894 matches
-
în sensul supralicitării angoasei ori sentimentalismului fad, orice diluție expresivă este exclusă. Suferința transpare, însă, chiar și din interstițiile descriptive, acolo unde poeta plasează noduri întunecat expresioniste: "în grădina spitalului, verde,/ caii pasc liniștiți/ printre gutui.// lucerna le înfășoară/ gleznele tremurânde,/ soarele îi orbește...// ah, fioroasă melancolie,/ cu ziduri de cărămidă./ înăuntrul tău/ țipătul/ s-a oprit în gâtlej/ și sângerează" (amiază cuminte). Titlul următoarei cărți, Existență acută (Cartea Românească, București, 1994) comprimă într-o expresie memorabilă tocmai necesitatea de a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pare a doua din coloană. Pronume: Decizia se arată alta. Mai rar, verbele în cauză acceptă și un dublu subordonat simultan exprimat printr-un gerunziu (Exemplu: Zgomotul pare venind din pământ) sau printr-un gerunziu adjectivizat (Exemplu: Vocea-i pare tremurândă). „Verbele impersonale a se considera, a se crede, a se ști sunt compatibile cu un nominal cu trăsătura [- Personal] și cu un dublu subordonat simultan” actualizat printr-un: Participiu: Programul se consideră ratat. Adjectiv: Fragmentul se știe dificil. Substantiv: Meningita
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
ascuțite înjurîndu-se colorat: Sifilitică! Prostănaco! Curvo! Falito! Schiloado! Canceroaso! Împuțito! Și oamenii care fie se pupă, fie își iau gîtul și nici măcar nu catadicsesc să se ascundă. Și atmosfera asta înfricoșătoare care pîndește de cum se lasă noaptea, aceste umbre diabolice, tremurînde, de hoți, de criminali, de monștri. În colțuri întunecate, pe străzile neluminate, unde nu e picior de jandarm, pe malul fluviului, se tîlhărește, se violează, se taie și se înjunghie. Dimineața cadavrele plutesc pe apa Senei. Și copiii pierduți sau
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
colțurile interioare ale sprâncenelor sunt ridicate și pot fi apropiate unul de celălalt; de asemenea, colțurile interioare ale pleoapei superioare sunt ridicate, mișcare ce poate fi însoțită de ridicarea pleoapei inferioare; colțurile buzelor sunt trase în jos, sau buzele sunt tremurânde (că atunci când plânsul este pe aproape). Tristețea poate fi combinată cu oricare dintre emoții, dar cel mai adesea apare cu frica și furia 223. Dezgustul La nivelul fetei, dezgustul se manifestă cel mai bine la nivelul gurii și al nasului
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
era o liniște ireală, mi-am zic că n-ar strica să înșir câteva gânduri pe un petec de hârtie. Doream de mult timp să scriu despre copilăria, adolescența și tinerețea mea, cu care tinerețe am mers victorios cu pași tremurânzi de oboseală spre culmea unui munte pe care mi l-am dorit cât mai înalt; apoi să încep coborâșul, când cu frâna trasă tare, când alunecând pe povârniș, rostogolindu-mă și oprindu-mă într-o stâncă sau copac. Pașii mei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
oboseală spre culmea unui munte pe care mi l-am dorit cât mai înalt; apoi să încep coborâșul, când cu frâna trasă tare, când alunecând pe povârniș, rostogolindu-mă și oprindu-mă într-o stâncă sau copac. Pașii mei erau tremurânzi nu de oboseală ci de incertitudine, pentru că eu am fost un copil necăjit, un adolescent cu multe dorințe și căutări și un matur „ajuns” prin împlinirea unor idealuri după care mă ghidam, dar incomplet prin talentele mele rămase neexplorate. Aș
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
uniformă verde, cu fesuri pe cap, de aceiași culoare. -Bine ai venit pe tărâmul netimpului al Marilor Luminați. Am rămas mut de uimire. Mi-au fost necesare câteva secunde bune pentru a-mi reveni. -Cine sunteți voi?-întrebai cu voce tremurândă. -Noi?-răspunseră la unison cei doi. Păi suntem paznicii acestor locuri. Gnomii. Păzim bogățiile Marilor Luminați. Dorești să faci O vizită pe tărâmul nostru. Mai Marii Luminați s-ar bucura mult. -Știu eu-răspunsei circumspect, având serioase temeri și îndoieli. -Lăsați-l
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
plecăm de pe pământ plecăm doar cu faptele pe care le-am făcut, lăsând În urmă amintiri celor dragi așa cum și pe mine mă copleșesc de fiecare dată când ajung În satul copilăriei mele... Sun la interfon. Îmi răspunde o voce tremurândă. - Cine este? - Sunt eu, mamă! Îmi deschide. Urc scările repede, nerăbdătoare, să o văd. Mă așteaptă În pragul ușii, surâzătoare. - Ai venit! - Da, mamă, am venit! Ne uitam fix, una la alta. În fața mea am o femeie parcă mai măruntă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
și întinse două bancnote de câte cincizeci fetei, care stătea lângă el. \ Cincizeci pentru fiecare. FATA VÂRÎ GRĂBITĂ UNA DIN BANCNOTE ÎN CORSAJUL ROCHIEI ȘI O DĂDU PE CEALALTĂ ÎNSOȚITORULUI EI. \ Una e a mea, spuse ea cu o voce tremurândă. YISCHA ÎI ÎNȘFĂCĂ HÂRTIA DIN MÂNĂ ȘI O CLIPĂ MARIN CREZU CĂ AVEA SĂ SE NĂPUSTEASCĂ ASUPRA EI, DAR SE STĂPÂNI. ÎL ANUNȚĂ CU VOCEA TREMURÂND ÎNCĂ DE MÂNIE: VA TREBUI SĂ VĂ LEGĂM LA OCHI, DOMNULE. Cei doi Prippi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
simt că mă sugrumă până vii din nou. Îmi scriu gânduri pe suflet, le adăp cu roua de pe flori, le hrănesc cu sucul din iarba celestă și abia aștept să alunec spre înserare, să construiesc punți către tine. Cu pleoape tremurânde, cu fluturi în stomac, cu sufletul ca un sclav, cu mâinile pline de lumină, îngenunchez cu pioșenie, sperând să tentâlnesc, să mă scald toată noaptea, pe marginea unui vis... Cuvântul Eu sunt cuvântul, sapă-mă în piatră să-ți fiu
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
cum din zilele poetici, june, A idealului iese minune, Astfel prin notele lirei de-amor Glasul ei tremură, dulce ușor: Liră spartă-n stânca lume, Suflet stins, muiat în nor, Plâns amar luat de glume, Adevărul vrăjitor: E ființa-mi tremurândă Care trece-n infinit, Ca un fulger fără țintă, Ca un cap fără zenit. Și din chinuri ce mă-nneacă, Eu sorb mirul cel curat Cum o lebădă se pleacă, Bând din lacul înghețat. Și cu moartea cea adâncă Am schimbat
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe părinți - Cât de naltă vi-i mărirea tot așa de-adînc-căderea. Pic cu pic secând păharul cu a degradărei fiere, Îmbăta-se-vor nebunii - despera-vor cei cuminți. {EminescuOpIV 140} Pe-a istoriei mari pânze, umbre-a sclavelor popoare Prizărite, tremurânde trec - o lungă acusare, - Târând sufletul lor veșted pe-al corupției noroiu. Voi nu i-ați lăsat în voia sorții lor. Cu putrezirea Sufletului vostru propriu ați împlut juna lor fire, Soarta lor vă e pe suflet - ce-ați făcut
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se coboară palid pe drumul razei sale Și se coboară-alene, cu cîntecu-mi l-invoc Și haine argintie coprind membrele sale, Prin păru-i flori albastre, pe frunte-o stea de foc. "Eu stau uimit și palid... mîna-mi involuntară Se mișcă tremurândă pe coardele de fier, Ce caută-al meu suflet în acea sfântă oară De la turburii creeri în van eu samă cer. "Cine-ar fi oare umbra aceea argintie Ce vine la cîntarea-mi când cu o rugă-o-nvoc, Când provocați de arfă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
al stelelor de foc? {EminescuOpIV 173} Cîntînd pe a mea arfă sălbatecă, vibrîndă, Am pus în ea o parte a sufletului meu. E partea cea mai bună, mai pură și mai sfântă Ce într-o noapte albă, pe-o rază tremurândă Părăsi lemnul putred, sburînd la Dumnezeu. Cînd noaptea însă-i caldă, molatecă și brună, Atunci o chem din mare, atunci o chem din lună Pe-acea parte iubită a sufletului meu Și ea venind prin noapte ca o rază de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Puicei-i trece-ndată pofta de-a vorbi filosofește, Ea ascultă cu iubire cucoșeasca serenadă. Ah! amorul îi pătrunde prin ureche; -n van bătrâna O ciupește-n cap cu ciudă, vrea s-o ție de aripă; Ea se smulge și aleargă tremurândă într-o clipă, Printre gard privește dulce l-arătarea lui păgână. {EminescuOpIV 224} Iar bătrâna cruce-și face cu-a ei labă și gîndește: Tinereță, tinereță! și oftând intră-n poiată; Apărată de-ntuneric ipocrita cea șireată Pe un pui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
diafane nu vezi duse prin aer Colo făclii de smoală, lumini de roșii torții Ce noaptea o pătează în trist lăcașul morții? Adâncul întuneric îl taie, îl rărește, Și fulgeră-n columne și bolțile roșește, Acum, acum ea iarăși prin tremurânde facle Coboară scări de piatră a uriașei racle... CĂLUGĂRUL (în extas) E albă... -n întuneric văd chipul ei lucind Ca pe o tablă neagră o umbră de argint. (Regele Somn dispare) Tu, taina nopții mele, tu, blond copil din ceriuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trece pe-aste șiruri Ochii cei cuminți de fată Sau a junelui privire De visare ingrecată, De vor trece într-o viață Doruri multe-ndefinite: Or privi sub flori albastre Aste pagine citite Și dureri scînteetoare Și tablouri înfocate Vor pătrunde tremurânde Aste suflete curate. Da, la voi se-ndreaptă cartea-mi, La voi inimi cu aripe. Ah! lăsați ca să vă ducă Pe-altă lume-n două clipe. 42. CONFESIUNE (cca 1874) (Arătînd un cran). Aciea este lumea... de-o sfarăm - e
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de gaz albastru Ca și aburi cu lumină. Lin pin iarbă scotocește Apa-n prund și-n pietricele. Florile surînd în taină, Oare ce-or surâde ele? {EminescuOpIV 507} Și[-s] cu neguri îmbrăcate Lac, dumbravă și pădure. Stele palid tremurânde Ard pin negurile sure. Lumea-n rouă e scăldată, Lucioli pe lacuri sboară. Luna umbrei, umbra lunei Se amestec, se-nfășoară. Lunecând pe ceruri, norii Negri-acopăr tot seninul. Se sting una după alta Și icoana, și suspinul. Înfășat în întuneric
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mai e atât de grabnic Iară mintea e înceată, 5O. PEISAJ (cca 1874) Pe când soarele deschide porți de aur peste stanuri, Într-o scenă infinită se deschid păduri și lanuri. Noaptea verde-a frunzărimei pietre scumpe o-mpodoabă; Ce se scutur tremurânde peste florile din iarbă. Trandafiri s-aprind ca jarul, răsfoiți în răsărit, Glasuri mii învioșază codrul umed și iubit. În poiana tăinuită blânde sboară dungi de lună Când departe-n munți și codri duios buciumul răsună. Pe-a lor lume
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
prin vis întrebarea: „Ce mai faci, Brândușo?” Altceva n-a mai auzit... Când a ajuns la tejghea nici nu și-a dat seama cum a umplut ulcica cu vin și s-a întors cu ea la masa haiducului. Cu mâna tremurândă, a așezat ulcica pe masă și parcă a simțit o atingere... Parcă. S-a desprins cu greu de sub privirea haiducului și a pornit spre locul ei. Încerca să nu privească înapoi, dar simțea că o arde ceva în spate... Pentru
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și nemembrii de partid! Boala și presiunile asupra lui îl hotărâseră în final să iasă la pensie și acum, fiul trebuia să trăiască aceleași vremuri ciudate; partidul își întindea tentaculele tot mai adânc și îl sufoca. Trăiau într-o lume tremurândă, indescriptibilă, respirând anevoios cu gâfâieli și numeroase temeri, însă trebuia să supraviețuiască! Deși nu vedea rostul acestei acțiuni, într-o zi a cedat discutând mai serios cu secretarul de partid, încercând să evite intrarea în partid: - Domnule Rebegilă... însă mie
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mișcările ei unde ajunsese; bărbatul încerca să păstreze un cerc îngust de intimitate în jurul ei, - Ajunge unul! Dă acum jos și sutienul! Comanda fără nicio milă, autoritar, ca unui obiect impersonal fără s-o privească. Trăgând de timp, cu degetele tremurânde își descheie nasturii bluzei și părea ciudat cum sânii i se-nghesuiau înfiorați în timp ce aștepta miracolul unei salvări supranaturale. Bărbatul mângâie îndelung accesoriile care împungeau hotărâte aerul... îi plăceau! Totuși bărbatul manifesta delicatețe, sesiza din modul în care s-a
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
când răscoleam prin poze. Dorința sexuală devenise și mai puternică. Ea părea puțin nervoasă. Și se enerva că nu găsea poza aia care ar fi lămurit problema noastră. Într-un târziu a găsit-o. Mi-a întins-o cu mâna tremurândă. Era tristă. Pentru o secundă m-am gândit că a găsit poza cu mine și că totul s-a sfîrsit. Adică fututul. Mă uit și descopăr aceiași hipioți, cu părul vâlvoi, încadrînd un aft bărbos, care nu eram eu. Nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
dureze până când va apărea depanatorul, ca să calculez dacă voi mai fi sau nu în viață când vom fi scoși de acolo. Omul meu tremura, sau tușea. Era întors cu spatele la mine, într-un colț al liftului. Nu-i vedeam decât spinarea tremurândă. Sau poate plângea. Mi s-a făcut milă de el. Ce vină avea săracul că se rătăcise acolo, sărman clochard cu părul încîlctt de la nespălat de-o viață? Am încercat să mă apropii de el, dar bariera de putoart nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
unui taximetrist din Edinburgh. Scuze, scumpete, scumpe prietene, dar se aplică aceleași reguli. Când ne oprim și ne dăm jos din taxi, Îi dau tot măruntu puțoiului, numărându-i-l În palmă pe când gura i se strâmbă Într-o cicatrice tremurândă și plină de dezaprobare. — Bladesey, ai vreo monedă de doi penny? Am nevoie doar de două de doi penny sau patru de un penny. — Ia una de cinci, zice Bladesey. O iau și o las să-i cadă În palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]