5,174 matches
-
bine se simțise la Chicago, nu numai datorită culturii jazz sănătoase a publicului, ci și din pricina unui loc mai aparte unde muzicienii, după ce cîntau la concerte contractate, se retrăgeau pentru niște minunate jazz sessions În Pivnița lui Lewandowsky... — Cum?! am tresărit eu sărind În picioare. — Pivnița lui Lewandowsky, un basement mare care fu sese cîndva depozit de mărfuri... — Vreți să repetați, pivnița cui?... — A lui Lewandowsky, my friend, vreun polonez, bag seama, o foloseau pictorii pentru expoziții, noi pentru muzică, studenții
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tîlhar care și-a preschimbat porecla În renume, „rubare“ Însemnînd În italiană nici mai mult, nici mai puțin decît „a fura“, iar „Ruba“ tălmăcindu se prin „furt“. Vasăzică, „una grande ruba“ - un jaf de pomină. Singurul nume la care am tresărit a fost cel al lui Aivrain (Avram) Ruba, 1876, New Haven, Connecticut. Parantezele explicative cu „(Avram)“, precum și anul indicat mă conving că e vorba de moșul moșului meu Ștefan Ruba, amintit uneori de bătrîn... Invocat ca un crîmpei cețos de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aia, ori de cîte ori am putut să-mi fac timp. La Rătești, dacă-ți aduci aminte, nu știam decît o propoziție: „Ich trinke Wein“. — Pe asta ar fi trebuit s-o știm cu toții În toate cele trei graiuri, am tresărit eu, fiindcă vin ni se dădea tuturor copiilor și culmea e că ne și plăcea. — Dar Îți recit și poezii, vrei? S-a aplecat spre urechea mea. Mi-a turnat În ea ceva ob scur, de esență tare, așa simțeam
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
necunoscut, poate ultimul din campania de eliberare a Ardealului. Ei bine, lîngă mormîntul acestui necunoscut, trecînd razant cu casca lui de soldat, la miezul nopții de 5 spre 6 august 1953, a căzut o lumină mare. — Ce-a fost asta? tresări Silviu Ruba, gestionarul magazinului și al Întregului complex alimentar, deci și al bufe tului pe care-l Închisese cu vreo oră În urmă. — Trebuie să fie ceva rachete de recunoaștere, de astea luminoase aici pe graniță, s-o fi aprins
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mare decît dreptul. Ochii se mișcau Însă destul de vioi după lumină. Stîngul avea să Înceteze curînd cursa de urmărire, Înlocuit fiind, peste vreo șapte ani, cu unul de sticlă. Dreptul Însă avea să nu Înceteze a fremăta Încă zece ani, tresărind pentru ultima oară la raza răsfrîntă de apa mării de la Carmen Sylva. O cățea albă Dar de ce s-a arătat Maica Domnului tocmai la Pișcari?... Era un sat mic, trudit și sărac, unul dintre puținele din ținut fără amestecuri etnice
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
amestecîndu-se Într-o necurmată revărsare. Urzeala de raze ba se destrăma, ba se Închega În falduri curgătoare de albastru din ce În ce mai Întunecat, În perdele și flamuri. — Scoală, Zahar, Îl Înghionti pe tînăr, văd o minune! Rusul se frecă temeinic la ochi, tresări, Își făcu de trei ori semnul crucii, mormăi o rugăciune, apoi Încă una: — Ochiul lui Dumnezeu, Iuri, soarele nopții, ochiul Dom nului asupra noastră, nu te spăimînta, uite! Și ținti cu degetul spre un colț de cer unde verdele se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mine În felul ăsta de cînd eram copil, se mai Închină o dată Zahar. Luînd seama și la vorbele rusului, Pomean, cu toate că-i era rușine și frică de gîndul său, aștepta să vadă poarta Raiului deschizîndu-se. Auzi În schimb, iar rusul tresări din nou, auzi urletul lupilor. Scoaseră puștile. Caii se opriseră și nici În ruptul capului nu mai voiau ori nu mai Îndrăzneau să Înainteze. Pierduți cu ochii În cer, pe pămînt Îi Înconjuraseră sălbăticiunile. Era un cerc larg, nu-l
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
n-am stat să-l Întreb ce fel de literatură vor ei dar oricum nu mă slăbea cu vocile feminine clare dulci catifelate nu știu ce dracu’ fac cu ele că doar nu le-or fi luînd pentru sex oral!“ Adresanta A tresare, conștientă că tocmai ea este posesoa rea unei voci precum cea visată și dorită de solicitant. Coinci dența o flatează, dar ea nu se oprește aici: intrigată de iritarea prietenei sale, se deplasează la sursă să vadă cu ochii ei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Se spune că orice necaz trăit În viață Îl uiți abia după ce l-ai povestit și altora... Altfel răul te urmează pas cu pas, ca un câine credincios”... ― Sărut mâna, Lia! Încotro la ora asta, pe așa o ninsoare? A tresărit. În față avea un bărbat cu o mustață cât doi hulubi, care purta omătul căzut cu dărnicie... De sub marginea cușmei mițoase Îi zâmbeau doi ochi cunoscuți. ― Ce faci, Petrică? Eu mă zbăteam În vârtejul gândurilor și de aceea nu te-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să-și prezinte musafirul: ― Dragilor! El este Petrică Staniște - cercetașul. Am fost colegi de bancă În școala primară... Apoi... Ei!... Sunt multe de povestit... Dar mai știu eu pe cineva care a fost cercetaș - a continuat Nicu. Doctorul Gruia a tresărit, emoționat. ― Cred că Îl cunosc și eu, domnule profesor - a Îndrăznit să glumească Gruia. ― Pentru tine, Petrică, este o noutate. Este vorba de tatăl acestui tânăr doctor, Gruia;Toader Toaibă... ― Nu! Nu se poate! ― Ce nu se poate, Petrică? ― Se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
moment din viață. Este curiozitate, bucurie, nerăbdare, duioșie, dragoste... Peste toate se suprapune grija ca ființa cea mai dragă, cea care aduce pe lume fărâma de viață nouă, să nu sufere... În acel moment, a sunat telefonul. Doctorul Gruia a tresărit. Profesorul a ridicat receptorul. ― Da, domnule rector. Vă ascult. ― Am vorbit cu... Cu greu i-a acordat tânărului dumitale colaborator păsuirea de o zi. Cu alte cuvinte, mâine, la ora zece, să fie prezent la... ― Vă mulțumesc mult, domnule rector
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de fericit. Vă iubesc pe amândoi din toată inima! După aceste cuvinte, pe chipul lui Gruia - fără voia lui - a fluturat o umbră de tristețe: ― Ce te supără, iubitule? Te-ai Întristat fără motiv - a observat Maria, Îngrijorată. Gruia a tresărit. “Să-i spun adevărul? În starea ei de oboseală, o asemenea veste nu i-ar face bine. Ba mai mult i-aș crea o stare de tensiune nervoasă deosebită. Și, din câte am citit eu, aceasta se transmite prin lapte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aparținătorii? ― Nu oriunde, ci la poartă. Acolo este o cameră anume pentru vizitatori... ― E limpede, domnule profesor... Preocupat de modul cum ar trebui acționat În vederea Îmbunătățirii stării unor pacienți, pentru a li se putea face intervențiile chirurgicale necesare, profesorul a tresărit când a auzit bătăi În ușă. A cercetat ceasul. Era ora douăsprezece. „Aha. Trebuie să fie Gruia cu...” - a gândit profesorul. ― Poftește. Ușa s-a deschis și În prag a apărut mai Întâi piranda și apoi Gruia. ― SÎ trăiț’ domnu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ditai inelul pe deget și cu unghii aranjate la manichiuristă.. Până astăzi, nu am remarcat bijuteria pe care o ai pe deget... De ce nu ai scos-o și nu ți-ai pus mănuși sterile? La auzul cuvântului bijuterie, „doctorașul” a tresărit ca mușcat de șarpe. Era limpede că s-a fâstâcit de-a binelea... ―Domnule doctor Vatră, după ce se termină vizita, vă rog să vă prezentați la mine, Împreună cu doctorul Cuc și cu asistentul meu, doctorul Gruia - a mai spus profesorul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Apoi a ordonat: ― Pensă chirurgicală... După ce a primit pensa, a apucat - doar el știa de ce - una din suturile plăgii și a mișcat-o puternic... Atunci... securistul a urlat un „au” care a făcut să zăngăne geamurile salonului...Ceilalți bolnavi au tresărit, ca mușcați de șarpe... Doctorul Pas a Întrebat: ― Ce părere aveți, domnule doctor? ― Până În prezent, nu se vede nici o supurație. Întrebarea e dacă fragmentele osoase ale piramidei nazale se vor suda corect și nu va rămânea cu vreo deformație... ― Asta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ochii dosiți sub pălărie. Omul, care se sprijinea Într-un baston - cu gest leneș, dar studiat - și-a ridicat borul pălăriei, pentru a-și descoperi fața... Gruia a privit la el cu atenție. „Uite cât de mică este lumea!” - a tresărit - când și-a dat seama că cel din fața lui nu era altul decât Petrică Staniște, cercetașul... ― Bună dimineața, domnule Petrică. M-ați luat prin surprindere. Eram plin de gânduri... ― Așa se cade unui tânăr asistent universitar. Ce vești mai ai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
față. Eu am să vin În urma voastră. Atenție, că moartea Îi cât capra pe noi”. Mergeam cum zboară libelula, fără nici un zgomot... La un moment dat, am avut impresia că am auzit un scârțâit de frână de vagon... Mi-a tresărit inima de emoție și bucurie În același timp. Mă opresc și Îl aștept pe Toader. „Ai obosit, Petrachi, băiete, sau ți-i frică?” „Mi s-a părut că o pală de vânt a adus un zgomot de frână de tren
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
divizie. Au sosit repede. Undiță le-a spus cum stau lucrurile. Oamenii au trecut imediat la acțiune... Rusul privea la noi ca la unii veniți din altă lume... Scâncea ceva În surdină... „Malcite!” - s-a stropșit Undiță la el. A tresărit... Când cei de la divizie și-au terminat treaba În ambele magazii, rusul zăcea deja lungit pe jos. Cu mare grabă, am sărit În tranșeu. Petrică s-a oprit din nou. Cu o privire Îngerească a cătat către Elena. Apoi a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nou, <salt Înainte!ă - a ordonat Toader, din spatele grupului... Am zvâcnit ca aruncați din praștie. Vânătorul a pornit din nou să Împroaște omătul din jurul nostru cu gloanțele mitralierei... Un „ah!” pornit din străfundurile ființei lui Toader m-a făcut să tresar și să-mi Întorc privirea către el... Zăpada din jurul piciorului drept era stropită cu sânge, iar el strângea pulpa cu amândouă mâinile... ― Aracan de mine! - s-a văitat soția lui Petrică. ― M-am târât până la Toader, l-am apucat cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-și amintească comentariile profesorului... Privea mai mult În jos, pentru ca nimeni să nu-i distragă atenția. Se apropia de poarta Spiridoniei... ― SÎ trăiț’ domnu doctoru’, bunule! Da’ ci gânduri ti frământî șî mergi di nu vezi pi nimi’? Gruia a tresărit... „Parcă am mai auzit acest glas”... Și-a ridicat privirea. În fața lui ședea, uitând-se cu zâmbet cald, piranda - nevasta bulibașei. ― Bună dimineața - a răspuns. ― Tari mă tem eu cî cineava Îț’ poartî sâmbitili matali șî a lu’ domnu’ profisoru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ce ar fi săăă?... Nu, nu! Ar fi mare prostie... În cărțile sfinte scrie ca să nu dorești răul aproapelui tău... Eu Însă”... Când am ajuns În preajma colibelor, am accelerat de câteva ori motorul tractorului, ca să-l trezesc pe rus. A tresărit! ― Șto? Când și-a dat seama unde suntem, a strigat ― Stoi! Am oprit. În seara aceea, ne-a primit altă familie... Mi-am dat seama că acolo e un fel de „haltă” pentru militarii ruși din lagăr și că aceștia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tufă sau copac aflate de-a lungul drumului. Soarele ne făcea cu ochiul dinspre chindie. Iată că se arată și pârâul cu podeț de bârne... Drâmbă a sărit de pe tractor. Accelerez și stopez brusc! Mișa, aflat pe platforma remorcii, a tresărit. Mai zvâcnesc o dată cu tractorul și opresc, Încât Mișa a căzut de-a dreptul În brațele lui Drâmbă, Înarmat cu o sfoară făcută gospodărește... Cât ai clipi, Mișa era legat zdravăn pe platforma primei remorci. Colegul meu era un fel de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tata Toader, strângând din pumni, a intervenit: ― Cine Îi fi dumneata de vorbești cu noi de parcă sântem de aceeași etate? Nu vezi că ne-o albit părul ca omătul și că Îți putem fi tată? Măsoară-ți vorbele! Securistul a tresărit, gata să riposteze, când Petrică a răbufnit: ― Parcă ai pus o Întrebare, stimabile. Se cuvine să răspundem. Află dumneata că noi doi suntem frați. Frați adevărați. Frăția am pecetluit-o acolo... Acolo, În focul luptei! Atunci când sângele nostru a curs
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sprâncenată de asta mi-aș lua! Uite la ea! Ce mijloc! Ce șolduri. Pe urmă, ce țâțe! Da’ ce picioare! Parcă-i scrisă, nu alta!” ― Acum, bagă-te În cadă - i-a spus infirmiera, Întorcându se spre ea. Stanca a tresărit ca o jivină când dă cu ochii de om. A dus mâinile la sâni, și-a strâns picioarele, devenind un fel de arici... ― Fii Înțelegătoare, Stăncuțo. Hai, scumpo. Nu ți fie rușine de mine. Câte fete n-am văzut eu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
rușine de mine. Câte fete n-am văzut eu!... Chiar culcate pe canapea, cu picioarele ridicate și desfăcute, uite-așa - a gesticulat infirmiera. După aceste cuvinte, s-a apropiat de fată și i a pus mâna pe umăr. „Arăpoaica” a tresărit. ― Hai, Stăncuțo, fata mamii. Tu știi că eu am o fată cam de vârsta ta? Daaa. Îi la liceu. Termină anul acesta. Păi, mâine-poimâine ai să te măriți. Și cum ai să te arăți tu În fața bărbatului tău? Încotoșmănată În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]