3,521 matches
-
În ea nu se șterge la frunte eu n-am nici pe dracu parcă săraca maică-mea m-ar fi fătat În avion nu Într-un pat de campanie cu tăblii de fier și taică-miu mai mult beat decît treaz și cu biciul după ușă te-ai născut negru În cerul gurii zicea maica-mare da tot l-am mușcat pe dascăl de mînă cînd a ridicat joarda să dea că mă săturasem să tot Încasez În locul lui fii-su că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vino, te rog, o secundă. Aș vrea să faci cunoștință cu niște clienți. Judith avea în mână un pahar mare de gin tonic, care știam că nu era primul; dar spre deosebire de Shelley, care se cherchelise între timp, ea părea la fel de trează ca de obicei. Stătea în dreptul unui pavilion în capul scărilor cu o femeie și un bărbat, aproape în drumul trecătorilor. Mi-a prezentat cuplul ca fiind Clifford și Catherine Hammond. Am dat mâna cu ei. Clifford nu mi-a întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
numai o pereche de îndrăgostiți, proaspăt logodiți, cu neînsemnate supărări de nuntă. Uneori aud în aer puternice bătăi de aripi, simt cum mâinile mi se ridică în sus, cu corpul între ele. Cineva mă ține încă. MAREA BUNĂTĂȚII Feifel zăcea treaz în pat, cu un picior umflat. E un bărbat înalt, are ochi negri și o gură cam mare. O mustață subțire îi umbrește buza de sus. În rest, înfățișarea lui amintește mereu de un pin răsucit de furtună care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lor. Cuvântul „bețivan“ îl rănise pe Noah în mod deosebit. Nimeni nu-i reproșase vreodată obiceiul de a bea coniac. „N-o să mai beau!“, se hotărî el brusc, „să scrii cu propria ta mână Tora, asta cere să fii foarte treaz. Dar nu pot renunța la fumat“, își mai zise el îngăduitor, „fumatul e singura plăcere pe care o mai am în viață.“ Zis și făcut - Noah a ascuns imediat sticla de coniac în spatele cărților din bibliotecă, luând în schimb un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Un imens tumult creștea, amenințând să absoarbă orchestra și tot ce se găsea pe gheață într-un unic haos general. La prânz și-au făcut apariția în sunete de tobe și chimvale Diavolul și Moartea, urmați de o mulțime destul de trează care venea din cealaltă parte a orașului. Toți purtau măști proaspăt pictate ca să nu fie recunoscuți de marile puteri: Diavolul și Moartea. Cei care se descopereau din nebăgare de seamă primeau o mamă de bătaie de la cavalerii ce formau cortegiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
privind creștetul blond și ochii străvezii și rugători ai nemțișorului, arunc cât colo toporul și le spun: - Faceți cum credeți, refuz să-l omor. Auzindu-mi refuzul, mulțimea bate din palme, entuziasmată la culme. Acesta a fost visul pe care, treaz, l-am avut peste câteva zile. Dar, la fel cum în prima mea imagine, printr-o simplă mișcare de manetă, aș fi aruncat în aer șaizeci de milioane de oameni, nu din dușmănie, ci la gândul faimei care m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
al spirtului. Beam votcă pentru că, în mediul nostru, beția era considerată un act de curaj și pentru că voiam să demonstrez propria mea forță nu știu cui și nu știu de ce: adică voiam să beau mai mult ca alții și să fiu mai treaz ca aceștia. Și, deși votca nu-mi plăcea deloc și-mi impuneam fiecare mișcare pe care o executam extrem de concentrat, m-am simțit victorios când, după ce am consumat mai multe ceainice, Iag a închis brusc ochii, s-a albit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
șoptește Zander, cineva vine aici, strigă el în șoaptă, și capul îi tremură continuu. M-am molipsit și eu. Nu-mi pot imagina ceva mai îngrozitor decât că aici, în această cameră liniștită și întunecată, ar putea veni un om treaz și zgomotos ca ziua, că acesta ne-ar vedea ochii și pe noi toți, în starea în care suntem. Acum simt și eu ca ei: ar fi suficient să se tragă cu pușca, să se strige strident sau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
opri preț de câteva clipe imediat ce trecu de linia copacilor, numai cât să i se obișnuiască ochii cu lumina mai scăzută de acolo și să cerceteze mai în amănunt împrejurimile. Apoi se afundă în pădure. Era necesar să se concen treze la mai multe lucruri. În primul rând, nu trebuia să se abată de la direcție. Dacă pierdea orientarea, putea să se rătăcească și să nu mai ajungă niciodată la drumul forestier. Pe urmă, atenția îi era ațintită la orice zgomot în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
milă, dar inspectorul era convins că nu va dura mult. La un moment dat, se va întoarce spre el. E drept că acum avea toiagul, putându-se apăra de un eventual atac, numai că acesta îl apăra câtă vreme era treaz. Va veni totuși un moment în care, vrând-nevrând, îl va răzbi oboseala și va adormi. Nici nu voia să se gândească ce se va întâmpla atunci. Se hotărî să se apropie de ieșire. Nu-și făcea nici o iluzie, dar trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
atunci trebuia să treacă neobservat, să nu se remarce prin vreun gest, vreo vorbă, prin ținută Între sutele și miile de marinari care debarcaseră În acea zi. Ieșise pe „strada păpușilor“ laolaltă cu camarazii săi abțiguiți - dar și cu delatorii treji la minte care făceau pe marinarii beți - să se uite la ferestrele joase ale odăițelor rozalii, discret luminate. O lampă așezată lateral mascată de un abajur purpuriu punea În lumină portretul Doamnei, ca-n maeștrii flamanzi, În ambianța unui interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
tot mai pieziș și mai sus, așa că toți ar fi pierit la grozăvia trezirii, În abisul care se căsca sub ei, În negura de nepătruns a peșterii, unde nu biruia lumina torțelor, Însă adîncurile adîncoase erau aievea În cugetul lor treaz de lunatici: auzea cum se surpa piatra sub tălpile goale ale acelora care-l purtau, cum se prăvăleau pietrele, sărind de pe o stîncă pe alta, ciocnindu-se sfredelitor și năprasnic, apoi tot mai domol și mai depărtat, zgomotul dispărînd Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să aprind lumina. Din antreu se putea vedea sufrageria În capătul culoarului și masa Încă pregătită de sărbătoare. Prăjitura era tot acolo, neatinsă, iar vesela aștepta În continuare cina. Silueta tatei se contura nemișcată În fotoliu, iscodind de la fereastră. Era treaz și rămăsese În costumul de oraș. Volute de fum se Înălțau leneș dintr-o țigară pe care o ținea Între arătător și inelar, ca și cînd ar fi fost o unealtă de scris. De ani de zile nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Într-un birou soios, Îngropat la un mezanin de pe strada Floridablanca. Molins era un individ surîzător și pîntecos, agățat de un chiștoc fumat pe jumătate, ce părea să-i crească din mustață. Era greu de stabilit dacă dormea sau era treaz, fiindcă respira ca și cînd ar fi sforăit. Avea părul gras și turtit pe frunte, privirea porcină și șmecheră. Purta un costum pe care n-ar fi primit nici zece pesete În piața Los Encantes, Însă Îl compensa printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
factură similară. Tovarășii lor argumentau că nu era chiar așa, că șeful o fi avut motivele lui, dar acești pacifiști, ca întotdeauna ingenui, nu știau că reacția stupidă a intransigenților era o manevră tactică ce avea drept obiectiv să mențină treaz filonul combativ al acțiunii militante. Pentru orice eventualitate, fusese cuvântul de ordine. Cei din p.d.c., ca opoziție ce erau și fiind totuși de acord în ceea ce privește fundamentalul, adică, necesitatea urgentă de a stabili responsabilități și de a-i pedepsi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
veniți cu trucul ăsta, știți la fel de bine ca mine că, în situația în care se află țara, eu n-aș putea, chiar dacă aș vrea, să vă accept demisia, Așa este, dar eu trebuia s-o spun, Bine, acum, că sunt treaz, nu uitați să-mi comunicați ce se mai întâmplă. Radiourile insistau, Întrerupem din nou emisiunea pentru a informa că ministrul de interne va face, la ora șase, o comunicare către țară, repetăm, la ora șase, ministrul de interne va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
la vedere, care nu era, cum e obiceiul să se spună când se dorește îmbogățirea comunicării, interminabilă, și cu aceste gânduri, care, de multe ori, n-au fost decât o somnolență continuă și de neînvins din care conștiința pe jumătate trează îl smulgea din când în când brusc, aveau să treacă cele trei zile care mai erau până la împlinirea termenului, marți, miercuri, joi, trei file de calendar care cu greu se desprindeau din cusătura de la miezul nopții și care apoi rămâneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o hotărâre subită veni și puse stăpânire pe el, dar în momentul următor prudența deja protesta că ar fi curată nebunie, Prudent, spunea, este să nu trezești balaurul care doarme, e o prostie să te apropii de el când e treaz. Comisarul de ridică de pe scaun, dădu ocol livingului de două ori, se întoarse la masa unde se aflau ziarele, se uită din nou la capul soției medicului pus într-o circumferință albă, care era ca un laț de spânzurătoare, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pună aici un frigider nou, gândi el, ăsta și-a trăit traiul. Ieși, mâncă rapid în primul restaurant pe care-l întâlni în drum și se întoarse la providențial, s.a. Trebuia să se scoale devreme a doua zi. Comisarul era treaz când a sunat telefonul. Nu s-a ridicat să răspundă, era sigur că era cineva de la direcția poliției ca să-i amintească ordinul de a se prezenta la ora nouă, atenție, la nouă, nu la douăzeci și unu, la postul militar șase-nord. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
spălau. A fost mai grozav decât o luptă de cocoși, spuse Strickland. Parcă-i vedeam zâmbetul sardonic. Căpitanul Nichols era îngrijorat. Cunoștea bine spiritul răzbunător al lui Bill. Strickland îl îngenunchease de două ori pe mulatru, iar acesta, când era treaz, era un om cu care nu te puteai juca. Avea să aștepte cu viclenie momentul potrivit. N-avea de ce să se grăbească, iar într-o noapte Strickland avea să simtă vârful unui cuțit în spinare și peste vreo două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
florilor de tiaré, iar deasupra capului Crucea Sudului strălucea pe un cer fără nori. Tiaré zâmbi indulgentă: — Am ținut-o tot așa până la trei dimineața și când ne-am dus la culcare nu cred că vreunul din noi era prea treaz. Le spusesem că pot să ia șareta mea ca să-i ducă atât cât ține drumul, pentru că după aceea aveau de mers mult pe jos. Proprietatea Atei era chiar acolo, într-un clin al muntelui. Au pornit în zori și băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că pleci!... (dialogul dintre cei doi a fost însoțit de muzică alertă, percuție.) N-a plecat, dar ne-am răcit grozav. În noaptea aia, m-am culcat lângă el și, pe la miezul nopții, eu - adormită, dar tânără, el - tânăr, dar treaz, am făcut amor. A doua zi, când am înțeles eu că s-a culcat cu mine și eu nu prea știam, dormeam pe mine (insinuant, dar trist), am început să strig: (scena certei în dreapta, în lumină separată, sau pe ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
În seara petrecerii dansante ce anunța vacanța, o ștersese englezește de la bal și se culcase devreme, pentru plăcerea de a auzi cum muzica viorilor se revarsă peste gazon și-i asaltează, vuind, fereastra. A petrecut multe nopți Întins pe pat, treaz, visând la cafenelele de taină din Mont Martre, unde frumoase de abanos se afundau În cele mai romantice mistere cu diplomați și mercenari, În timp ce orchestrele intonau valsuri ungurești, iar atmosfera era densă și exotică, plină de intrigi, clar de lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
câine-roșu, douăzeci și unu și popa prostu’ de seara până dimineața, iar cu ocazia zilei de naștere a unui student l-au convins să cumpere suficientă șampanie pentru o sărbătorire plină de haz. Cel ce le făcuse cinste cu atâtea larghețe rămăsese treaz, iar Kerry și Amory l-au scăpat, accidental, făcându-l să se rostogolească pe două rânduri de scări, și l-au vizitat după aceea la infirmerie, rușinați și penitenți, toată săptămâna următoare. — Auzi, cine-s toate tipele astea? l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
știa să-i vadă, dincolo de flecăreala poetică, adâncimile solide, aproape respectabile, ale ființei, se amuza imens și-l punea să recite poezie cu orele, În timp ce el stătea Întins pe sofaua lui Amory, cu ochii Închiși, ascultând: „Dar adormită e sau trează? Gâtul ei De-aproape sărutat, ai are-o urmă purpurie Acolo unde sângele Îndurerat e-mpiedicat să iasă; Blând, blond, trup Înțepat mai palid cu o pată.“ — Grozav, spunea Kerry În șoaptă. Pe gustul lui Holiday ăl bătrân. Îmi Închipui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]