880 matches
-
înțeleagă ezitarea. Spuneți-mi ce aveți de spus. Întotdeauna a fost așa, nu văd de ce ar fi acum altfel. Partizana de la infirmerie...Înseamnă mult pentru dumneavoastră? Ah, asta era.... Privește peste umărul lui Novăceanu, spre crestele muntoase și printre buzele tremurătoare se prelinge un suspin trist. Aveți tot dreptul să știți, spune Marius într-un târziu. Da, înseamnă foarte mult. De fapt, totul. Este cea care ar fi trebuit să-mi devină soție. Iar cele două fetițe sunt copiii noștri. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
doua lui personalitate? Va trăi un rol și nu o existență. Cum își va putea salva sufletul, onoarea? Dar oare le mai are? Nu simte decât un gol uriaș acolo unde toate acestea ar fi trebuit să fie. Cu mâini tremurătoare aprinde un chibrit, apoi privește nemișcat cum fișa personală a tatălui său se preface scrum. Acolo, în flăcările bucății de hârtie găsește ceea ce trebuie să facă. Cu două zile în urmă, vărul lui, pilot militar la Otopeni, îl întrebase dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
apoi Încercarea firavă, de secunde, a mîngîierii coborînd de-a lungul degetelor și a podului palmei, dar, În răgazul de eliberare a unei clipe, Îmi retrăsei cu tristețe mîna, prefăcîndu-mă a nu-i Înțelege adeziunea, nimic din rostirile-i tăcute, tremurătoarele-i Încercări, pentru că era tîrziu, prea tîrziu, fiica, aflată acum În partea cealaltă a mesei, era mărturia vie a timpului ce trecuse peste noi, În vreme ce soțul, echilibrat și rațional prin structură, Încheia, fără să știe, parafînd cu peceți nevăzute, imposibila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Bibliotecă Franceză de la noi mi-au făcut rost de o garsonieră pe care-mi pare rău că n-o puteți vedea. Am o fereastră mare, lată, spre Bulevardul Saint-Germain, mi-am cumpărat draperii de catifea maro ca ale tale: lungi, tremurătoare, asemeni destinului, cum spuneai În una din Înserările petrecute la tine În odaie. Îmi voi aduce aminte de acele seri. Adică de tine, de noi doi - dacă-ți mai amintești, căci știu că judecătorii au memorie scurtă - de vocea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mănăstire și însurat fără dispens, cum la seminarul de clerici de la Curtea de Argeș s-a numit profesor... cine? Chiar acest doctor Russel. Efectul cuvintelor I. P. S. Sale a fost zdrobitor; d. Brătianu n-a răspuns, a îngînat cu glasul înecat și tremurător scuze, întrebuințînd subterfugiul că toate acestea se fac pentru a-l răsturna de la guvern. Și ce poate oare zice d. Brătianu decât atîta? Are mai multă minte, mai multă seriozitate, mai multă nobleță de suflet pentru a vedea că nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de la organul d-sale. [10 ianuarie 1880] ["TOTDAUNA ÎNAINTEA UNUI VOT... "] Totdauna înaintea unui vot economicos sau a unor discuții economicoase guvernul se-nblînzește, iar ziarele lui foiesc de făgăduințe. Acum, când crapă lemnile și pietrile de ger, " Romînul' încălzește sufletele tremurătorilor contribuabili arătând ce admirabilă situațiune (mincinoasă) financiară e aceea a guvernului roșu și ce multe proiecte minunate pentru a ferici nația va vota marele partid naționale-liberale in majorem Romaniae gloriam. De câte ori vedem pe marii magistri ai partidului fanariot făgăduind și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Fetița osteni și mișcările ei încetiniră precum cele ale unei jucării mecanice cu arcul slăbit. Se înmuie în brațele lui Ripley, aproape catatonică și se lăsă legănată. Femeia nu reușea să privească cu indiferență această copilă cu buze palide și tremurătoare. Fetița își afundă capul în pieptul adultei, fugind de o oribilă lume de coșmar pe care numai ei îi pra dat să o vadă. Ripley continua s-o legene și să-i murmure vorbe de alint cu glas duios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
În momentul acela, o auzi pe femeie spunând: - Dar nu înțeleg. Ce spui? Ce-a făcut Enin? În timp ce Gosseyn stătea acolo lângă alcovul prin care-i condusese pe ceilalți, și de unde nu putea fi văzut, mărunțelul spuse cu o voce tremurătoare: - A dispărut. De sub ochii mei. Apoi bolborosi mai departe: - Știi cum e el când face lecții cu mine. O vreme stă liniștit. Apoi devine neastâmpărat. Îmi răspunde. Țopăie. Își mai ia câte ceva de băut. N-are nici un fel de maniere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
altfel. Nu știu dacă modificarea se datora faptului că Brutus îl privise (la propriu) cu alți ochi decât Mihnea sau fiindcă Mihnea chiar apucase să-și pună algoritmii la lucru, obținând rezultatul pe calculator. Sub fiecare contur se deslușea altul, tremurător, șters, gălbui ca picăturile de ploaie pe rama unui geam. Europa intrase la apă, ziceai că a slăbit brusc cu mii de kilograme de teritoriu, desprinse în sute de kilometri pătrați, de negăsit unde trebuie: Sardinia își pierduse coada, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
curajoase dădeau jos și slipul. Viața ne împingea înainte: neschimbată, constant, aproape liniștitor. Nu cerusem nimic în plus; nu ne trebuia mai mult. România mea plutea undeva departe, pierdută prin optzeci și ceva: o țară combinată, cu imagini încete și tremurătoare ca fumul de țigară, extrase din perioada interbelică și aduse, cu tot cu oameni și clădiri, în sufletul meu de copil și adolescent comunist. Un desen nesigur, supraimprimat delicios în memoria mea afectivă. Dulapul cu vechituri; Pif-urile cu eroi invulnerabili și aventuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îndoielii și întrebărilor, umplea CV-ul ideal. Odată desfăcută public, memoria mea apărea prevăzută cu elemente de nesiguranță, ca o marfă căreia i s-a șters code-bar-ul. Invers decât pe-o bancnotă, pe ea nu descopereai decât un desen neclar, tremurător. Cantitatea de adevăr pe care o investeam în fiecare din prietenele sau cunoștințele mele nu mă implica aproape cu nimic. Cât despre brașoavele cu care se suprapunea, nimeni nu le putea găsi o formă sau o măsură: îmbinările veneau firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
numitul "mod poetic de a gândi" al lui Kant, amintit aici mai înainte.) Cu titlu de exemplu în acest sens, putem cita câteva rânduri extrase din diverse texte ale filosofului, atât din perioada criticista cât și din cea precedentă. "Lumină tremurătoare a stelelor sfâșie umbră întunecoasa a nopții și luna solitara apare la orizont"26. "Zilele sunt ca niște copii ai timpului, pentru că ziua următoare, cu tot ceea ce conține ea, este procreata de cea anterioară"27. "Ce prețuiesc mai mult poeții
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
greu. Așa va fi! Gavrila Ardalionovici, i se adresă ea acestuia cu voce autoritară și parcă solemnă, ai auzit ce a hotărât prințul? Acesta e și răspunsul meu, așa că problema e definitiv încheiată! — Nastasia Filippovna! rosti Afanasi Ivanovici cu glasul tremurător. — Nastasia Filippovna! spuse generalul cu voce convingătoare, dar alarmantă. Toți ceilalți începură să se agite îngrijorați. Ce s-a întâmplat, domnilor? continuă ea, privindu-și oaspeții parcă mirată. De ce v-ați alarmat? Și ce figuri aveți! — Dar... amintiți-vă, Nastasia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
devotat. El a avut încredere în mine din prima clipă, am și eu încredere în el. Nu-mi mai rămâne decât să-i mulțumesc Nastasiei Filippovna pentru extrema delicatețe cu care a... procedat față de mine, îngăimă, în sfârșit, cu vocea tremurătoare și cu gura strâmbă, Ganea, care era palid la față. Firește, așa trebuia să se întâmple... Dar... prințul... Prințul în această afacere... — Vrei să spui că are intenția să pună mâna pe cele șaptezeci și cinci de mii? i-o reteză brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
voiai să mă introduci în familia ta? Pe mine, care-s de-o teapă cu Rogojin! Ce-a spus prințul adineaori? — N-am spus că sunteți de-o teapă cu Rogojin, nu sunteți de teapa lui! rosti prințul cu vocea tremurătoare. — Nastasia Filippovna, draga mea, ajunge, scumpo! zise deodată, nemaiputând răbda, Daria Alexeevna. Dacă ți s-a făcut lehamite de ei, dă-i afară! Și vrei să pleci cu ăsta, chiar și pentru o sută de mii?! Ce-i drept, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
romane! Scumpe prinț, toate astea-s năluciri de altădată, acum lumea s-a deșteptat și vede că-s neghiobii! Și-apoi, cum să te însori, când dumneata însuți ai avea nevoie de o dădacă! Prințul se ridică și, cu voce tremurătoare, sfioasă, dar în același timp cu aerul unui om profund convins, rosti: Nu știu nimic, Nastasia Filippovna, n-am văzut nimic, aveți dreptate, dar... voi considera că nu eu, ci dumneavoastră îmi faceți mie onoarea. Eu sunt un nimeni, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a înștiințat el, puteți să aveți încredere. Din fericire, îi cunosc scrisul, pentru că am avut recent o treabă... Dacă mi-ați da voie să arunc o privire, poate că aș fi în măsură să vă spun ceva. Tăcut, cu mâna tremurătoare, prințul îi întinse scrisoarea. — Cum se poate? sări generalul, uitându-se la ceilalți ca un descreierat. Chiar să fie o moștenire la mijloc? Toți își ațintiră privirile spre Ptițân, care citea scrisoarea. Curiozitatea generală primise un impuls nou și extraordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de palid, având întipărită pe față o expresie de rușine înspăimântătoare, ajunsă până la disperare. Era trădată în special de ochii lui, care îi priveau cu ură și teamă pe cei prezenți, de zâmbetul pierdut, strâmb, care îi aluneca pe buzele tremurătoare. Își plecă imediat ochii în pământ și merse împleticit, clătinându-se și continuând să zâmbească, până la Burdovski și Doktorenko, care stăteau în picioare lângă ieșirea de pe terasă. — Ah, de asta mă temeam! exclamă prințul. Chiar așa trebuia să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-și de altfel obrazul cu batista) i se adresă prințului, care se ridicase deja de pe scaun: — Sunteți prințul Mâșkin, cu care am avut plăcerea să fac cunoștință? — E nebună! Smintită! Vă rog să mă credeți! îi răspunse prințul cu vocea tremurătoare, întinzându-și - cine știe de ce- spre el mâinile tremurânde. — Desigur, nu mă pot lăuda cu asemenea informații, însă trebuie să știu cum vă numiți. Dădu din cap și se retrase. Poliția apăru la exact cinci secunde după ce dispărură ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acestei stări este și apropiata secătuire a forțelor fizice. Încordarea extremă, aproape nefirească, ce-l susținuse până acum pe Ippolit, ajunsese până la această ultimă limită. În sine, acest băiat de optsprezece ani, secătuit de boală, părea slab ca o frunză tremurătoare, ruptă dintr-un copac; dar, de îndată ce apucă să-i învăluie cu privirea pe cei care-l ascultau - pentru prima oară în decursul ultimei ore -, imediat dezgustul cel mai arogant, cel mai disprețuitor și cel mai jignitor se oglindi în privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
oameni, aceștia îl găsiră pe ucigaș lipsit de cunoștință și scuturat de febră. Prințul stătea nemișcat lângă el pe perna de la canapea și, de fiecare dată când bolnavul începea să țipe sau să delireze, se grăbea să-și poarte palmele tremurătoare peste părul și obrajii lui, parcă dezmierdându-l și alinându-l. Dar nu mai înțelegea întrebările care i se puneau și nu recunoștea persoanele care intraseră și-l înconjuraseră. Și dacă Schneider în persoană și-ar fi făcut în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
amicii, dar sperând a-i atrage după el. Peste noapte apare decretul. "D. X numit ministru al Nostru secretar de stat la departamentul cutare. Semnat: Carol îngăduitorul". Tânărul își face intrarea pe banca ministerială. Glasul său, deși cam ascuțit, e tremurător de emoțiune. Ce minuni! Menajeria nu rânjește... dimprotivă Ea la glasul lui subțire se arată milostivă. Apoteoza dramei a și 'nceput cu mult foc begnal și cu prapuri pe uliță, iar din partea binehrăniților Pătărlăgeni cu sugere a la kilometru. În
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de sine, cu o dăruire totală în orice demers, și - chiar în miezul entuziasmelor sale se insinuează un sâmbure elegiac: un „idealist” a cărui exaltare romantică e subminată în adânc de un soi de scepticism ultim, ce pune sub un tremurător semn de întrebare până și cele mai înalte certitudini. Balansând între extreme și excese, el se știe mereu vulnerabil, retorica sa disimulează cele mai adeseori o sensibilitate rănită sau fără apărare. El nu are ascuțișul ironiei reci a unui Stephan
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
întâlnim aici: molidișuri, molideto-brădeto-făgete, molideto-brădete, molideto-făgete, brădeto-făgete, făgeto- brădete și, mai rar, insule de brădete și făgete pure. Cu distribuție sporadică sunt de consemnat arbori și arbuști cum ar fi: pinul (Pinus silvestris), scorușul (Sorbus aucuparia), mesteacănul (Betula pubescens), plopul tremurător (Populus tremula), paltinul (Acer pseudoplatanus), salcia căprească (Salix caprea), alunul (Corylus avellana), caprifoiul de munte (Lonicera nigra), socul roșu (Sambucus racemosa), smeurul (Rubus idaeus) etc. Pajiștile din subzona amestecului de conifere cu fag ocupă o suprafață de circa 22% din
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
mediu accentul și stilul local, vestit sub denumirea de dialect basarabean. La revenirea din Siberia, Vania Îl Întîlnește pe Petre Constantinovici BÎrsianu, același cu cel numit mai Înainte Petrache BÎrseanu, care Îl salută pe Vania cu o voce plîngătoare și tremurătoare. Eu m-am răzorit, dragă Vania La Boroseni s-a așezat un arman galițian... Pe Rozalia o ține amu din milă la Bărbăței, ca hoziaică, duduia Eleonora Blagea, nepoata coanei Profira Merea... Dumnezeu s-o ierte... Copiii Îs rasipani... Pe
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]