lui. Nu miroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă ura din nou. Dar Daryl era îmbrăcat cu niște haine trăsnet. Avea o pereche de pantaloni foarte mișto, din catifea roșie. Erau ultimul răcnet în materie de haine sexy la bărbați. Nu era vina lui că-l făceau să transpire așa de abundent. Și avea o slujbă așa de șic. —în afară de Jay McInerney mai cunoști și alți autori? l-am întrebat eu, aplecându-mă în față în speranța că era un tip care aprecia țâțele, fiindcă țâțele erau cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fiu eu singura. Sigur, știam că eram superficială, o persoană îngrozitoare și așa mai departe, dar pur și simplu nu mă puteam abține. Și eu și Brigit am făcut duș. O manevră cam inutilă fiindcă după nici cinci minute amândouă transpiraserăm ca niște scroafe. Ne-am pus pe noi un minimum de haine, după care am înotat prin aerul umed și dens către apartamentul lui Luke. Când am sunat la sonerie, eram agitată și foarte intimidată. Luke avea efectul ăsta asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vomit de frică. —Brigit, îmi dau seama cât ești de supărată, a zis Josephine. Așa că o s-o luăm ușurel. După câte se părea, Brigit făcea doar încălzirea, în timp ce Luke era piesa de rezistență. M-am pregătit pentru acuzațiile celor doi, transpirând literalmente de frică. Era cel mai groaznic lucru care mi se putea întâmpla. M-am întrebat dacă așa se simțiseră și cei care fuseseră închiși în celule izolate fonic pentru a fi torturați de Inchiziție. Când își dădeau seama ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
are ce să-mi prescrie, l-a golit de bani pe Luke, după care a plecat. în următoarele trei zile, am fost în piuneze. Am delirat. Nici nu știam unde mă aflam sau ce zi era. Mă durea tot trupul, transpiram, aveam frisoane, eram mult prea slăbită ca să mă ridic singură să beau un pic de Gatorade 1, pe care Luke mi-o tot împingea pe gât. —încearcă, păpușo, mă îndemna el. Ai nevoie de lichide și de glucoză. Luke și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
recuperarea ființei pierdute. Tovarăși, sfidarea cu care se încalcă dreptul elementar“... În parcul spitalului, pacienții ieșiseră la plimbare. Doctorul se așezase pe o bancă. Își scoase ochelarii, își frecă fruntea, își descheie halatul, încerca să se destindă. Dunga bărbii negre transpirase. Își șterse barba subțire cu batista. Încerca să uite oboseala. Încolăci brațele scurte pe burta proeminentă, se lăsă pe spate. Mâinile erau moi, umerii moi, dar scurtele picioare deveniseră de plumb. O dulce amețeală îi învălui relaxarea. Asistenta aduse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
procuror din capul mesei își îndreptă ochelarii și reîncepu să citească referatul. Nu se mai distingea nimic. Sunet abolit, măștile batraciene clămpăneau cuvinte fără sonor și făceau cu ochiul. Paloarea lustruită a măștilor, cicatricea fosforescentă la sprânceană. În ușă, vinovatul. Transpira, palid. Nu știa cum să înțepenească mai bine în carlingă, să nu facă vreun zgomot, să nu fie descoperit. Se afla de mai multă vreme pe ecranul de interceptare, în rama ușii. Nimeni nu-l văzuse încă, transpira, inima se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ușă, vinovatul. Transpira, palid. Nu știa cum să înțepenească mai bine în carlingă, să nu facă vreun zgomot, să nu fie descoperit. Se afla de mai multă vreme pe ecranul de interceptare, în rama ușii. Nimeni nu-l văzuse încă, transpira, inima se zbătea, vinovată, picioarele se muiaseră, brațele atârnau, mutra speriată nu îi tulburase pe judecători. Lucrau de zor, se auzea, din nou, murmurul vocilor, surdina refrenului voios. „Jigo, jig, jigodia. Jigo Jigo, s-o întinzi.“ Foile foșneau, sucite răsucite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ești diavolul! Nepăsarea și bucuria ta, nepotolite... Tu, nimfa răscoaptă, iapa în călduri. Perfectă, ca fructul oprit. Elementară, nesățioasă. Simplă, ca lumina și moartea. Tu, spurcăciune venerată, dorită de toți“... Profesorul se încovoiase, copleșit de vorbele ce nu se rosteau. Transpira, înnebunit de miracolul clipei care va pieri. „Emoție, atâta sunt. Emoție turbată, sorella. Emoția mă ruinează. Mă sălbăticește, mă anulează, amantissima“. Nu mai avea curajul să ridice privirea. Toma, iscoada salariată, dispăruse, la fel Irina, cu perversele ei migrene pubertare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ușor, de vară, în culoarea albăstrelelor. Costum ușor, de vară, deși interlocutorul său se credea în iarnă. Doctorul ținea în dreapta un scurt baston de cauciuc, tocul unei umbrele. Își ștergea, din când în când, cu o fină batistă albă, fața transpirată de arșița primăverii, dar și ochelarii, fruntea, barba. Am stat de vorbă cu studentul, când și-a revenit. Mi-a confirmat extraordinara devoțiune, bucuria pe care o reprezenta Mila. Amor să fi fost sau sex, cum se spune azi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se pleoștise, amețită, sleită. — Ca să vezi, m-am luat cu vorba. De fapt, scumpă doamnă, venisem pentru amicul Cușa. Cu Tavi am ceva de discutat. Câinele tresări, nu tresări, imposibil de știut. Dar bătrânica descleștase mâna de pe clanță. Își ștersepalmele transpirate în poala halatului albastru. — V-am spus, soții Cușa nu sunt acasă. Eu trecdoar pe-aici, pe la ei, de trei ori pe săptămână. Să mai văd de casă. Că mi l-au lăsat în grijă pe Tavi. Am avut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de pe planetă. Stau pe pat și mă întreb ce să fac în restul zilei. Cu siguranță, nu o să-mi irosesc timpul gândindu-mă la Mike, oricum. Doamne ferește. Aș vrea să mă duc jos să scap de efectele băutei de aseară transpirând la saună, dar mi-e teamă să nu dau iar peste Mike, aproape dezbrăcată. Deja m-a văzut în starea deloc sexy de abia-m-am-dat-jos-din-pat, dar pur și simplu refuz să-l las să-mi vadă și celulita! Cred că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
renunț definitiv la idee și să‑mi cumpăr în schimb o pereche de pantofi. Dar nu pot. Trebuie să o fac. Și asta‑i partea cea mai nasoală. Motivul pentru care simt că mi se strânge stomacul și mi‑au transpirat mâinile este că asta chiar contează pentru mine. Nu pot să‑mi spun că nu contează și că nu e important, cum fac în majoritatea cazurilor. Pentru că de data asta chiar contează. Dacă nu reușesc să‑mi găsesc un serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu mine? Țopăi pe ultimul meu picior, tușește bătrânul de șaptezeci și nouă de ani. De ce nu-l chemi pe doctor? Nu! Pune telefonul jos. Un gândac poate fi un asasin în vremurile astea. Ea se holbează la el. El transpiră din abundență și apoi se deplasează încet spre pat. E mai mult decât obosit, se gândește în sinea ei. Omul se duce. Deși are poftă de mâncare, moare de foame. Nu mai are nici un dinte, dar refuză să-și pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sentimentul că aceasta este ultima oară. Hao Liang, îi spun actorului. Aș vrea să-ți mulțumesc pentru munca depusă în slujba filmului. În viitor, filmele noastre vor vorbi pentru noi. Mi-ai luminat viața. Zilele și nopțile în care am transpirat ca să obținem în film totul la superlativ. Amintirea este darul nostru unul față de celălalt. Nu pot să-ți ofer îndeajuns. Însă inima mea îți va fi aproape în ceruri sau în iad. Eroul pe care l-ai întruchipat pe scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
acolo la tine, În bucătărie, o să-ți dai seama ce bine au să-ți prindă!”. Și a urmat o Întreagă poveste despre lungile lui călătorii prin țară, parcă spunea că este inginer silvic, un om stângaci, muncit, veșnic obosit, care transpira vorbind, se vede că nu prea avea obișnuința să scoată două vorbe... * Râsul ironic al Christei. — ...Stângaci, stângaci, dar perseverent! Pentru că lingurile lui, din geamantanul greu, cu care te-ai căptușit acolo, vor ajunge În bucătăria noastră! Și avea dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
decât VINĂ. It’s so hard to choose. Deci prima pornire ar fi fost să mă duc, măcar În al treisprezecelea ceas, să stau de vorbă cu el, să Îl Întreb când vine, dacă mai vine. Îmi bătea inima, Îmi transpirau mâinile, eram Buni, care Îl așteptase fără o scrisoare, fără o vorbă, o jumătate de secol, și acum vedea că el pleacă Înainte ca ei mai aibă vreo șansă să se Întâlnească. Eram tata, un șarpe neiertător Îmi mușca stomacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
rostirea replicilor. Lucruri deosebit de folositoare pentru un împărat, dacă ne gândim bine. Dar nu numai Talma se bucură de atenția lui. Când se retrage la Malmaison, cam trei zile în fiecare săptămână, Napoleon se înconjoară doar de artiști. Râde, aleargă, transpiră, dansează, mănâncă și glumește în compania lor. Ascultă muzică, se lasă pictat sau interpretează diverse roluri împreună cu ei. Asta dovedește că îi iubește într-adevăr. În ciuda aversiunii declarate pentru Anglia, are totuși un respect deosebit și față de artiștii englezi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bogat negustor, poate cel mai bogat din Balcani, un zaraf hotărât să grăbească terminarea războiului și semnarea tratatului de pace dintre Turcia și Rusia? Or, principala sarcină a consulului Ledoulx și a tuturor agenților Franței din regiune care conspirau și transpirau de aproape un an de zile era tocmai aceea de a împiedica încheierea acestui tratat. Înainte de a ataca Rusia, împăratul urmărea să o slăbească, prin menținerea armatei ruse la Dunăre. Trupele mareșalului Marmont așteptau deja în Dalmația desăvârșirea programatei alianțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și un raport confidențial semnat cu un nume de cod. Respectivul MEN scria negru pe alb și extrem de concis despre lucruri deosebit de importante care, în final, reușiră să-l facă pe conte să uite cu totul de frigul „siberian”, pentru că transpiră de frică și de furie. Raportul cuprindea o relatare sumară, pe puncte, a unei convorbiri dintre Acvilă și Șoim. PASAJ RETRAS Excelență, am considerat că este util să aflați, cât mai repede, următoarele: ▪Acvila intenționează să construiască în acest oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aripile pleoștite, fără să fi apucat în gheare Constantinopolul. Întâlnise pe cel mai puternic adversar al tuturor vremurilor: ciuma. ― Așa, așa! Și Ledoulx își frecă mulțumit mâinile. Toinette simțea privirea unicului ochi al pictorului ațintită, când și când, asupra ei. Transpira, deși nu se întâmpla nimic din ceea ce aștepta ea atât de mult să se întâmple. Pictorul nu dădea nici un semn de entuziasm, nici un zâmbet, nici o privire mai specială, decât acea uitătură indiferentă, chiar distantă. Cei doi își apropiară din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
niște bani? Sau poate că avea nevoie de cineva care să-i repare mașina? În ciuda faptului că Jake era un adolescent înalt și bine făcut, care probabil c-ar fi fost în stare să escaladeze și vârful Kilimanjaro fără să transpire, Belinda continua să susțină că băiețelul ei e foarte fragil și de aceea are nevoie ca ea să fie acasă douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, șapte zile din șapte, ca să-i satisfacă toate poftele - să-i încălzească tăiețeii preferați sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]