908 matches
-
de nea este cu atât mai mult apreciat. Ca un miraculos spectacol oferit de steluțele albe. Fără îndoială, copiii se bucură cel mai mult și cel mai sonor. Ei sar într-un picior, îngână cântece specifice și prind în palme tremurânde plăpândele miracole zburătoare. Iar oamenii mari se bucură și ei de bucuria copiilor, în timp ce fulgii plutesc în zboruri planate sau legănate. Pe fondul roșu al așezării, totul capătă valențe picturale. Un tablou pictat, în mișcare, de o mână divină. Collonges
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92331]
-
-l Întâlnisem pentru prima oară atunci când venisem pentru filmări. La două blocuri mai Încolo se zărea clubul CBGB, leagănul muzicii punk din New York. Ușa de la intrare avea cinci Încuietori, pe care Yazaki le descuia una după alta cu o mână tremurândă. Când se deschise ușa, am dat peste un grilaj din oțel pe care Yazaki Îl descuie cu o cheie specială. Am intrat și Înăuntru am văzut o scară și un culoar. Spre surprinderea mea, capătul culoarului dădea Înspre un restaurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
care duce la drumul dinspre livadă spre bazar la ora 5 dimineața, cu dubița Kwality și de acolo vedem noi.“ Luni, 30 aprilie... mai erau doar trei zile până atunci! Plin de curaj, Hungry Hop îi răspunse cu o mână tremurândă: „Voi fi acolo negreșit.“ Deși, odată ce primise acest bilet, Pinky fusese absorbită de problemele ei, împachetatul bunurilor sale și pregătirea de plecare - desigur, totul se petrecea în secret - nu putea să nu-i pară rău de fratele ei. Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
fost paznic la Dachau pentru o vreme. Un astfel de om este. Se opri și își roase unghia: — Aș putea primi o țigară, vă rog? I-am împins pachetul și l-am privit cum își aprinde țigara cu o mână tremurândă, de parcă ar fi suferit de febră mare. Dacă îl vedeai fumând-o, ai fi zis că e proteină pură. — Asta e tot? El clătină din cap: — Kindermann mai are încă dosarul medical a lui Weisthor, care îi dovedește nebunia. Lanz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Am cotit de pe drumul principal și am condus încet câteva minute pe un drum îngust care ducea într-o zonă împădurită. Am oprit mașina și m-am uitat în jur. Kindermann moțăia ușor. Mi-am aprins o țigară cu mâna tremurândă și am coborât. Bătea acum un vânt puternic și cerul negru, zguduit de tunete, era brăzdat de fulgerele argintii ale furtunii. Poate că erau pentru Kindermann. După câteva minute, m-am aplecat înăuntru peste scaunul din față și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe pat. Aplecat peste tine, te-am privit de la înălțimea chipului meu adult. Eram tatăl tău și tu nu știai nimic despre mine, despre viața care se scursese pe spatele meu. Eram tatăl tău, un bărbat cu mâini mari și tremurânde și un miros al său infiltrat în porii pielii, un bărbat peste care trecuseră zilele a patruzeci de ani. Ai rămas nemișcată, așa cum te așezasem, ca o țestoasă cu burta în sus. Mă priveai cu ochii aceia de apă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
venea pentru asta nici cu o crenguță. Un pai dacă adusese. Nici măcar paiul nu exista În seara aceea În patul celor trei, pentru că nici cuib nu era, o vizuină, ar fi zis Antonia; de iubire nici vorbă; trei trupuri așteptau, tremurînde, plăcerea. Aproape că s-au repezit, după ce ezitaseră, unul spre altul, fără alegere, nu mai vedeau bine, aproape totul era atingere. Orice reținere se spulberase; Thomas a simțit pe unul din brațe o mușcătură; și-a Înfipt și el dinții
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
șefi de promoție brilianți, repartizați în sate fără lumină electrică, cu prima șosea sau cale ferată la zeci de kilometri, absolvenți de medicină străluciți, care ar fi putut face chirurgie cardiacă, îndobitociți într-o circă de întreprindere, alcoolizați, cu mâinile tremurânde, contemplându-și ratarea lentă în rotocoale de fum de țigară. Mă întâlneam cu foștii mei colegi, rar, în vacanțe. Îi vedeam chinuiți, cu fața trasă, îmbătrâniți... Mă luau fiori reci pe șira spinării când mă gândeam că și eu, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să se simtă unic imperiu. Cei mari greșesc mereu direct proporțional, greșesc grandios. Mă uit și la inamicul islamic, la imaginea lui Bin Laden într-o peșteră, în țoale și obiele și o lume supertehnologizată, incapabilă să îl prindă, dar tremurândă în fața „omului peșterii”. Mi s-ar părea amuzant dacă nu aș crede că e iresponsabil. 4 octombrie Sâmbătă dimineața. Am tras o mică angoasă. Acum o oră a bătut la ușă cineva (pentru prima oară într-o lună). Era Phil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tipului de la Third Union. Charles Conway. Ăsta e cel pe care trebuie să-l sun. Ăsta e cel căruia trebuie să-i distrug ziua și în fața căruia trebuie să recunosc că am făcut-o de oaie. Ridic receptorul cu mâinile tremurânde. Mă simt de parcă ar trebui să-mi fac curaj să mă arunc într-o mlaștină otrăvitoare, plină cu lipitori. Rămân așa preț de câteva clipe, cu ochii la tastatură. Încercând să găsesc puterea de a o face. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
facă o greșeală în viață. Așa e regula. Sau poate că nu e așa. Pur și simplu nu știu. Deodată, mobilul începe să vibreze și aproape că-mi explodează pieptul de groază. Înșfac telefonul din buzunarul uniformei cu mâna brusc tremurândă. Mă uit pe ecran și văd că Guy este cel care mă sună. Trag aer în piept adânc, apoi apăs pe OK. — Bună, Guy. Fac eforturi să par stăpână pe mine, dar glasul îmi iese pierit și speriat. — Samantha ? Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Urmează spălătoria. 10.36 Nu. Te rog, nu. Cu greu îmi fac curaj să mă uit mai bine. E un dezastru total. Toate lucrurile din mașina de spălat s-au făcut roz. Fiecare lucrușor. Ce s-a întâmplat ? Cu degetele tremurânde, ridic un cardigan ud de cașmir. Când l-am pus înăuntru, era bej. Iar acum are o culoare grețoasă de vată de zahăr. Știam eu că programul K3 nu sună bine deloc. Știam eu... Calmează-te. Trebuie să existe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în viață e să mă faci să mă simt prost ! Eddie pufnește furios și pornește ca o vijelie spre casă, cu pălăria de pai într-o rână. Oo. Ridic din sprânceană către Nathaniel, care îmi răspunde zâmbindu-mi pe deasupra coafurii tremurânde a lui Trish. — V-ar plăcea o ceașcă de ceai, doamnă Geiger ? spun cu blândețe. Sau... un Bloody Mary ? — Îți mulțumesc, Samantha, îmi răspunde, înălțându-și bărbia cu demnitate. Un Bloody Mary ar fi foarte binevenit. În drum spre seră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-o în bară original de tot. Și... dacă am fost pur și simplu folosită ? Dacă n-a fost greșeala mea ? Dacă, totuși, nu am făcut nici o greșeală ? Trebuie să știu. Trebuie să știu adevărul. Chiar acum. Apuc telefonul cu mâna tremurândă și formez iar numărul. — Lara, trebuie să vorbesc din nou cu Arnold, zic imediat ce se face legătura. — Samantha... Lara pare destul de stresată. Mi-e teamă că Arnold nu mai vrea să vorbească cu tine. Și mi-a zis să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în flux continuu. Le recunosc pe fetele de la PR... îi recunosc pe niște stagiari... pe Oliver Swan, partener senior... se îndreaptă cu toții spre petrecere, luând din mers câte un pahar. Nu mai e nimeni pe hol. Du-te. Cu picioare tremurânde trec pe lângă intrarea în sala de petreceri, spre lifturi și spre ușa către scări. Treizeci de secunde mai târziu am trecut cu bine dincolo de ușă și am pornit cât de încet pot pe scări. Nimeni nu folosește scările la Carter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
În taior negru și cu părul strâns în coc. Deasupra pozei, cu litere mari și îngroșate, citesc titlul: MAI BINE SPĂL WC-URI DECÎT SĂ FIU PARTENER LA CARTER SPINK. Ce naiba se întâmplă aici ? Înșfac ziarul de la individ cu mâini tremurânde și scanez rapid textul. Sunt stăpânii universului; colegii lor îi invidiază. Firma de avocatură de vârf Carter Spink este cea mai prestigioasă din țară. Însă ieri o tânără femeie a refuzat postul foarte râvnit de partener pentru a lucra ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Da, absolut, răspunde, și felul în care mă privește mă face să cred că nu e convinsă nici cât negru sub unghie. Și ce‑o să faceți, o să continuați să vă vedeți? O fixez și eu la rândul meu, cu buzele tremurânde, incapabilă să mă gândesc la un răspuns, din ce în ce mai aprinsă la față, când, deodată, slavă Cerului, o voce din spatele meu spune: — Rebecca Bloomwood. Pachet pentru o domnișoară Rebecca Bloomwood. Întorc capul cu uimire și... nu‑mi vine să cred. Un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Nici la mama și la tata. În viața mea nu m‑am simțit atât de penibil. — N‑am nimic de zis! Zău! Eu doar... Ridic neajutorată telefonul. Era... mobilul meu. Am crezut... Scuze. Continuați. Mă așez la loc cu picioare tremurânde și se lasă tăcerea. Încetîncet, cei prezenți îmi întorc spatele și se liniștesc, iar preotul își drege glasul și trece la jurămintele mirilor. Restul slujbei mi‑l amintesc ca într‑o ceață. După ce se termină, Lucy și Tom ies din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
închis cumva în sine. S‑a dus la bucătărie să mai facă niște ceai și eu m‑am dus după ea - era evident, era foarte supărată. Însă n‑a vrut s‑o arate. Doar a pregătit ceaiul, cu mâini ușor tremurânde și a pus niște biscuiți pe farfurie, apoi s‑a întors spre mine și mi‑a zâmbit larg, zicându‑mi: — Întotdeauna am știut că New Yorkul ți se potrivește, Becky. E locul ideal pentru tine. M‑am uitat la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
adorm sau să mă liniștească când îmi juleam genunchi pe uliți alergând. Ducea ades pachetul greu la poștă flămândă, dar să prindă rând, plecat departe la școli înalte băiatul ei să nu steie flămând. Mă mângâia dăunăzi bătrânica cu mâna tremurândă pe obraz; « Ce te apasă ? Spune, măi băiete, să‐ți ducă mama o parte din necaz”. De ce te miri că duc sicriul mamei? DE ZIUA TA , FEMEIE Eu nu te‐ am zămislit din coasta mea cea stângă, nici n‐ am
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
din strada a șaptea”(1983), „Comedie cu războinici” - proză de teatru, jucată la Teatrul „Luceafărul ” Iași 195 CONSTELAȚIA MAMEI mama plânge aici, florile par aduse de o mână neștiută care tresare. fiecare anotimp seamănă cu mama și cu mâna ei tremurândă și eu aștept! o, de la ea înțelept de‐aș fi fost ploaia nu mi‐ar fi întunecat cerul senin de altădată. mama a fost cândva o fată sfioasă, cu obrajii roșii și cu rochia albă, cu ie de borangic. acum
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mărgăritare. Iar ochii ei, căprui doar unul , și celălalt verde ca ai mei, Clipeau de parcă pururi tunul Bătând în anii noștri grei, Ar fi - ngrozit - o nu pe dânsa, ci pe copii, pe noi, ce‐n pânza de‐ atâtea lacrimi tremurândă ne oglindeam, goi, stând la pândă, înfățișând cu ‐ alți prunci, puzderie, de pe cuprinsul lumii‐ntregi încremenita infanterie a foametei, ce - o înțelegi ... GLASUL UNEI FEMEI (fragment) Dați‐ mi copilul, ‐ orișcum ar fi - De‐ ar fi să fie cu chipul de
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
eu în ea, dorul stingerii, sadea, ghes mascat pulverizării în alt nor, mai acătării... GLASUL LOR ÎNCĂ AICI‐I. Cum privesc la mine stele! Ai cui ochi sunt după ele?... Ai bunicului, bunicii? Glasul lor încă aici‐ i. Mâna caldă, tremurândă, tot mai stă‐ n amurg, la pândă, cu covrigi și acadele pentru‐obraji în acuarele. Dacă irisul‐ lumină panʹ la nalba din grădină și, cu fulgi, văzduh ocupu‐l, ce le‐ o fi, acuma, trupul?... Auroră boreală, sau a zorilor
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
se zbătea în vintrele nepovestitei, țipătul paserii ascunse urcând până în răcoarea buzelor întredeschise, lucii de o rouă atunci venită din pajiștile necălcate de altă urmă decât trecerea razei de lună în dusul ei spre moartea din zori, urcau spre nările tremurânde, ca și cum valuri de miresme veneau din aceleași nevăzute depărtări ale neatinsului, îi împurpurau obrajii și lăsau ochilor lumina aceea de sfârșeală când minunile văzute se pierd în vălătucii năzăririlor, când privești toropit ceea ce niciodată nu vei mai veda, când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
încenunche și să sărute sfios soreanca, să-i șoptească dorul de-l pustiise până atunci, să atingă cu buzele lui mistuite de arșiți răcoreala mămoasei deschideri a străpătrunderilor pustiitoare, să asculte cum, furnicate de sfâșierea pormbei din străfund, fierbinți și tremurânde ca frunzele plopului când îi cântă spânzuratului, buzele deschizătoarei gem cu țipătul celei din adânc de trup, râd cu urletul ei, zvâcnesc din prăbușirea ei, înfloresc din paloarea ei de porumboaică învinsă și cheamă aceeași moarte care încă stăruie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]