1,067 matches
-
la subtilul joc de alianțe ce unea Jaretiera cu Lâna de Aur, pe aceasta cu Argonauții, pe Argonauți cu Graalul, Graalul cu Templierii. Îmi aminteam de fabulațiile lui Ardenti și de unele pagini găsite prin manuscrisele diabolicilor... Am avut o tresărire când ghidul nostru ne-a dus să vizităm o sală secundară, cu tavanul strâns În câteva chei de boltă. Erau niște mici rozete, dar pe unele am văzut sculptată o față bărboasă și vag caprină. Bafomet... Am coborât Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
avortonii ce nu se mai interesau de nimic, dându-și coate și hlizindu-se, ca Annibale Cantalamessa și Pio Bo. Își Întoarse neliniștit privirea numai către Lorenza, ținută acum din nou de brațe de cei doi uriași, scuturată de niște tresăriri repezi. Lorenza Își recăpătase cunoștința. Plângea. Nu știu dacă Belbo s-a hotărât să nu dea, În fața ei, spectacolul fricii sau dacă hotărârea lui a fost mai degrabă singurul mod În care putea să dea greutate disprețului și autorității lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
decid ei. Cu cît mai mult apare la știri, cu atît mai sus se va ridica piața. Wakefield se cufundă În baie, ascultînd ritmul continuu al ploii, savurînd dulceața singurătății sale. Trebuie să fi ațipit, pentru că se trezește cu o tresărire În timp ce detectorul de fum din tavan chițăie și aspersoarele Încep să scuipe apă. Aude muțimea țipînd jos, În stradă și huruitul elicopterelor În aer. Sare din cadă, Își trage pantalonii și cămașa, și o ia la fugă pe scară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pînă ce nu se trezise pusă În fața faptului Împlinit, moment În care se comportase complet altfel decît crezuse Întotdeauna că o va face, tot astfel stau și eu acum aici, șocată să mă trezesc atrasă de Charlie Dutton. Cu o tresărire de spaimă, realizez că mă holbez la brațele lui. Brațele lui Charlie sînt puternice, cu pielea bronzată și fire de păr blond, spre deosebire de brațele lui Dan, acoperite de păr Întunecat. Foarte frumos. O, Doamne. Oare am Înnebunit de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
eu nu mi-am amintit. Anume, faptul că flirtam În noaptea aceea, că exista o atracție Între noi de care eu uitasem cu desăvîrșire, pe care mi-o scosesem din minte sau o ignorasem, În lumina evenimentelor ulterioare. Cu o tresărire, realizez că atracția nu a dispărut. Fir-ar al dracului, la una ca asta nu mă așteptasem. Îmi pare rău. Mă răsucesc și-o văd pe Lisa În picioare lîngă masă, cu haina În mînă. — Urăsc să vă fac una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a mea, cum Închide ochii, iar buzele noastre se Întîlnesc. Îl văd, aproape că-i simt limba pe gîtul meu și omoplații sub palme și mă cutremur. Dumnezeule, oare chiar nu sînt pregătită pentru asta? — Ești bine? — Poftim? Cu o tresărire, mă reîntorc cu picioarele pe pămînt, după ce, În fantezia mea, nasturii de la bluză Îmi fuseseră descheiați aproape În Întregime. — Pari a fi „dispărut“ pe undeva, departe. Îmi cer scuze. La dracu’, de ce roșeșc iarăși? Mă gîndeam doar la faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
plecat urechile și pe-aici ți-e drumul spre casă. Între timp, nori grei se rostogoleau cu repeziciune spre noi, tot mai mari și mai negri, striați de un alb vinețiu. Ni s-a arătat o lumină orbitoare roșiatică cu tresăriri de cenușiu și negru și am auzit bubuitul surd al tunetului. - E mai bine să intrăm în casă, am spus. Numai ce am închis ușa odăii mele, când a început să urle un vânt năpraznic. Cu toate că oblonul era tras, auzeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în timp ce tinerii dormeau răpuși de oboseală, eu împreună cu Gundo am stat de veghe, rezemați de pragul ușii. M-am uitat atent la Rotari: somnul îi era agitat, și fața, palidă de chinurile și întunericul temniței, deseori brăzdată de zvâcnete și tresăriri. După-amiază când, în sfârșit, s-au trezit, s-au dus să se spele la râu. Păreau să-și fi revenit, mai puțin cel pe nume Massellio, a apărut un cărbunar care ne-a făcut semn să-l urmăm. Ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Lette, amintindu-ne că Pământul ne-a costat șapte ceruri. Osip Mandelștam, 1918 a paisprezecea oră Pe la două, traficul obstrucționa arterele Romei ca o tromboză. Străzile erau ca niște fluvii În care totul se Înnămolise. În mașinile mișcate doar de tresăriri neașteptate, mii de persoane se deplasau fără a merge Însă nicăieri. Între acestea erau și Aris și Maja - sigilați În Smartul ei, un borcănel argintiu cu albastru, parfumat de odorizantul cu esență de vanilie - erau ca o globulă roșie, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fiica naturală a lui Arthus și a Yvonnei refuză să facă reclamație. - Lui Pierre-Marie i s-a urcat pur și simplu sîngele la cap, explică ea, generoasă. Emoția că va fi curînd bunic, desigur. Făcîndu-se că nu bagă-n seamă tresărirea lui Philippe și ochii de pește mort ai lui PM, se Întoarse spre jandarmi și dădu lovitura finală. - Tocmai am aflat că sînt fiica lui Arthus. Veți fi de acord cu mine, domnilor, că nu pot, din decență, să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vechi al lui Erwan-Marie, jefuitorul, era pus pe cerceaful alb. Pătat cu sînge. Bătrînul se lăsă să cadă În genunchi la piciorul patului și Începu să plîngă. Marie nu dormise mai mult de un ceas și se trezise cu o tresărire bruscă, pradă o dată În plus coșmarului care nu-i dădea pace. Seara din ajun Îi lăsase amintirea unui enorm eșec. Toată noaptea Învîrtise și răsucise pe toate fețele opțiunile care i se ofereau. În zori, se hotărîse să-și amîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era umedă și sărată, cu un gust agreabil. Bruno făcu o scurtă pauză, Îi vârî un deget În anus, un altul În vagin, apoi, cu mișcări rapide, Începu iar să-i lingă clitorisul cu vârful limbii. Ea juisă domol, cu tresăriri prelungi. El rămase nemișcat, cu obrazul lipit de vulva umedă, și Își Întinse mâinile către ea; degetele li se Împletiră. — Îți mulțumesc, zise ea. Apoi se ridică, Își puse cămașa și umplu iarăși paharele. — Era grozav, În jacuzzi, adineaori..., spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
față. Uau. Chiar că e plăcut. Scaune largi, suport pentru picioare și tot tacîmul. O să fie cea mai plăcută experiență de zbor din viața mea, Îmi spun apăsat. Ridic centura și mi-o fixez nonșalantă, străduindu-mă să-mi ignor tresăririle nervoase din stomac. — Doriți niște șampanie ? E prietena mea stewardesa, care Îmi zîmbește radioasă. — Ar fi nemaipomenit, spun. Mersi ! Șampanie ! — Și dumneavoastră, domnule ? Doriți șampanie ? Bărbatul de lîngă mine nici măcar n-a ridicat ochii. E Îmbrăcat În blugi și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ce să te ajut, să fac și eu ceva ? — Să-i dai de mîncare lui Sammy, spune ea, dîndu-mi o cutiuță cu mîncare pentru peștișori aurii. Se Încruntă Îngrijorată. Știi, sînt un pic Îngrijorată În legătură cu Sammy. — A, zic, cu o tresărire de alarmă. Ăă... de ce ? — Nu știu, parcă nu e În apele lui. Îl privește cu atenție prin sticla bolului. Tu ce zici ? Ție cum ți se pare ? Privesc În direcția În care se uită ea și Îmi iau o mină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
leagăne și tobogane. Dar, pentru Kerry, era foarte plicticos, iar eu doream cu disperare să fiu ca ea, așa că am zis că și pe mine mă plictisește, și nu ne-am mai dus niciodată. — Cioc, cioc ! Ridic ochii cu o tresărire și În pragul ușii se află Kerry, cu paharul de vin În mînă. Gata masa ! — Mersi, zic. Venim acum. — Haide, măi tataie, măi ! Kerry Îl ceartă cu degetul, arătînd spre cutii. Tot unde te-am lăsat te găsesc ? — E greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Katie mă privește visătoare. Doamne, Emma, sînteți un cuplu absolut perfect. CÎnd mă uit la voi, parcă mai-mai Îmi revine speranța că asemenea lucruri chiar se Întîmplă. Ție toate Îți ies așa de ușor ! Nu-mi pot reprima o mică tresărire de mîndrie, cînd o aud. Eu și Connor. Cuplul perfect. Modele pentru alții. — Ei, nu e chiar atît de ușor, spun cu un chicot modest. Vreau să spun că ne certăm și noi, ca toată lumea. Serios ? Katie pare sincer surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mai vreau să fac asta. E o idee complet idioată. — Emma, nu te mai fițoși atîta ! spune Jemima ofuscată, dîndu-și părul spre spate. Cum altfel o să-i afli secretul ? Poate că nu vreau să-i aflu secretul, răspund, cu o tresărire de orgoliu. Poate că nu mă interesează. Mă Învelesc și mai bine cu păturica de pluș și mă uit deprimată la degetele de la picioare. Deci Jack are nu știu ce mare secret pe care consideră că eu nu sînt demnă de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
metru de mine și mă privește extrem de sincer. M-am tot gîndit la ce mi-ai zis. Trebuia să-ți spun mai multe lucruri. Nu trebuia să te las așa În ceață. Simt o Împunsătură de surpriză, urmată de o tresărire de orgoliu rănit. Acuma vrea să-mi spună, nu? Ei bine, poate că e prea tîrziu. Poate că acum nu mă mai interesează. Nu trebuie să-mi spui nimic. Afacerile tale te privesc numai pe tine, Jack. Îi arunc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cunoscută pungășia băștinașilor. Se recomandă expeditivitate. Achiziționați.” Pasărea fâlfâie din aripi, întorcând la răstimpuri capul după câte un zgomot sau o licărire. Zboară liniștit prin întuneric, cu atenția egală, o pânză fină acoperind orașul. Oriunde are loc cea mai mică tresărire sau pâlpâie cel mai firav atom de viață, pânza unduiește în toate direcțiile și îi dă instantaneu de știre. În acest fel tot orașul se află mereu întreg în atenția zburătoarei. Iar năvodul firii e pururi îmbelșugat, nu e nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de poze. Cu poze nu mai sunt aceleași cuvinte! El a ridicat din umeri. Mi-e teamă că ți-a ieșit de sub control, a spus el, în afară de cazul în care vrei să declari război Rusiei. Am închis ochii cu o tresărire dureroasă. Știți ce spun cei de la abatorul din Chicago că fac cu porcii? — Nu știu, a zis Wirtanen. — Se laudă că au găsit cum să valorifice de la un porc absolut tot în afară de guițat. — Ei și? făcu Wirtanen. — Așa mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
o invitație, de o arenă, și că protagoniștii aventurilor de pe hârtie se pot materializa în persoana noastră, punând în practică toate virtualitățile. După ce va citi îmi voi activa imaginația de moment. Îi voi descifra cu cea mai mare atenție fiecare tresărire de mușchi de pe figură, fiecare mișcare a mâinii, a umerilor, având în minte un fel de grilă cu două coloane, unde voi plasa, pe de o parte, semnalele pozitive, și pe de alta, pe cele negative. Și în consecință voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
că exact acolo, peste drum de casa lor, un stâlp de telegraf căzuse și terciuise un Land Rover în care se aflaseră două personaje ale unui roman care se scria singur. Descuie, deschise poarta și atunci îl văzu... Avu o tresărire. Stătea întins pe burtă, cu fața în apă, ca și cum ar fi vrut să o înghită pe toată în urma unui acces teribil de sete. Era desculț, iar pantalonii fuseseră suflecați într-o încercare ciudată de a proteja numai manșetele. Lăsă geanta
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
până la pământ, apoi merse liniștit în debara și se așeză pe geamantanul cu bani. Își trase jobenul pe ochi și surâse. Bărbatul se zbătu în somn, iar pieptul i se umplu de sudoare... În camera alăturată, laptopul avu o scurtă tresărire, iar pe ecranul negru apăru sigla windows. După câteva secunde, desktopul oferi imaginea unui lac de munte în care se reflectau nori albi și pufoși, o fotografie pe care o făcuse chiar scriitorul cu mai mulți ani în urmă, într-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de puteri. Așa îi spunea bunica Ileana, în cerdac, seara, la Zahorna... ea nu știa de ”orionide”! - In noaptea asta, parcă plouă cu orionide! murmură Iorgu. E luna lui octombrie, luna lor!... O stea cade și moare... e o măruntă tresărire a inimii... ”o lume” stinsă fără zgomot...! Copleșit de amintirile trăite în trecut, dar și de cele din prezent... Sentimente tulburi începură să-i vină în minte, să-i năpădească sufletul. Nu se putea odihni căci mintea-i complet trează
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în trecut, dar și de cele din prezent... Sentimente tulburi începură să-i vină în minte, să-i năpădească sufletul. Nu se putea odihni căci mintea-i complet trează alerga de colo-colo... O stea cade și moare, e o măruntă tresărire a inimii... ”o lume” stinsă fără zomot!” îi repetă rar mintea. Și, nici nu știu cum se pomeni cu un volum de poezii în mână. Îl deschise la întâmplare și citi... ”Stelele-n cer Deasupra mărilor Ard depărărilor, Până ce pier. Nu e
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]