1,604 matches
-
dans despre tabăra de creație a acestora din Saturn și că mai au doar câteva zile de stat pe litoral. Ana își studia cu atenție partenerul de dans. Se simțea bine în brațele sale, chiar dacă i se putea percepe un tremur ușor de emoție prin tot corpul. Gelu încerca să o apropie la piept, însă ea avea experiență cum să evite aceasta și își fixase mâna pe antebrațul partenerului. La orice încercare de apropiere îl împingea dându-i de înțeles că
INTALNIRE DE GRADUL ZERO de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348249_a_349578]
-
amintirile... Azi, am împachetat iluziile și le-am vârât sub nori, nu mai vreau să aud zgomotele unor vise ce mă obosesc ... Deschid pleoapa sufletului și văd pe retina clipelor cum nemărginirea ne înnoadă firul vieții. Dorul îmi învelește tăcerea - tremur de dragoste. Încep să simt emoțiile pictate de visurile unui copil, pierdut în jocul iubirii, în apusuri sărutate de îngeri. Gust liniștea ca pe un nectar ce se prelinge pe buza nopții Mi-e cald, mi-e frig, mi-e
GUST LINIŞTEA de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348515_a_349844]
-
meu pe Adina Nicolescu să își dezvăluie cititorilor ”Națiunii” identitatea artistică mai ales prin intermediul primei poezii din acest grupaj autumnal de debut din ”Colocviile Literare”. Anida mi-am adunat primăverile în păr și am alergat înaintea ta să-mi prinzi tremurul din gene cu buzele fremătând de așteptare * - ai gustul dimineților somnoroase Anida - și m-am cuibărit pe ramul tău înflorit să-mi adorm dorul de tine aripa ta frântă cu aripa mea rănită * au adunat un zbor uitat într-o
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
și... parcă era... Era și un copil?” Musafir neanunțat, incertitudinea își făcu apariția: ”Pruncul?”... Da, da, băiatul, Geani!... Geani arde, ajutooor!” - își aminti. Frântura de rațiune a umplut paharul și teama de foc s-a revărsat cuprinzând-o într-un tremur spasmodic. Dorul o măcina. Haotic, părticele din rărunchi deveneau invizibile. Golul se mărea copleșitor. Necunoscutul îi dădea târcoale ca o jivină înfometată: ”Mîrrr, Ana lu’ Manole, a mea ești!”. N-a apucat să explice că ea este, de fapt, o
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
și pace. O anume tristețe și nostalgie se degajă din unele versuri, reflex al amintirilor care nu-i dau pace: Gândul meu dus spre nicăieri / mi-apasă greu tâmplele ude / iar boabele ochilor umbriți / își caută-n freamătul timpului, / amintirile / Tremurul de ieri, / rămas aninat de-un colțișor / al sufletului trist, / unde mugurii abia plesniți / acoperă goliciunea / tristei primăveri / desenate-n contur de șotron / dă acum anotimpului / nesfârșitul ecou / al eternității scufundate / în teluricul „iubesc” (Un gând spre nicăieri). De la epitetizările
DESCĂTUŞĂRI: FĂRÂME DE AZIMĂ (VERSURI VECHI ŞI NOI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345064_a_346393]
-
știi ce cauți ai bocancii însetați între două patimi de vis în vitrina unui market prima treaptă păstrează mirosul cerșetorului - vreau fluturi delirul lui adună izvorul pe treapta a doua irișii copilului despică zorii cu pădurea pe umeri întinzi capcane tremurul cuvintelor din urmele poemelor mă zdrobesc ...nu simți cu nepăsare strivești tainul iubirii chinul înălțării râurile repezi nu au margine de unde să-și ia țărână la ușa schilodită a mâinilor bătăile cad... poemul respiră a găsit a treia treaptă ignor
AM DECIS de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345181_a_346510]
-
Acasa > Redactia > Autori > CÂTEODATĂ... Autor: Maria Oprea Publicat în: Ediția nr. 766 din 04 februarie 2013 Toate Articolele Autorului câteodată tremurul frunzei îl simt adânc în buze acolo unde nourii și țărână își duc în geană lumina un foșnet de frunze moarte se coboară din tălpi în sus către genunchi *** câteodată tremurul frunzei îl port cu mine în sânge până-n jos
CÂTEODATĂ... de MARIA OPREA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345275_a_346604]
-
766 din 04 februarie 2013 Toate Articolele Autorului câteodată tremurul frunzei îl simt adânc în buze acolo unde nourii și țărână își duc în geană lumina un foșnet de frunze moarte se coboară din tălpi în sus către genunchi *** câteodată tremurul frunzei îl port cu mine în sânge până-n jos la glezne acolo unde iarba și roua se unesc sub tălpile goale într-o părtașă solitudine prin anotimpuri-rugi *** câteodată tremurul frunzei îl simt rostogolit până la umerii mei până la buzele tale acolo
CÂTEODATĂ... de MARIA OPREA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345275_a_346604]
-
frunze moarte se coboară din tălpi în sus către genunchi *** câteodată tremurul frunzei îl port cu mine în sânge până-n jos la glezne acolo unde iarba și roua se unesc sub tălpile goale într-o părtașă solitudine prin anotimpuri-rugi *** câteodată tremurul frunzei îl simt rostogolit până la umerii mei până la buzele tale acolo unde nimeni nu calcă lacrăma firului de iarbă un cântec gângurit lăsat-am ca pe un rug înflorit să se-audă în tremurul frunzei Referință Bibliografică: câteodată... / Maria Oprea
CÂTEODATĂ... de MARIA OPREA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345275_a_346604]
-
o părtașă solitudine prin anotimpuri-rugi *** câteodată tremurul frunzei îl simt rostogolit până la umerii mei până la buzele tale acolo unde nimeni nu calcă lacrăma firului de iarbă un cântec gângurit lăsat-am ca pe un rug înflorit să se-audă în tremurul frunzei Referință Bibliografică: câteodată... / Maria Oprea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 766, Anul III, 04 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Maria Oprea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
CÂTEODATĂ... de MARIA OPREA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345275_a_346604]
-
a avut parte de liniște! Sunt sigură că spiritul ei tremura de teamă și ciudă, așa cum mâna i-a tremurat o viață întreagă!.... Și acum, după atâția ani, când cineva are vreun început de Parkinson și nu-și poate controla tremurul , se găsește vreunul care să facă remarca, amuzându-se: ,,-Tremură ca Turnica!”.... Nu e de condamnat când vezi lumea prin ochii unui copil nevinovat. Dar când ești om matur...și faci aceste afirmații...cum ar fi oare să fii tu
TURNICA ....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376868_a_378197]
-
care fusese cu adevărat primul său iubit și amant. Bărbatul nu așteptă ca fata să se răzgândească, așa că-i răspunse la acest neașteptat semn de apropiere dintre ei prin alte sărutări. Parcă se făcu dintr-odată cald în habitaclul mașinii. Tremurul era mai mult produs de emoția momentului. Era dovada că amândoi se îndrăgostiseră unul de celălalt și perioada petrecută împreună pentru culesul știrilor nu a făcut altceva decât să le întărească acest sentiment de apropiere sufletească. - Știi Dalia, cred că
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376859_a_378188]
-
nou la gură să mai ia o înghițitură să prindă mai mult curaj. Ștefan îi urmărea cu atenție gesturile. Îi simțea nervozitatea și lipsa avântului necesar de a începe discuția. Vedea cum mâna ce ținea paharul cu whisky avea un tremur ușor. Poate ar fi bine să o ajute el un pic cu ceva. - Ai vești neplăcute de acasă? S-a întâmplat ceva cu soțul tău? - Aa, nu, nici vorbă, totul este în regulă cu el. - Atunci? Poate că relațiile dintre
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
aici sunt doar cei din generația ta. Ți-e rușine că ești cu mine? - Ce-ți veni? Vrei să mă superi? - Nu, de ce aș face-o? Mie îmi place prezența ta și mă simt bine cu tine. Tu? - Din cauza asta tremur. De emoție, nu de rușine. Nu crezi? Ștefan o strânse în brațe și o sărută pe creștet. Dalia se plie pe trupul său ca un maieu subțire, pe un corp umed, abia ieșit din baie. Era lipită complet, ca o
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
O puteai ușor prinde de dupa gât...gândi Olia . -Ce o fi asta?!!!!se miră față...Caută cu înfrigurare răspunsul printre foile îngălbenite....printre cuvinte printre rânduri... Inima ba îi bătea să sară din piept ba îi stătea a moarte...Un tremur ușor îi trădă emoția. Cuta de pe frunte se adânci... Într-un târziu putu citi, încet, o dată ....și încă o dată cuvintele răsfirate pe foaie: “ și m-am dus....Doamne...m-am dus...că puiu la mama lui! Mi-am pus lemnu
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
imediat, și-a amintit că și aceasta o cunoaște pe ea. Atâta doar că tresărirea asistentei și felul în care a privit-o, au convins-o pe Emanuela că știe ceva, dar că va ascunde de ea acel ceva, iar tremurul vocii, când i-a răspuns la salut, a alertat-o și a introdus-o „în gardă”. - Bună ziua, doamna Romașcanu! Ce faceți pe aici? - Ce fac pe aici?! Da, bună întrebare! Am o finuță aici și cunoașteți această situație. Dar, curios
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
zăvorul Tău, să deschid porțile mângâierii ! Inima mea plăpândă, în Mâna Ta, se mișcă-n unduiri de rod ... Și spicul de grâu,prinos de cuget crește-n chemarea celuilalt, ca Via Ta, cu Afuzalină de mir, revărsată de la culesul Dintâi. Tremur în cuprinsul privirii Tale, ca o maramă pe fruntea Fecioarei ... Tainic Te simt în izvorul Luminii. Răsari pe prispa Dorului meu, ca un Luceafăr, ca o Lactee ! Prins în tânjiri de cicoare, mă cuibăresc în pleoapa Luminii Tale, încolăcit în
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
acest defect fizic ...sau dragostea ei va continua ...platonic? Ei, bine...da! A sosit timpul își zicea față de mii de ori.Așa era cinstit. Chiar și lucrurile evidente trebuie spuse. Se va duce! Va fi acolo ! Ziua dinainte . Agitația și tremurul puseseră stăpânire pe trupul subțire al fetei. Trebuia să facă ceva! Orice! Să meargă, să se miște, să ure scările bocului, așa, fără motiv, să curețe, să așeze, să se miște! Orice , numai să nu stea pe loc. Era modul
IUBIRE NESFARSITA... de MIRELA PENU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377946_a_379275]
-
propriul sufklet, minte, ce era nu știu, cum rătăcea pe cer, căuta doar nemurirea, atâta doar, o nemurire, fie și-o clipă. Ce face fluturele-n jurul lămâiței? În palma mea o gâză îmi ghicește viitorul. S-au dus și tremurul, cutremurul, de neclintit este Cuvântul. Amin. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Foarte confuz / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1351, Anul IV, 12 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
FOARTE CONFUZ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376381_a_377710]
-
în mine într-un hohot peste timp fluturi dalbi pe geana vieții să-nflorească-n anotimp hai în murmurul frenetic scris în visele dintâi să cioplim în zborul minții ridurile din călcâi s-aruncăm un văl de alge peste-un tremur din fior să ne ridicăm din negru cu lumini care nu dor vino tu și curgi prin mine vâlvătaie dintr-un vers să ne potolim în jocul unui mit de-o mână șters să pășim în universuri ca făclia în
FLUTURI-FLORI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375904_a_377233]
-
de tine și nu mă mai satur Să-ți sorb adierea din cupa de foc, În poala iubirii, poverile-mi scutur, Adun universul întreg la un loc. `Mi-ascund nerăbdarea sub vălul candorii, Puzderii de visuri m-alintă duios, Dar tremur, tăcută, în fața terorii De-a pierde-n abis al tău chip luminos. Răsună-a ta voce - o muzică lină, Ce-mi vindecă magic din rănile vechi, Își leagănă crinii a lor crinolină, Dansează, în stol, rândunele-n perechi. Ne-alină
CULOAREA IUBIRII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376063_a_377392]
-
în mine într-un hohot peste timp fluturi dalbi pe geana vieții să-nflorească-n anotimp hai în murmurul frenetic scris în visele dintâi să cioplim în zborul minții ridurile din călcâi s-aruncăm un văl de alge peste-un tremur din fior să ne ridicăm din negru cu lumini care nu dor vino tu și curgi prin mine vâlvătaie dintr-un vers să ne potolim în jocul unui mit de-o mână șters să pășim în universuri ca făclia în
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
gândul dusscurs din tine plâns în mine într-un hohot peste timpfluturi dalbi pe geana vieții să-nflorească-n anotimphai în murmurul frenetic scris în visele dintâisă cioplim în zborul minții ridurile din călcâis-aruncăm un văl de alge peste-un tremur din fiorsă ne ridicăm din negru cu lumini care nu dorvino tu și curgi prin mine vâlvătaie dintr-un verssă ne potolim în jocul unui mit de-o mână șterssă pășim în universuri ca făclia în pustiuca un strigăt de
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
au pregătit patul pe frumusețea și tinerețea noastră. Dar cine ținea cont de asta? Cu îmbrățișări tandre, i-am cuprins corpul subțire, trăgându-l spre mine, sărutându-i umerii dezgoliți, urcând cu grabă spre gura ei parfumată ce îmi transmitea tremurul buzelor sale fierbinți și pătimașe. Merișoarele de pe piept erau tari ca două rodii în pârgă și înălțau mugurii micuți, precum își ridică primăvara melcii cornițele, când cade dimineața roua peste iarba verde. Cu tandrețe și teamă, palmele mele treceau pe deasupra
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]
-
de braț pe el, un mire încrezător într-un viitor fericit. Nu se știa cu cine! Într-o noapte, se trezi speriată. Trupul fetiței se zbătea lângă ea, nefiresc. La început crezu că visa urât. O mângâie pe frunte, dar tremurul deveni mai puternic. Întoarse copilul cu fața spre ea și înlemni de groază. Ochii măriți ai fetiței priveau în gol, în timp ce trupul se chircea spasmodic, ca al unei marionete trase cu furie de ațele care o conduceau. - Nu mi-o
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]