2,347 matches
-
vărsările de sânge care preced adesea nașterea unei noi societăți. Este posibil ca apariția monedei să fi fost legată de frumosul obicei de a face daruri, descris cu talent literar de autor, dar, cu siguranță, are mai multe legături cu tributul cerut de învingători și cu foloasele obținute din comerțul cu sclavi. Autorul încearcă să aprofundeze problema. Construcția socială nu este realizată întotdeauna de stat. Ea poate fi rezultatul evoluției "obiective" a relațiilor sociale prin care oamenii schimbă între ei produsele
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
sacerdotale”) și daruri pentru cei săraci sau aflați În situații critice (darurile caritabile). La rândul lor, darurile „sacerdotale” se Împart În patronaj religios (daruri pentru finanțarea instituțiilor, persoanelor sau a activităților) și daruri ca expresie spirituală: acum, „darul este un tribut pentru un bine spiritual ulterior” (I. Silber, p. 301), funcționând ca un sistem mixt, care amestecă valori specifice riturilor de propițiere, riturilor de expiere și chiar sacrificiilor. Mutând accentul de la obiectele transmise către semnificațiile implicate de actele rituale, Edmund Leach
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de „mare distribuitor”, care, la rândul lui, depindea de legăturile tradiționale de rudenie. ș...ț Unii șefi ajungeau să aibă mai multe soții și astfel aveau dreptul la mai mult yam (legumă comestibilă, cultivată mai ales de femei - n. M.C.), tribut obligatoriu oferit de frații soțiilor sale. Cantități mari de yam erau aduse În satul șefului și expuse În locuri speciale. O parte se dăruia cu ocazia unor ceremonii complexe, În care șeful Își confirma poziția de „mare distribuitor”, În timp ce restul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nier le fait que de tels modes de résonance des idées du penseur ne șont pas absents dans son univers lyrique.881 On ne doit pas voir dans la poésie de Blaga une illustration évidente, un argument indispensable ou un tribut à să métaphysique, car l'œuvre littéraire a son existence propre. En effet, philosophie et poésie forment, au XXe siècle, " un couple infernal "882, parce que le langage de la littérature moderne et postmoderne ne sait plus " obéir " aux rigueurs de la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
periodic, ca la germani și slavi. Numai terenurile aparținând întregii obști erau lucrate în comun de toți membrii ei. Produsele agricole, obținute prin munca comună, constituiau rezervele colectivității pentru anii cu recolte slabe și alte nevoi ale obștii, de pildă, tributul ce trebuia plătit grupurilor de migratori dominatori, temporari și teritoriali. Satele autohtone erau bine organizate teritorial, în fruntea lor exista un sfat al conducătorilor aleși dintre "oamenii buni și bătrâni", meșteșugurile erau separate în cadrul obștii, exista o proprietate de pământ
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și analogic este de admis că obștile sătești autohtone, producătoare a bunurilor necesare existenței, se găseau în raporturi de aservire colectivă, nu individuală sau familială, față de noii stăpâni ai Daciei, alogeni de neamuri diferite. Ele erau obligate să le furnizeze tributul anual în produse agricole și animale, anumite prestații în muncă și diverse corvezi oneroase. Spre deosebire de autohtoni și cu excluderea hunilor, instalați între Dunăre și Tisa-stăpânii războinici ai spațiului dacic, goții și gepizii, s-au stabilit doar în anumite zone ale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lui Attila, care stăpânea efectiv, ca rege, o întinsă parte a romanității. Istoricul Sozomen spunea că hunii lui Uldis, în 408, pradă în sudul Dunării-acțiunile lor de pradă aveau ca țintă dorința de a se impune, de a primi omagiu, tribut (bani) și robi. Hunii aduceau în Europa o civilizație reală, care provenea dintr-un îndepărtat trecut, descrierea lui Priscus despre Attila și curtea lui este asemănătoare cu aceea a misionarului franciscan Pian del Carpini la curtea hanului mongol, în secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
separat. Elementele de civilizație (cultură materială) aduse de huni din Asia sunt puține, arcul hunic din plăci de os, săgeți de fier, sabia dreaptă, cazane pentru sacrificii, numeroase obiecte de podoabă din aur, din care unele primite sub formă de tribut sau subsidii. Piesele somptuoase descoperite ilustrează puterea și bogăția aristocrației militare hunice. Pe teritoriul Daciei s-a descoperit doar un singur mormânt hunic sigur, însă se cunosc descoperiri hunice din perioada dominației lor (375-454). Un foarte bogat mormânt hunic s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și exodul longobarzilor, avarii au reușit, spre sfârșitul secolului al VI-lea, să-și instaleze dominația la nordul Dunării de Jos, supunându-i pe slavii care se așezaseră aici. Această zonă îi interesa pe avari sub aspect strategic și datorită tributului pe care puteau să-l perceapă de la slavi și populația romanică. În ceea ce-i privește pe slavi, ei au sprijinit incursiunile organizate de avari, iar uneori acționau pe cont propriu. Existența unui centru stabil al puterii avare în aceste regiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
argint, aramă, plumb erau exploatate (active), în secolele VII-X, s-au descoperit tipare pentru turnat obiecte de metal în așezări și cimitire, dovadă a existenței unor ateliere, a unor meșteri ambulanți, care lucrau în obști pentru folosul lor și pentru tributul destinat migratorilor.6 Este important de subliniat că toate aceste activități minerești erau specifice autohtonilor, latini și creștini-românii, nici una din populațiile migratoare (alogene) sau nomade nu s-au ocupat cu mineritul. Numai populația locală, autohtonă, care cunoștea de secole locurile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
văilor principale, nu s-a retras în zonele împădurite sau montane decât după primul val distrugător, apoi revenea la vechile vetre continuându-și ocupațiile tradiționale. După ce autohtonii au fost siliți să intre în raporturi de dependență cu cuceritorii, au plătit tribut noilor dominatori (alogeni), dar și-au continuat modul tradițional de viață.22 În numeroase rânduri, peste așezările mai vechi, din secolele V-VI, s-au suprapus așezări noi din secolele VII-IX, iar peste acestea așezări din sec. X-XI, asigurând o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unele grupuri de slavi încercau să se așeze definitiv în sud. O parte din sclavinii din regiunea Dunării de jos și mijlocii au fost supuși de avari, dar la un moment dat conducătorul sclavinilor, Dauritas, a refuzat să mai plătească tribut avarilor, ceea ce a atras o expediție de pedepsire din partea acestora. Această expediție, condusă de Baian, a avut loc în 587: el și-a trecut trupele prin sudul Dunării, cu acceptul Imperiului, pentru a pătrunde în estul Munteniei, regiune unde stăpânea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în sudul Dunării, la nord de Haemus, între munți și fluviu. Luptele la Dunăre continuă sub Mauriciu (582-602), împărat capabil și energic, sub conducerea generalului Priscus. Următoarea expediție a lui Mauriciu este împotriva avarilor, cărora împăratul nu le mai plătește "tribut". Barbarii avari se pare că mai aveau, pe lângă ringul panonic, un alt sălaș în Bugeac (sudul Basarabiei). Ca răspuns la atacul avar, urmează expediția peste Dunăre a lui Priscus, descrisă de Teofilact și Teofan, care a avut loc în 584
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în sudul Dunării, după 679-681 ? Triburile slave sub dominație bulgară, obotriții sau predenesensii și-au păstrat autonomia față de năvălitorii turanici. "Statul" bulgar, ca și cel hun și avar, ca și orice creațiune turcească, folosea pe lângă comandanți de cetăți, colectori de tribut, de daruri și delegați (trimiși). Dar unele triburi slave se revoltă, iar altele trăiesc pașnic cu bulgarii dominatori. Treptat, elemente de frunte ale slavilor sunt atrase în conducerea statului bulgar. În sate trăiește acea lume romanică (traci romanizați), alături de slavi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
slavi, sub patronatul hoardei turce (bulgari), rămasă în lagăr (ring), cu căpetenii care își păstrează numele tradiționale, împreună cu veșmântul stepei și orientările zărilor asiatice, ca și vechea religie a strămoșilor lor. Ca succesori ai avarilor, spunea istoricul Suidas, bulgarii cer tribut (subsidii) împăraților Justinian II și Constantin-veșminte bogate și lăzi cu aur și argint. Pe de altă parte, Suidas susține că hanul bulgar Krum a dat legi aspre pentru societatea slavo-bulgară-de pildă, să fie stârpite viile. La începutul secolului al VIII
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Panaitescu, p. 188). Slavizarea și creștinarea se împlinesc și se împletesc, în secolul al IX-lea, cu feudalizarea societății bulgare.8 Dominația bulgară în nordul Dunării Avarii erau așezați în pusta panonică, dintre Dunărea mijlocie și Tisa, și primeau dijme (tributuri) de la supușii lor din Panonia și Dacia de nord-vest. Dar, în 796, Carol cel Mare a atacat și a distrus ringul, centrul puterii avarilor, care sunt supuși definitiv, iar rămășițele lor sunt lichidate de bulgari, în anul 803. Marca francă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
morminte plane.21 Cât timp s-au aflat sub dominația chazarilor, ungurilor li s-a impus o serie de îndatoriri militare și de altă natură. Dar ei și-au continuat expedițiile mai ales împotriva slavilor și rușilor, care le plăteau tribut. În vremea aceasta, secolele VIII-IX, aflați în sudul Europei răsăritene, ungurii dispuneau de 20.000 de războinici, aflați sub autoritatea unui "rege" (jula sau gyula). În același interval, ungurii au avut contacte și cu alanii. Spre mijlocul secolului al IX
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
importante și orașe mari, ci doar orășele, sate, mănăstiri. Incursiunile lor erau fulgerătoare, fiind efectuate de cavaleria ușoară.24 Pentru a scăpa de aceste atacuri, tot mai frecvente și mai devastatoare, suveranii italieni și germani au fost siliți să plătească tribut ungurilor, pentru a-și proteja domeniile și locuitorii. Izvoarele contemporane vorbesc despre jafuri și devastări crude, aproape an de an, ale ungurilor. Momentan, jafurile au fost stopate de regele Germaniei, Henric I Păsărarul, care, în 933, a înfrânt pe unguri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rumânii din documentele secolelor XVI-XVII, adică țăranii legați de glie. Aceasta s-ar explica prin reminiscența unei situații sociale și politice anterioare ce amintea de dominația, la nordul Dunării, a slavilor asupra autohtonilor romanici (români), obligați să plătească dări și tribut dominatorilor învingători (slavi). Pe de altă parte, dacă cercetăm numele poporului român, observăm că el nu provine nici din numele unei provincii a Imperiului, nici de la numele unui trib și nici de la cel al unui popor cuceritor. Noi ne numim
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țarat (679-971), pecenegii și rușii. După moartea lui Simeon (927), statul bulgar a slăbit tot mai mult, sub țarul Petru, ca urmare a pericolelor externe, în primul rând, conflictele cu bizantinii. Dacă până la mijlocul secolului al X-lea, Imperiul plătea tribut statului bulgar de la Preslav, odată cu energicul împărat Nicephor Focas, Bizanțul refuza, în 967, plata subsidiilor și amenința pe bulgari cu acțiuni militare. S-a declanșat o campanie susținută de acțiuni militare, care se vor desfășura fără oprire sub Focas, Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la Atlantic) urma să fie cucerită de mongoli. Obiectivele mongole nu erau identice pentru toate teritoriile vizate de expediție: ținuturile de câmpie prielnice păstoritului intensiv urmau să fie ocupate efectiv, iar din alte teritorii urma să se perceapă dări periodice (tributuri). Expediția militară mongolă împotriva Europei, organizată sub Ogodai, a fost, prin anvergura ei și prin forțele implicate, una din cele mai mari din istoria lumii. În "anul maimuței", 1236, marea armată condusă de Batu a pornit din stepă mongolă spre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lor istorică: ei au ajuns la ideea întemeierii unui stat, precum cel al hunilor și avarilor (Iorga). Analizând năvălirile turanicilor și efectele lor, Tomaschek nota: "în acea vreme, cu toate năvălirile cumanilor, care probabil nemulțumeau ușor cu plata unui iasac (tribut în natură), diferitele elemente etnice și culturale puteau viețui pașnic alături în nordul Dunării". El adaugă apoi: "Pecenegii și cumanii puteau să împrumute multe din limba tributarilor și fraților de arme și, pe urmă, la prăbușirea propriei puteri, să se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
același timp, cneazul era răspunzător pentru ei față de han. Pe temeiul acestei stăpâniri recunoscute, confirmată în scris printr-un act emis de han (iarlâc) în favoarea marelui cneaz și a celorlalți cneji, Hoarda de Aur a impus întregii lumi ruse plata tributului (vâhod) în bani, prestații diverse în muncă și ajutor militar în expedițiile organizate de mongoli. În faza cea mai apăsătoare a dominației lor, agenți fiscali ai hanului (baskaci) urmăreau direct perceperea tributului și, în acest scop, au fost organizate recensăminte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Aur a impus întregii lumi ruse plata tributului (vâhod) în bani, prestații diverse în muncă și ajutor militar în expedițiile organizate de mongoli. În faza cea mai apăsătoare a dominației lor, agenți fiscali ai hanului (baskaci) urmăreau direct perceperea tributului și, în acest scop, au fost organizate recensăminte supravegheate de puterea mongolă. Novgorodul, cruțat de marea invazie, a fost ulterior supus și impus la tribut cu ajutorul militar al marelui cneaz Aleksandr Nevski. Cnezatele ruse apusene Halici și Vladimir au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
faza cea mai apăsătoare a dominației lor, agenți fiscali ai hanului (baskaci) urmăreau direct perceperea tributului și, în acest scop, au fost organizate recensăminte supravegheate de puterea mongolă. Novgorodul, cruțat de marea invazie, a fost ulterior supus și impus la tribut cu ajutorul militar al marelui cneaz Aleksandr Nevski. Cnezatele ruse apusene Halici și Vladimir au fost silite să se supună și ele mongolilor, în ciuda vecinătății și a relațiilor cu Apusul. În 1245, cneazul Daniil se afla la curtea lui Batu și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]