999 matches
-
Gâștii Sălbatice'' traversează un defileu din ținutul Daixian, provincia Shanxi, mărginit de ambele părți de pereți stâncoși abrupți. Se spune că și gâștele sălbatice aveau dificultăți în a traversa în zbor crestele acestora, așa că s-au învățat să intre prin trecătoare, care a devenit astfel, "Poarta Gâștii Sălbatice''. Poarta Gâștii Sălbatice (Foto: Yang Ying) De ce chinezii se mai numesc și ,,moștenitori ai dragonului''? Chinezii se consideră drept moștenitori ai dragonului, animal mitologic, totem al populațiilor locale, devenit faimos datorită legendelor antichității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
10.000 de ostași, a traversat Munții Taihang, ca să atace statul Zhao dependent de statul Chu. Armata statului Zhao cu un efectiv de 200.000 de ostași, sub comanda regelui și a comandantului-șef Chen Yu, s-a comasat în trecătoarea Jingxing a Munților Taihang, pentru a purta o bătălie decisivă cu armata inamică. Trecătoarea Jingxing era ușor de apărat și greu de atacat datorită poziției sale geografice. Armata statului Zhao era superioară numeric și odihnită, în timp ce oștenii lui Han Xin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
statul Chu. Armata statului Zhao cu un efectiv de 200.000 de ostași, sub comanda regelui și a comandantului-șef Chen Yu, s-a comasat în trecătoarea Jingxing a Munților Taihang, pentru a purta o bătălie decisivă cu armata inamică. Trecătoarea Jingxing era ușor de apărat și greu de atacat datorită poziției sale geografice. Armata statului Zhao era superioară numeric și odihnită, în timp ce oștenii lui Han Xin se găseau într-o situație defavorabilă. Sfetnicul armatei statului Zhao, Li Zuoche, i-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cum să câștige bătălia într-o confruntare directă. Aflând că liderul armatei inamice îl subapreciază și că dorea să poarte imediat o bătălie decisivă, a dat ordin ca trupele sale să se instaleze la o distanță de 15 km de trecătoarea Jingxing. La miezul nopții, 2.000 de ostași ai statului Han au ajuns, pe o cărare, în spatele taberei armatei inamice și s-au ascuns pe cele două flancuri. Han Xin a poruncit apoi armatei să se îndrepte spre inamic și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
se înrăutățise situația, căci nu-i spuneam nimic. Lia revenise în Bu curești și se ocupa de spitalul din Școala Centrală.](Ibidem, p. 10.) De aci înainte, dezastrul se precipită, trupe germane și bavareze vin din Occident în Transilvania, toate trecătorile sunt forțate, armata română rezistă peste puterile ei, obosită prin marșuri supraomenești de 70 de zile, lipsită de artilerie grea. Rușii nu se mișcă nici la nord, nici în Dobrogea. Constanța evacuată, podul pe Borcea distrus, podul, mândria noastră! Ionel
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Talaat Pașa și Monciloff, pentru Puterile Centrale, C. Argetoianu, pentru noi. Iată dife ritele articole care ne încremeniră: [1. Dobrogea cedată în întregime, lăsându ne cu o cale comercială la Mare prin Constanța. 2. Rectificarea fruntariilor cu Ungaria, luându-ne trecătorile și coama munților. 3. Concesiuni economice Germaniei. 4. Demobilizarea armatei, în parte imediat, în totalitate îndată ce va fi subscrisă pacea cu Rusia. 5. Libera trecere prin Puterile Centrale a ofițerilor-instructori, aliații noștri. 6. Pacea trebuia parafată până la 19 martie.] (Ediția
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
altele de origini obscure, el curgea de-a lungul râurilor mari și răsturna imperii și le supunea șie. {EminescuOpVII 277} Popoarele-l iubeau că era drept și bun, regii se temeau de el. Era împăratul lumei și Domnul tuturor celor trecătoare. Atunci se duse la castelul răsărit din rădăcini de munți. Intră în înaltele turle * ca să puie coroana lumei pe fruntea miresei lui - dar întinsă, albă ca o ceară mărmurită, moartă era iubita lui. El nu auzi nimic, nimic - numai valurile
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
catedră și copiii așteptau, cu sufletul la gură, noile invenții ale fetei. Povestirea în care tatăl ei o învățase să meargă singură pe frânghia de rufe din mijlocul curții, deși nu avea nici doi ani, sub ochii îngroziți ai unei trecătoare care era însărcinată și pe care o apucară durerile nașterii, dând la iveală, chiar acolo, în mijlocul străzii, din cauza emoțiilor, un copil fără cap, era în top. Adâncită în lecții și "istorioare interesante" o prinse iarna, una care avea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din care n-avea să se mai întoarcă vreodată... Rămase cu un gol de neînlocuit în suflet, cu o părere de rău chinuitoare și un dor devastator. Dar această pășire peste granița cu lumea de dincolo îi aminti cât de trecătoare era existența omului pe pământ. Înțelese că amânările și ezitările de a-și pune ordine în viață îi scurtau timpul de fericire care-i fusese sortit. Venise vremea să ia o hotărâre, să-și întoarcă fața spre cel care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cravașa. Înainte! Clanul Imagawa e În față! Călărea În fruntea trupelor, dar Îl ascundea praful stârnit de galopul Înainte al Întregii armate. În norul cețos, forma neclară a călărețului semăna cu o apariție divină. Drumul străbătea o râpă și o trecătoare joasă. Pe măsură ce se apropiau de hotarul provinciei, suprafața pământului devenea accidentată. — Iat-o! — E Tange. Fortăreața Tange, Își spuseră unii altora soldații, trăgându-și respirația. Cetățile Marune și Washizu căzuseră deja, așa că oamenii erau Îngrijorați și pentru soarta fortăreței Tange
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cât de mult se schimbase cutare sau cutare loc. Din orice loc al orașului, călătorul putea ridica ochii spre a vedea zidurile Înalte ale Castelului Gifu. Ridicându-și borul pălăriei conice, joase, le privi un timp, fascinat. Dintr-o dată, o trecătoare, poate soția unui negustor, se opri și se Întoarse să-l privească. Îi șopti ceva funcționarului care o Însoțea, apoi, se apropie, ezitând, de spadasin. — Scuzați-mă. E necuviincios să vă opresc așa pe stradă, dar nu sunteți nepotul Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
această armată fusese inclus și Hideyoshi, care conducea un contingent de trupe. Hideyoshi dădu din cap În sinea lui, spunându-și: „Ei bine, În timp ce Seniorul Nobunaga se distra În capitală cu Seniorul Ieyasu, astă primăvară, aștepta și topirea zăpezilor din trecătorile munților care duc În provinciile din miazănoapte.“ Dar, mai mult decât atât, se gândea la cât de abil fusese Nobunaga invitându-l pe Ieyasu În capitală. Indirect, Îi arătase propriile puteri și realizări, astfel Încât Ieyasu să nu precupețească forțele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Își spuse Kanegasaki, regretând că urmase sfatul inamicului, dar era prea târziu. — De ce ați părăsit castelul fără luptă? strigă Yoshigake, furios, dar fu obligat să unească cele două armate și să se Întoarcă la Ichijogadani. Oamenii lui Nobunaga Înaintară până la Trecătoarea Kinome. Dacă puteau trece dincolo de acea poziție strategică, urmau să aibă În față Însuși sediul clanului Asakura. Un mesaj urgent, Însă, șocă trupele invadatoare ale clanului Oda. O depeșă Îi informă că Asai Nagamasa din Omi, al cărui clan era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pot spune nimic până nu mă Înfățișez la Domnia Sa. — A, chiar așa. Tocmai te Întorci de acolo, nu? Ei, n-ar trebui să stăm aici la taclale. M-am dus. Cărăușul și cei o sută de cai ai săi traversară trecătoarea și porniră spre apus. Sanpei Îi privi cum se Îndepărtau, spunându-și că, la urma urmei, exact așa erau provinciile de munte. Veștile din restul lumii ajungeau Întotdeauna greu acolo și, chiar dacă aveau trupe puternice și generali inteligenți, se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
munților pe lângă Komagatake și Senjo, trecând peste Takato În Ina. — Heeiii! Rareori se auzea În munții aceia sunetul unui glas omenesc. Călugărul singuratic se opri și se Întoarse, dar nu era decât un ecou, așa că-și continuă grăbit drumul, prin trecătoarea montană. — Heeiii! Tu de colo, călugăre! A doua oară, glasul răsună mai de aproape. Și, Întrucât era limpede că pe el Îl striga, călugărul se opri un moment, ținându-se de borul pălăriei. Nu peste mult, un alt om urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mai puțin de treizeci de ani, dar făcuse deja patru copii cu Doamna Oichi, care avea douăzeci și trei de ani. Ocupa a treia anexă a Castelului Odani, care, de fapt, era format din trei castele Într-unul singur. Din trecătoarea de la miazăzi se auziră focuri de arme până seara. Detunăturile tunurilor răsunau periodic și, de fiecare dată, tavanul decorat În unghiuri drepte se zgâlțâia ca și cum ar fi fost gata să se desprindă. Oichi privi În sus, instinctiv, cu ochi speriați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Kumataro. Când Oyu Își conduse fratele până la poarta Templului Nanzen, avea lacrimi În ochi, căci o măcina gândul că s-ar putea să nu se mai Întoarcă. Preoții Încercau s-o mângâie, spunându-i că durerea ei avea să fie trecătoare, ca toate lucrurile, dar, În cele din urmă, fură nevoiți s-o ducă aproape În brațe Înapoi, pe poarta principală. Era foarte posibil ca și pe Hanbei să-l muncească aceleași gânduri. Ba nu, se vedea limpede că tristețea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
inteligență În schimbul titlului gol de conducător al națiunii. În noaptea zilei a noua, Mitsuhide Încă nu avea idee unde se găsea Hideyoshi, dar atitudinile seniorilor locali Îl nelinișteau. A doua zi dimineață, părăsi tabăra de la Shimo Toba și urcă, prin Trecătoarea Horagamine, În Yamashiro, loc unde stabilise să-și unească armata cu cea a lui Tsutsui Junkei. — Tsutsui Junkei n-a fost zărit Încă? Își Întreba Mitsuhide cercetașii, la intervale regulate, pe tot parcursul zilei. Întrucât Mitsuhide fusese În cârdășie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
la vremea când principala sa forță ajunse la granița dintre provinciile Echizen și Omi, era deja ziua a cincisprezecea din lună. Abia la amiaza zilei următoare, ariergarda din Kitanosho Îl ajunse din urmă și Întreaga armată Își odihni caii la trecătoarea din munți. Privind În jos spre câmpie, vedeau că norii de vară acopereau deja cerul. Trecuseră douăsprezece zile de când Katsuie aflase despre moartea lui Nobunaga. Este adevărat că Hideyoshi - care se lupta cu clanul Mori În provinciile de la apus - primise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
zilei a paisprezecea, Katsuie anunță că avea să plece către Echizen, iar În cincisprezece, părăsi Kiyosu. De cum traversă Râul Kiso și intră În Mino, Însă, Katsuie Începu să fie tulburat de zvonuri care spuneau că armata lui Hideyoshi Închisese toate trecătorile din munți, Între Tarui și Fuwa, și-i bara drumul spre casă. Katsuie tocmai se hotărâse să-l atace pe Hideyoshi, dar acum situația se răsturnase, iar drumul spre casă era la fel de periculos ca o pojghiță de gheață subțire. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
era deja ca o păsărică hrănită În colivia lui Hideyoshi. În orice caz, capturarea Castelului Nagahama era acum realizată. Pentru Hideyoshi, Însă, nu fusese mai mult decât un eveniment pasager În drumul său spre Gifu - principalul castel al lui Nobutaka. Trecătoarea prin Fuwa era cunoscută ca fiind greu de străbătut În timpul iernii, iar condițiile de pe câmpia Sekigahara erau deosebit de aspre. Din ziua a optsprezecea, până În cea de-a douăzeci și opta din Luna a Douăsprezecea, armata lui Hideyoshi mărșălui prin Sekigahara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Gifu, revolta din Nagahama, capitularea lui Nobutaka. Iar acum, Hideyoshi se pregătea să atace provincia Ise. Katsuie simțea că nu putea nici să plece, nici să stea pe loc. Dar zăpada de la hotarele lui era la fel de adâncă precum cea din trecătorile de munte din Szechuan. Nici soldații, și nici proviziile militare n-ar fi putut trece. Nu avea motive să se teamă de un atac din partea lui Hideyoshi. Avea să pornească Înainte de a se topi zăpada, dar cine putea ști când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
a Patra. Armata de optsprezece mii de oameni părăsi, În secret, tabăra, exact În a doua jumătate a Orei Șobolanului. Forța atacatoare era divizată În două batalioane a câte patru mii de oameni fiecare. Coborâră muntele spre Shiotsudani, traversară prin Trecătoarea Tarumi și Înaintară spre răsărit, pe malul apusean al Lacului Yogo. Spre a stârni confuzia, cei douăsprezece mii de oameni din armata principală a lui Katsuie o luară pe alt drum. Avansând spre provinciile de miazănoapte, cotiră, treptat, spre sud-est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În altele, Încât semăneau cu o ceață aurie. Soldații Începură să-și mănânce proviziile. Ostilitățile Începuseră În zorii zilei, durând cam opt ore. La sfârșitul mesei, Întreaga armată primi ordin să Înainteze neîntârziat spre miazănoapte. În timp ce oamenii se apropiau de trecătoarea Tochinoki, văzură la apus Marea Tsuruga, În timp ce munții din Echizen se deschideau la miazănoapte, părând să se afle drept sub copitele cailor. Soarele Începea deja să asfințească, iar cerul și pământul ardeau Într-o văpaie a amurgului care avea culorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
demoralizarea inamicului. La începutul lunii septembrie 1944, Skorzeny a primit de la Marele Cartier General al Führer-ului un ordin: „Formați imediat două plutoane operaționale; de executat fără amânare. Avioane pentru transport sunt pregătite. Sarcini pentru comando: să bareze, în măsura posibilului, trecătorile din Carpații Meridionali, să instaleze puncte de recunoaștere în regiunile deja ocupate de inamic. Să împiedice comunicațiile ruse, să ajute la organizare și să accelereze evacuarea populațiilor de rasă germană” (sublinierile ne aparțin). Pentru succesul operațiunilor de comando era esențială
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]